Giuseppe Tomasi di Lampedusa

Giuseppe Tomasi, al XI-lea Prinț de Lampedusa, al XII-lea Duce de Palma, Baron de Torretta și Montechiaro, cunoscut sub numele de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, s-a născut la 23.12.1896, în Palermo, Sicilia, Italia, și a decedat la 23.07.1957, în Roma. A fost fiul lui Giulio Maria Tomasi (1868-1934) și al Beatricei Mastrogiovanni Tasca di Cutò (1870-1946). A rămas singurul copil după moartea surorii sale mai mari, Stefania, din cauza difteriei (1897). Amintindu-și copilăria, a scris că era...

Giuseppe Tomasi, al XI-lea Prinț de Lampedusa, al XII-lea Duce de Palma, Baron de Torretta și Montechiaro, cunoscut sub numele de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, s-a născut la 23.12.1896, în Palermo, Sicilia, Italia, și a decedat la 23.07.1957, în Roma. A fost fiul lui Giulio Maria Tomasi (1868-1934) și al Beatricei Mastrogiovanni Tasca di Cutò (1870-1946). A rămas singurul copil după moartea surorii sale mai mari, Stefania, din cauza difteriei (1897). Amintindu-și copilăria, a scris că era un băiat căruia îi plăcea singurătatea, căruia îi plăcea să fie cu lucrurile mai mult decât cu oamenii. Era foarte apropiat de mama sa, o femeie cu o personalitate puternică, care a avut o mare influență asupra lui. Nu la fel s-a întâmplat și cu tatăl său, un bărbat cu un caracter rece și detașat. În copilărie a studiat în casa lui mare din Palermo cu ajutorul unui profesor particular, al mamei sale, care l-a învățat limba franceză, și al bunicii sale, care i-a citit romanele lui Emilio Salgari. În micul teatru al reședinței Santa Margherita Belice, moștenit de familia Cutò și foarte iubit de mama sa, unde petrecea perioade lungi de vacanță, uneori chiar iarna, a asistat pentru prima dată la un spectacol Hamlet, interpretat de o companie de voiaj. Familia Tomasi di Lampedusa este o ramură a familiei Tomasi din care descind și Leopardi di Recanati și despre care se spune că este de origine bizantină. Caracterizată de o mare fervoare religioasă, familia se mândrește în arborele genealogic cu un sfânt, Sfântul Giuseppe Maria Tomasi (1649-1713), și cu o venerabilă, Isabella Tomasi (1645-1690). În ultima vreme, unchiul său Pietro Tomasi della Torretta a fost ministru de externe și președinte al Senatului. Di Lampedusa, nobil și scriitor, om de litere cu o personalitate complexă, a fost un tip taciturn și solitar, care și-a petrecut o mare parte din viață cufundat în lectură.  A studiat scriitorii italieni și străini, clasici și moderni, cu un interes deosebit pentru teoriile lui Freud. Din 1911, el a urmat liceul la Roma și mai târziu la Palermo. Tot la Roma, în 1915 s-a înscris la Facultatea de Drept, fără să-și termine studiile. În același an a fost chemat la arme, a luat parte la Primul Război Mondial ca ofițer de artilerie și a fost capturat de austrieci în timpul înfrângerii lui Caporetto, care l-a închis în Ungaria. După ce a reușit să scape, s-a întors în Italia pe jos. După demisia din Armata Regală cu gradul de locotenent, s-a întors la domiciliul său din Sicilia, alternând odihna cu unele călătorii, mereu în compania mamei sale, care nu l-a părăsit niciodată, și făcând studii de literatură străină. În 1925, împreună cu vărul său, Lucio Piccolo, a plecat la Genova, unde a stat aproximativ șase luni, colaborând la revista literară Le opere e i giorni. În Riga, la 24 august 1932, s-a căsătorit într-o biserică ortodoxă cu savantul psihanalitic Alexandra, baroneasa von Wolff-Stomersee, cunoscută sub numele de Licy, fiica baronului german baltic Boris von Wolff-Stomersee și a cântăreței italiene Alice Barbi. Au plecat să locuiască cu mama lui la Palermo, dar în curând incompatibilitatea de caracter dintre cele două femei a făcut-o pe Licy să se întoarcă în Letonia. Ea s-a refugiat astfel la mama ei la Villa Piccolo (Capo d'Orlando), unde Licy li s-a alăturat ulterior, pentru a scăpa de pericolele celui de-al Doilea Război Mondial. În 1934, Giulio Tomasi a murit, iar Giuseppe a moștenit titlul. În 1940 a fost chemat la serviciul militar, dar, fiind responsabil de ferma moștenită, a fost scutit. În 1943, în cursul unui bombardament a fost distrusă casa familiei sale, moment care a reprezentat și începutul declinului clasei din care făcea parte. La sfârșitul anului 1944 a fost numit președinte provincial al Crucii Roșii Italiene din Palermo și apoi președinte regional, până în 1946. Mama lui, care se întorsese recent la Palermo, a murit în 1946. În 1953 a început să frecventeze un grup de tineri intelectuali, printre care se număra Francesco Orlando și Gioacchino Lanza di Assaro. Cu acesta din urmă a stabilit o relație afectivă bună, atât de mult încât l-a adoptat câțiva ani mai târziu. Din acel moment Gioacchino Lanza a fost numit Gioacchino Lanza Tomasi. Tomasi di Lampedusa a fost adesea invitatul vărului său Lucio Piccolo, cu care a mers în 1954 la San Pellegrino Terme pentru a participa la o conferință literară, unde i-a cunoscut pe Eugenio Montale și Maria Bellonci. La întoarcerea din acea călătorie a început să scrie Ghepardul, singurul său roman pe care l-a finalizat doi ani mai târziu, în 1956. La început manuscrisul cărții nu a fost luat în considerare de editurile Mondadori și Einaudi. Romanul a fost publicat postum pentru prima dată în 1958, cu titlul Ghepardul, de Feltrinelli. Cartea a avut un imens succes la public, în special datorită excepționalei transpuneri cinematografice de către regizorul Luchino Visconti, în 1963. Filmul a beneficiat și de o distribuție cu mari actori, printre care: Burt Lancaster, Alain Delon, Claudia Cardinale în rolurile principale. Romanul Ghepardul urmărește istoria familiei unui nobil din Sicilia, Don Fabrizio Corbera, Principe de Salina, în cursul evenimentelor din perioada cunoscută sub numele de Risorgimento. Cel mai memorabil moment din carte este acela în care Tancredi, nepotul lui Don Fabrizio, încearcă fără succes să îl convingă pe Don Fabrizio să rupă jurământul de credință față de Regatul celor două Sicilii, care se prăbușea, și să se alieze cu dinastia de Savoia, ocazie cu care rostește fraza '"Trebuie să schimbăm totul pentru ca nimic să nu se schimbe"'. Fiul adoptiv al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Gioacchino Lanza Tomasi, mărturisea despre el că era un „om al tainelor“. Că a fost și a rămas așa, se poate vedea din faptul că nici azi, la mai multe decenii de la moartea lui, biografii nu cunosc din viața aristocratului sicilian decât lucruri foarte puține și nesemnificative.