"Autobiografia lui Nicolae Ceausescu"

[rvn]

haideti, mai
ce bani se ramburseaza CNC-ului?
si unde e subventia?
SUBVENTIA=BANI CARE NU SE MAI INAPOIAZA STATUTUI IN VECI!

[keepwalking]

rvn,

cred ca ai inteles ce am vrut sa spun.
ok, nu e subventie, e credit.
dar, atata timp cat acel credit nu se ramburseaza sau se dau foarte putini bani inapoi, practic devine o subventie.

[Pitbull]

Am vaga impresie ca am scris o prostie undeva - da' ma rog, eu am o scuza: nu sunt economist.
Din câte înteleg, C.N.C.-ul nu dä "subventii", ci CREDITE rambursabile, adicä e un fel de coproducätor: îsi va lua înapoi creditul, din beneficiile filmului. Dacä astea nu existä, sau nu ajung, ia filmul cu totul... Corect?

[rvn]

Am vaga impresie ca am scris o prostie undeva - da' ma rog, eu am o scuza: nu sunt economist.
Din câte înteleg, C.N.C.-ul nu dä "subventii", ci CREDITE rambursabile, adicä e un fel de coproducätor: îsi va lua înapoi creditul, din beneficiile filmului. Dacä astea nu existä, sau nu ajung, ia filmul cu totul... Corect?

perfect adevarat
adica statul e proprietar pe niste filme greu vandabile.
practic , banii cheltuiti de cnc pe finantarea filmelor, care ulterior devin proprietatea lui, sunt aproape irecuperabili


keep,
tata, stii ceva, dar nu stii bine
subventia o acorda tot cnc-ul , dar pentru anumite realizari
scrie in lege foarte clar in ce conditii se acorda sprijinul financiar nerambursabil, adica SUBVENTIA.
una din ele este participarea filmului pentru care s-a acordat subventia, la un festival international renumit
DE-AIA FACEM FILME DE ARTA! de-aia tinta cineastilor romani sunt festivalurile.
ca sunt si astia niste banuti buni de cheltuit. si pe de-a moaca.

statul, prin intermediul CNC, care este abilitat sa gestioneze Fondul CInematografic, adica sursele de colectare a lui si directiile de utilizare a banilor, finanteaza productia de filme in Romania
asa este POLITICA BUGETARA a statului roman. MINISTERUL CULTURII , ca for tutelar, are obligatia ca prin bugetul anual aprobat sa prevada si sumele cuvenite cinematografiei, ca parte integranta a culturii si artei romanesti.
dar niciodata , absolut niciodata, principiile cheltuirii banilor publici nu au avut la baza conditia RECUPERARII LOR.
IN NICI O LEGE DIN ROMANIA nu este stipulat ca fondurile bugetare publice, trebuie sa fie cheltuite si apoi recuperate de undeva, prin anumite taxe percepute de stat( in cazul nostru din vanzarea biletelor).
ELE PUR SI SIMPLU SE CHELTUIE , dupa cum considera puterea legislativa(Parlamentul) si puterea executiva(guvernul)adica cea care gestioneaza finantele tarii, la un moment dat, in interesul societatii, al cetatenilor ei.

rvn,

cred ca ai inteles ce am vrut sa spun.
ok, nu e subventie, e credit.
dar, atata timp cat acel credit nu se ramburseaza sau se dau foarte putini bani inapoi, practic devine o subventie.

bai, ai vrut sa-mi explici.
ai zis ca ma fac ca n-am inteles...
ce naiba ai inteles tu Keepy, daca habar n-ai sensul definitoriu al celor doi termeni pe care se bazeaza finantarea productiei de filme prin intermediul CNC?

[myram]

Aplaudaţi, tovarăşi, pentru această dictatură! - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"
Florentina Ciuverca
FilmReporter.ro, octombrie 2010

Gestul de a aplauda a părut indecent după Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. Firesc în alte împrejurări, gestul s-a contaminat cu spiritul unui film care demonstrează că dictatura s-a ridicat în aplauze. La congrese, pe şantiere, pe câmpuri, la vizite oficiale, s-a aplaudat masiv şi cu zel. Românii au fost spectatori conştiincioşi la punerea în scenă a propriului destin.

Pe 28 octombrie 2010, la Sala Palatului, locul în care s-a menţinut în ovaţii puterea Partidului Comunist, aproape 4000 de oameni au urmărit timp de trei ore un film de montaj cu alura unui thriller şi cu rafinamentele unui eseu istorico-politico-cinematografic. Conceptul din spatele Autobiografiei lui Nicolae Ceauşescu e strălucit, iar execuţia monteurului Dana Bunescu e excelentă.

