Hattie Morahan

Hattie Morahan, pe numele adevărat Harriet Jane Morahan, este actriță de teatru și film, care s-a născut în 1978, în Lambeth, Londra, Marea Britanie. Tatăl ei, Christopher Morahan, este regizor de televiziune și de teatru, mai cunoscut pentru adaptarea sa în televiziune a  producției The Jewel in the Crown -1984. Mama ei, Anna Carteret, este o actriță al cărei rol important a fost inspectoarea Kate Longton, din serialul polițist Juliet Bravo, între 1983 și 1985. Hattie a fost...

Hattie Morahan, pe numele adevărat Harriet Jane Morahan, este actriță de teatru și film, care s-a născut în 1978, în Lambeth, Londra, Marea Britanie. Tatăl ei, Christopher Morahan, este regizor de televiziune și de teatru, mai cunoscut pentru adaptarea sa în televiziune a  producției The Jewel in the Crown -1984. Mama ei, Anna Carteret, este o actriță al cărei rol important a fost inspectoarea Kate Longton, din serialul polițist Juliet Bravo, între 1983 și 1985. Hattie a fost educată la Frensham Heights School. În 1995, când avea șaisprezece ani, tatăl ei a distribuit-o în rolul Una Gwithiam într-o adaptare televizată din The Peacock Spring -1996. Hattie a studiat literatura engleză la New Hall, Cambridge între 1997 și 2000. În timp ce era la Cambridge, a apărut în mai multe producții de dramă studențească. Hattie a jucat pe Snowball, într-o adaptare scenică a romanului lui George Orwell, „Animal Farm”, la ADC Theatre din Cambridge în 1997. Ea a jucat în 1998 în „Ticklebang”, o comedie scrisă de Dylan Ritson. În noiembrie 1998, Hattie a regizat „The Suicide”, o piesă de Nikolay Erdman, la ADC din Cambridge, cu Blake Ritson, fratele lui Dylan, în calitate de asistent al regizorului. Hattie a jucat rolul lui Catherine în producția lui Phillip Breen după  Arthur Miller, „A View from the Bridge”, în 1999. Această producție a fost prezentată în cadrul Festivalului Național al Dramei Studenților de la Scarborough din aprilie 1999, iar Hattie a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță. În iulie 1999, ea a jucat Cecily Cardew într-o comedie clasică, „Importanța de a fi Earnest”, cu Phillip Breen ca regizor și Blake Ritson în rolul lui Jack Worthing. Spre sfârșitul perioadei la Cambridge, Hattie a interpretat-o pe Isabel în piesa lui Pedro Calderon De la Barca, „Primarul Zalamei”, la Teatrul de Arte din Cambridge în 2000, și a absolvit cu diplomă de limba engleză la Universitatea Cambridge. Părinții ei au recomandat să se înscrie la școala de dramă. Cu toate acestea, Hattie era dornică să-și înceapă cariera de actor profesionist, a făcut o înțelegere cu părinții ei că, dacă nu va primi prea multe roluri în următoarele douăsprezece luni, va urma sfaturile lor și va merge la școala de dramă. Hattie a câștigat un contract cu Royal Shakespeare Company (RSC) și acolo și-a îmbunătățit tehnica de actorie. Prima ei implicare profesională a fost într-o producție 'Hamlet', regizată de Steven Pimlott. Ea a fost alături de RSC mai bine de un an, jucând Lucy în „Love in a Wood”, o comedie a lui William Wycherley, în 2001; Emela în „The Prisoner's Dilemma” de David Edgar, în 2001; Tracy, recepționerul hotelului, în „Noaptea sufletului”, o piesă scrisă și regizată de David Farr, în 2002. După ce și-a încheiat activitatea la RSC, Hattie a jucat rolul lui Elizabeth în „Circul” din Somerset Maugham, regizată de Mark Rosenblatt. În 2003, ea a jucat Elaine Harper în 'Arsenic și Old Lace' la Strand Theatre din Londra și Louise De la Valliere în "Power", o piesă scrisă de Nick Dear, la Teatrul Național din Londra. În 2004, ea a jucat Ruby în piesa „Singer” a lui Peter Flannery la Tricycle Theatre din Kilburn. Ea a apărut în rolul lui Totty Vogel Downing, expert în frauda de artă, într-un episod din Trucuri noi -2003, și în piesa ' Necessary Targets ”, la Arts Theatre din Londra, în 2004. Tot în 2004, Hattie a jucat rolul unei recepționiste în „Out of Time”, un scurtmetraj scris de Dylan Ritson și regizat de fratele său Blake. Cu toate acestea, Hattie a fost remarcată ca actriță de scenă în rolul principal din piesa lui Euripide, „Ifigenia în Aulis”. Aceasta a fost pusă în scenă la Teatrul Național din Londra în 2004. Regizoarea piesei, Katie Mitchell, este o figură controversată în teatrul britanic contemporan, însă Hattie este un admirator al operei sale și așa cum s-a dovedit " Ifigenia în Aulis a fost începutul unei colaborări îndelungate între cele două femei. În 2005 a jucat rolurile: Beth Lucas, în drama Bodies; Carrie, absolventă de studii media, interesată de o carieră în managementul talentelor, în episodul intitulat „Experiență de lucru”; Viola în piesa „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare. În 2006, ea a jucat Penelope Toop în filmul „See How They Run” regizat de Douglas Hodge, un bun prieten al logodnicului lui Hattie, Blake Ritson. Tot în 2006 a jucat Alice în piesa lui David Hare, „Plenty”, și în regia lui Katie Mitchell, a jucat în piesa lui Anton Chehov „Pescărușul”. Hattie a câștigat un premiu Ian Charleston pentru interpretarea prsonajului Nina din această piesă. Hattie a făcut parte din distribuția „Asylum Monologues”, un eveniment organizat de actori pentru drepturile omului, la Universitatea Cambridge, la 18 octombrie 2007. A jucat rolul surorii Clara în filmul Busola de aur -2007, precum și rolul Gale Benson, în filmul lui Roger Donaldson, Jaful de pe Strada Baker -2008. La televiziune a apărut în două comedii: Outnumbered -2007 și Bike Squad -2008. Ea a avut succes cu interpretarea lui Elinor Dashwood în adaptarea lui Andrew Davies, a romanului lui Jane Austen, Sense and Sensibility -2008. Hattie a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de televiziune de la Shanghai pentru interpretarea rolului Elinor Dashwood. Cu Benedict Cumberbatch a apărut în piesa lui Martin Crimp, „The City”, în 2008. A fost regizată de Katie Mitchell, care a lucrat cu Hattie și în „Some Trace of Her”, o versiune de scenă experimentală a romanul „Idiotul”, în 2008. Ea a jucat și rolul Elaine Fortescue în Marple: A Pocket Full of Rye -2008, o dramă de Agatha Christie. În 2009, Hattie a jucat-o pe Claire în „Love Hate”, scris și regizat de frații Ritson. Filmul ei preferat este La nord prin nord-vest din 1959.