17.09.2010
Cine nu-l cunoaşte pe Mickey Rourke, trebuie să-l vadă jucând, înainte de a citi un articol ce se doreşte scurt şi cuprinzător ca acesta - iar cine-l cunoaşte, n-ar mai avea nevoie de lista tuturor celor peste şaizeci de roluri ale carierei sale de treizeci şi unu de ani (începută în 1979, cu Reese din "1941" de Steven Spielberg); căci Rourke este acel gen de actor care există în primul rând prin gama de expresii unice şi inimitabile ale chipului său de o fizionomie deja aparte, la care se adaugă timbrul vocal de o tonalitate extrem de gravă. Aşa că, până le veţi vedea, treptat, măcar pe cele mai semnificative dintre ele (adică nu atât de multe pe cât ar fi fost onorabil!), sau în timp ce vi le dezgropaţi iar din amintire, hai mai bine să explorăm începuturile şi dedesubturile vieţii aces...Taguri: Pretty Baby Machine, Immortals, Passion Play, The Expendables, iron man 2, Robert De Niro, Alan Parker, Angel Heart, Homeboy, Ultimo Tango a Parigi
19.08.2010
Trăsătura prin care m-a cucerit Robert De Niro a fost acea umanitate discretă, melancolică, introvertită (şi, ca atare, predispusă unei admirabile economii de mijloace, sinonimă cu subtilitatea). Filmul lui Sergio Leone (pe care altminteri îl iubisem infantil pe vremea westernurilor spaghetti) mi-a plăcut mult, da, e excelent - dar nu l-am considerat şi nu-l consider o capodoperă. Totuşi, nu pot să nu-i recunosc meritul de a mi-l fi dezvăluit pe De Niro, Actorul (ăla cu A Mare!) Şi dacă vă întrebaţi de ce atât de târziu... dar nu, despre asta, puţin mai încolo. Mai bine să începem cu începutul.Începutul s-a produs în 17 august, 1943, când pictoriţa (franco-germano-olandeză) Virginia Admiral şi expresionistul abstract Robert De Niro (căruia ironia ulteriorităţii avea să-i ataşeze eticheta ...Taguri: Jon Avnet, Righteous Kill, Alfonso Cuarón, Michael Mann, The Good Shepherd, A Bronx Tale, Alan Parker, Brian De Palma, Terry Gilliam, Meryl Streep
27.07.2010
Motto 1:În fiecare regizor zace câte un actor adormit. Ssst - să nu-l treziţi!(Ion Henter)Motto 2:În mulţi actori se deşteaptă la bătrâneţe un regizor. Le dorim o tinereţe veşnică!(Mihnea Columbeanu - în replică)Actorii sunt, în esenţă, nişte copii. Poate chiar mai copii decât cei propriu-zişi, dat fiind că, la maturitate, pronumele reflexiv dispare: copilul se joacă; actorul joacă - şi atât... Nu e hiperbolă, nici glumă nu e. Psihologia jocului actoricesc şi cea a jocului copilăresc folosesc resorturi comune din categoria ludicului - o anume putere de a crede în ficţiuni cu totul specială. Copilul o are din necesitate proprie - căci, pentru ca antrenamentele pentru viaţă ascunse în spatele jocurilor sale să dea cu adevărat roade, el trebuie să creadă în ele din tot sufletul. Asemenea şi a...Taguri: Les quatre cents coups, Georges Lampin, La Tour prends garde!, Domicile conjugal, Baisers voles, Jean-Pierre Léaud, William Friedkin, The Exorcist, Linda Blair, Randal Kleiser