Filmul e tulburător şi are enorm de multe ramificaţii. În primul rând, foloseşte imaginile de propagandă contre la nature şi dovedeşte că, în starea lor pură, îşi conţin propria contradicţie. Însă această perspectivă e posibilă doar atunci când există şi distanţa necesară. Nu neapărat în timp. Când se uită în propria oglindă (cheia filmului construit din imaginile comandate de Ceauşescu e tocmai cuvântul "autobiografie"), dictatorul iese bine. Când ne uităm noi peste umărul lui, imaginea se deformează.

Ceauşescu e când stângaci, când emoţionat, când imobil şi impenetrabil. O singură spărtură în acest zid al aparenţelor, atunci când îşi îmbrăţişează afectuos fiica. Cum era Ceauşescu atunci când ieşea din spectrul camerei? Cum îşi alinta copiii, cum lua micul dejun, cum înjura, cum se enerva sau at least cum vorbea în mod obişnuit? Istoria i-a respectat deocamdată dorinţa de a păstra look-ul cosmetizat de tablou, pentru că imagini cu the real NC nu au fost încă scoase la iveală.

De aceea, jocul lui stângaci la volei, când bagă mingea în plasă, momentele în care înoată aproape de mal cu Elena, când mângâie un câine sau stă de vorbă cu ţăranii sunt savurate ca nişte rarităţi. Cu şiretenia omului simplu care ştie până unde i se întinde aţa, Ceauşescu nu se încumetă la discuţii dincolo de foile deja pregătite. O mostră, la o conferinţă de presă de la Karlovy Vary, alături de preşedintele ceh; întrebare a unui jurnalist: "Ce diferenţe există între tratatul cutare şi cutare?" Răspunsul: "Le aveţi pe amândouă. Citiţi-le şi vedeţi". 1-0.

Interesant e şi parcursul Elenei Ceauşescu în aceşti 25 de ani. Dacă, la începutul carierei de secretar general a soţului, n-o zărim mai deloc, încet-încet răsare din spatele lui, apoi face un pas mai în faţă şi îi merge alături.

În al doilea rând, Autobiografia vorbeşte despre conceptul de putere şi despre cum se întreţine iluzia ei, cu ajutorul unei mase de oameni care acţionează ca o voce unilaterală, ca un corp social care poate fi modelat după capriciile unui grup şi în numele unei ideologii. Personajul din fundal, cel pe care îl vedem aclamând, e cel care întreţine iluzia. Poporul bate din palme, zâmbeşte, ovaţionează, ca într-un show televizat cu spectatori plătiţi. Cea mai evidentă ruptură între realitate şi realitatea întreţinută de acoliţii săi se petrece în momentul vizitei sale la alimentare şi brutării, în anii '80. Cercetătorii au găsit în arhivă capete de casetă cu aranjamentele de dinaintea venirii lui Ceauşescu, însă era suficientă vederea figurilor cenuşii şi a spaţiilor reci pentru a avea imaginea completă.

Relaţia poporului cu dictatorul, de altfel, e uneori inexplicabilă. Psihologic vorbind, cum se explică faptul că un popor întreg plânge la căpătâiul unui tiran ca Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a ordonat asasinate în plină stradă şi a trimis în închisori mii de oameni? Frică exorcizată? Sindromul victimei care se ataşează de călău? Istoria e plină de surprize, iar cazurile Stalin şi Dej rămân încă un mister. Nu simţi că vrei să zbori din casa celui care te-a chinuit?

Filmul dezvăluie şi magnitudinea cultului personalităţii în ţările comuniste şi dezvoltă comparaţia despre care regizorul Andrei Ujică a pomenit în câteva interviuri: cea între dictator şi artist. "Dictatorul de orice fel, dar mai ales cel ideologic, este, ca profil psihologic, foarte apropiat de artist, în ceea ce priveşte egoismul viziunii în care crede. Spre deosebire de artist, dictatorul lucrează cu oameni şi, în dauna acelor oameni, are şi posibilitatea de a-şi pune în practică integral egoismul. Artistul poate să-şi pună egoismul doar în propria operă, iar în practică nu poate să-şi chinuie decât familia şi prietenii, atât cât îi mai are. Pe când materialul de lucru al dictatorului este un corp social. Dar modul lui de raportare este acelaşi cu cel al artistului: opera lui este să-şi împlinească viziunea cu acest corp social. Din cauza asta, la toţi dictatorii care rămân destul la putere, în faza de îmbătrânire arată aceleaşi simptome pe care le au artiştii bătrâni care mai au încă un plan de operă mare, adică frica de a muri înainte de a-şi termina opera. De acolo vine însingurarea aia extraordinară ca a artistului care şi-a pierdut speranţa că şi va duce la capăt opera. Din cauza asta se accentuează dispreţul faţă de materialul lui de lucru care nu a fost în stare să-i înţeleagă viziunea. Sunt lucruri cunoscute. Hitler, în ultimul an, nu a făcut altceva decât să distrugă Germania" - a spus-o Ujică în emisiunea 2+1 de la B1 TV.

