Pro Cinema
20:30
|
(2019)
La cuțite
-
Regia:
Rian Johnson
-
Cu:
Ana de Armas, Chris Evans, Daniel Craig, Katherine Langford, Jamie Lee Curtis, Michael Shannon, Toni Collette, Christopher Plummer
-
Gen film:
Comedie, Crimă, Dramă, Mister, Thriller
-
Distribuitor:
Vertical Entertainment
|
Abomination
Am pornit filmul cu mari sperante si bucuros, asta deoarece vizionasem trailerul rapid si mi-am zis, wow trebuie sa fie un film tare interesant...Ideea filmului nu e rea insa felul in care a fost facut acest film pare sa fie o joaca de copil.Un cosmonaut usor debil si sictirit de planeta Pamant se duce intr-o misiune pe Marte.Cel putin asta lasa sa se inteleaga filmul, omul nu vrea sa se mai intoarca inapoi pe Terra, vrea sa amartizeze pe Marte si sa moara acolo.Bun.N-am nimic cu dorinta cosmonautului, e chel, urat poate are motivele lui sa vrea sa moara pe Marte daca are sansa asta.Ca si tampitii aia care vor sa moara pe Everest...Marte mi se pare mai atragator sa-ti odihnesti oasele acolo si cine stie, peste mii de… citeşte
o mizerie
părere
1. Costumul ma facea sa rad la fiecare aparitie.
2. Faza cu repararea girocospului, cand deschidea o usita, se vedau niste rotite, o curea de transmisie etc. Penibil...
3. La un moment dat, personajul urca 2 trepte in nava, filmat din lateral. Si scara aceea era atat de „necosmica”, te izbea nepotrivirea cu ideea de spaceship.
Actori buni, scenariu gaunos
In rest, ideea nu e noua, iar faptul ca ceva (reactorul de producere a apei) se defecteaza pe durata calatoriei spre Marte si, totusi, protagonistul decide sa continue, constient de faptul ca, odata ajuns, oricum va muri din cauza lipsei de apa… Hmmm… Lipsit de sens (chiar si pentru un om de stiinta), neverosimil, greu de inteles.
Asadar, prestatia actoriceasca e buna: trecerea de la optimism si incredere, la teama, deznadejde, spaima si apoi la impacarea cu inevitabilul, sunt bine transpuse de Mark Strong.
In rest, filmul nu spune mai nimic.
.Sunt bine-dispus azi, dar filmul nu e chiar atat de bun
Eram pregatit pentru revederea unei idei expuse des in cinematografia SF si chiar aveam chef de vizionarea unui nou mister al spatiului. Approaching the Unknown a fost un film care putea la fel de bine sa tina maxim 50 de minute. Mi s-a parut lungi si prelungit la infinit, doar ca sa se umple 90 de minute standard de lung metraj. Finalul mi s-a parut ca o pata neagra care a pus capac. Practic, creatorii filmului pareau ca nu si-au folosit imaginatia nici macar pentru a veni cu un nou "design" al planetei Marte. Ca o comparatie fortata, aterizarea pe Marte si primii pasi facuti de erou, au facut… citeşte