Bekim Fehmiu

Bekim Fehmiu s-a născut la 01.06.1936, în Sarajevo, Bosnia și Herzegovina, și a decedat la 15.06.2010. A făcut parte dintr-o familie de etnie albaneză, originară din Kosovo. A fost actor de teatru și film; primul actor est-european care a jucat la Hollywood în timpul Războiului Rece și unul dintre cei mai cunoscuți actori etnici albanezi la nivel internațional. Tatăl său, Ibrahim, a adoptat porecla Fehmiu ca nume de familie, înlocuind numele original Imer Halili. Familia s-a...

Bekim Fehmiu s-a născut la 01.06.1936, în Sarajevo, Bosnia și Herzegovina, și a decedat la 15.06.2010. A făcut parte dintr-o familie de etnie albaneză, originară din Kosovo. A fost actor de teatru și film; primul actor est-european care a jucat la Hollywood în timpul Războiului Rece și unul dintre cei mai cunoscuți actori etnici albanezi la nivel internațional. Tatăl său, Ibrahim, a adoptat porecla Fehmiu ca nume de familie, înlocuind numele original Imer Halili. Familia s-a mutat la Shkoder, Albania, unde a petrecut trei ani, iar în 1941 s-a stabilit la Prizren, unde Bekim și-a petrecut copilăria. A făcut parte din clubul de actorie de la liceul său din Prizren, iar după absolvire a devenit membru al Teatrului Popular din Pristina, singurul teatru profesionist în limba albaneză din fosta Iugoslavie. A absolvit Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad, în 1960. În același an, Fehmiu a devenit membru al Teatrului Dramatic Iugoslav din Belgrad, pe care l-a părăsit în 1967, invocând rele tratamente, pentru a deveni un artist liber. Marea șansă a lui Fehmiu a fost filmul Am întâlnit și țigani fericiți (1967), o portretizare subtilă a vieții romilor, care a câștigat două premii la Cannes și a fost nominalizată la Oscar. Fehmiu a fost apoi solicitat de cineaștii occidentali și a semnat un contract cu producătorul premiat cu Oscar, Dino De Laurentiis, cel care, în 1968, l-a distribuit în rolul Ulise din mini-seria Odiseea. Fehmiu nu a avut succes la Hollywood, deoarece primul său film american, Aventurierii, a fost un dezastru critic și financiar. În 1971, el a jucat în drama-western de acțiune Dezertorul, regizată de Burt Kennedy. În 1973, a interpretat rolul tatălui în filmul lui Raimondo Del Balzo, Ultimele zăpezi de primăvară, iar în 1975, rolul fostului politician Alexander Diakim în filmul Permisiune de a ucide, alături de Ava Gardner și Dirk Bogarde. În 1976, Fehmiu a jucat rolul pilotului fictiv al Luftwaffe, Hans Reiter, în filmul Salon Kitty, alături de Helmut Berger, Ingrid Thulin. A interpretat un terorist palestinian în thrillerul politic Duminica neagră (1977, de John Frankenheimer). Deși filmele sale de la Hollywood nu au avut prea mult succes, el a fost apreciat atât în cinematografia europeană, cât și în teatru, acesta din urmă fiind mediul său preferat. L-a interpretat pe tatăl Maicii Tereza, Nikola Boyaxhiu, în filmul La Voce (1982), pe Iosif în producția italiană Un copil numit Isus (1987). În 1987, în semn de protest față de modul în care guvernul iugoslav îi trata pe albanezii kosovari, a părăsit scena Teatrului Dramatic Iugoslav din Belgrad în timpul piesei Madame Kollontai. A părăsit scena și, la scurt timp după aceea, și  filmul. Fehmiu a apărut în 41 de filme între 1953 și 1998. Până la sfârșitul carierei sale, a jucat în producții cinematografice în nouă limbi, inclusiv limbi balcanice, franceză, spaniolă, engleză și italiană. În 2001, s-a publicat o carte cu memoriile lui Bekim Fehmiu, intitulată Genial și Terifiant, care descrie viața sa până în 1955, anul în care a devenit actor. În plan personal, Fehmiu a fost căsătorit cu actrița sârbă, Branka Petric. Cuplul a avut doi fii, Hedon și Uliks, care a devenit actor, și a locuit în Belgrad. Fehmiu a fost găsit mort pe 15 iunie 2010 în apartamentul său din Belgrad. Rapoartele inițiale indicau sinuciderea. Ministrul de Interne de atunci, Ivica Dacic, a declarat că Fehmiu a fost găsit împușcat în apartamentul său, iar arma era înregistrată pe numele lui Fehmiu. Acesta avea 74 de ani. Corpul său a fost incinerat, iar cenușa a fost împrăștiată în Prizren Bistrica din Prizren, casa copilăriei sale.