Kim Jong-Il e un adevărat maestru al grandorii. Spectacolele în care milioane de coreeni formează cu trupurile lor imagini despre România comunistă îl lasă bouche bée până şi pe Ceauşescu. E imposibil să nu ţi se încreţească pielea la vederea imensei puneri în scenă a show-ului de propagandă. La un nivel mai mic, Ceauşescu a încercat la întoarcerea în ţară să repete ce-a văzut prin lume înţelegând că şi-a dorit prea puţin. De aici şi încrâncenarea ideologică de după 1972.

Tragedia e că Nicolae Ceauşescu a murit cu credinţa că a făcut numai bine poporului său. Şi adevărul e, că în 1989, părea cel mai inocent dintre toţi cei care mişunau în jurul său.

P.S. Nişte prieteni mi-au semnalat un detaliu care mi-a scăpat. Când cuplul Ceauşescu e dus cu trăsura la Palatul Buckingham, în anii '70, delegaţia trece prin faţa unui cinematograf unde rulează Deep Throat, the big porno movie. Eram, laolaltă cu dictatorul, la ani lumină de lumea reală.

http://filmreporter.ro/aplaudati-tov...asta-dictatura

[m3lku]

80.000 de euro pentru scanarea negativelor, corectia de culoare si transpunerea lor pe 35mm pt un film de 3 ore realizat din materiale de arhiva (vechi de zeci de ani) mi se pare foarte putin la ce volum de munca este sa reconditionezi atata material. pentru un scurtmetraj de cateva minute, unde corectiile de culoare si interventiile in imagine sunt minime, costul ar fi de aprox 10-15.000 de euro.
iar aportul casei de productie nu trebuie sa fie neaparat cash, ci poate fi in servicii: salariile echipei (sau o parte a lor), echipamente (cum ar fi chiria statiei de montaj unde stai luni de zile sa montezi sutele de ore de material) si evident, materialele de arhiva, care n-au cum sa fie gratis din moment ce titus muntean si velvet moraru au rascolit toata arhiva ANF ca sa dea de ele. Sunt si-acolo niste oameni angajati sa aprinda lumina, sa caute prin registre, sa gaseasca bobinele, sa le incarce in proiectie etc, nu e ca si cand ai cauta ceva pe youtube.

iar legat de banii pe care acest film ar trebui sa-i returneze la cnc, probabil ca n-or sa se adune toti (desi vad ca dupa primul weekend a facut deja peste 8.000 de dolari, doar in Romania, iar filmul este vandut in multe tari), dar si daca n-ar returna niciun leu, cei 150.000 de euro cheltuiti cu acest film aduc Romaniei un capital de imagine infinit mai important decat frunza de palmier de nustiucate milioane de euro a Elenei Udrea. CNC-ul apartine Ministerului Culturii, iar Cultura (si Arta in general) nu are ca scop aducerea de profit material.
Din pacate n-as putea spune acelasi lucru despre unele filme, facute cu finantare de la CNC, care nu parasesc teritoriul tarii, n-au nici succes festivalier, nu sunt nici apreciate de critica si nici nu reusesc sa-si armonizeze investitia in vreun fel. Sunt de acord ca trebuie sa existe si filme comerciale, dar solutia pentru finantarea lor ar trebui sa fie alta.

[Pitbull]

Multumim, M3lcule - dar sä nu ne facem iluzii.
Cine nu vrea sä înteleagä, în veci nu va întelege.
Vorba ceea: "nu e om mai orb decât cel ce nu vrea sä vadä."

[keepwalking]

eu as fi facut un documentar despre coregrafii marilor spectacole dedicate lui Ceausescu.
sunt convins ca ar fi iesit un film interesant.

pe vremuri am scris articolul asta:
http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/...-ceasca/11694/

[Pitbull]

Este, într-adevär, un unghi excelent.
Fä-l!
Sau, mäcar, initiazä-l!

Fiecare autor face filmul LUI, dorit si simtit de EL, ar fi absurd sä-i reprosäm cä n-a gândit si ales la fel ca NOI.

Notä (nu pentru Keep): Mesajele off-topic, provocatoare, härtuitoare, etc., nu sunt sterse, ci trimise la Azil. Dacä autorii lor ar fi în deplinätatea facultätilor mintale, ar sti sä le dea de urmä si färä sä le mai punä întrebäri cretine moderatorilor.

[c.ghevara]

haideti, mai
ce bani se ramburseaza CNC-ului?
si unde e subventia?
SUBVENTIA=BANI CARE NU SE MAI INAPOIAZA STATUTUI IN VECI!

Rvn, ai mare dreptate, dar şi Keep spune ceva. Creditul e un împrumut, dar împrumutul dat de CNC e, de fapt, subvenţie, pentru că împrumutul ăsta nu se prea întoarce înapoi, practic nu mai e rambursat. CNC e şi co-producător, aşa că participă în mod egal la profit şi, mai ales, la pierderi.

Şi Melcul are dreptate: finanţarea filmelor comerciale ar trebui să fie făcută de altcineva, nu de CNC, ci de case, până la urmă... de public. Numai că filme comerciale româneşti nu pre există. Încă.
Eu aş propune următoarele măsuri urgente:

1. Elena Udrea să fie numită ministereasa Ministerului Culturii.
2. Ministerului Culturii să i se aloce pe 2011 bugetul pe care l-a avut Ministerul Turismului.
3. Ministerul Culturii să aloce CNC-ului 10% din bugetul său.
Cu aproximativ 100 milioane de euro, s-ar face în 2011 de vreo 10 ori mai multe filme. Nu-i totuna 6 sau 60! Aşa, nici n-ar mai fi cazul de concurs CNC

[Pashpix]

Ujică: "Am realizat Autobiografia dintr-un impuls de a încerca să-l cunosc"

Regizorul Andrei Ujică a declarat, marţi seară, într-o conferinţă care a avut loc la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Capitală, că a început munca pentru cel mai nou film al său, "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", din dorinţa de a-l cunoaşte pe dictatorul român.

Andrei Ujică a spus că a ajuns la un punct în "prelucrarea propriei biografii", în care a vrut să afle cine era "individul din spatele clişeului istoric". "Am cunoscut ceva din el, aşa cum cunoşti un om cu care nu poţi sta de vorbă (...) La sfârşit, nu pot să spun că îl cunosc cu adevărat, pentru că nu am putut să vorbesc cu el, dar cred că am reuşit să îl înţeleg", a adăugat regizorul, la întâlnirea la care a participat, printre alţii, şi poeta Ana Blandiana. Ujică a mai spus că, atunci când l-au judecat pe Ceauşescu, oamenii au făcut greşeala de a opera cu instrumente care nu aveau legătură cu realitatea. "El era un individ incult din perspectiva intelectualului umanist. (...) Gândirea economică nu are nimic de-a face nici cu cultura şi nici cu bunele maniere", a spus Ujică, continuând: "Ceauşescu avea alt tip de competenţe, pe care noi nu le avem (...) Am crezut că, dacă nu le avea pe ale noastre, a fost un prost împăturit. Nu a fost".

"Ar fi fost şi mai sinistru dacă un dobitoc ar fi reuşit să facă cu noi ce a făcut el 25 de ani", a mai spus realizatorul filmului. Astfel, în opinia lui Ujică, Ceauşescu "a beneficiat de alinierea politică internaţională" şi astfel a fost "un beneficiar al Războiului Rece". "A fost, timp de zece ani, un mare star al politicii internaţionale", a spus Ujică, enumerând o parte dintre caracteristicile omului politic Ceauşescu: "Avea talent de diplomat - avea şiretenia naivă luată de acasă, din mediul rural". În ceea ce priveşte viaţa personală a dictatorului, regizorul a spus că nu exista nicio legătură între persoana privată Ceauşescu şi omul politic cu acelaşi nume. "La Hitler, Stalin sau Ceauşescu, nu ajungem nicăieri studiindu-le viaţa privată", a spus Ujică. "Ceauşescu era un tip lipsit de carismă (...), singurul lui viciu era beţia puterii, în rest nu avea niciun viciu", a adăugat regizorul, menţionând că istoricii care doresc să afle adevăratele motive ale faptelor dictatorilor ar trebui "să se ocupe de germenele distrugător din marxism".

Ujică a spus că faptul că trăieşte în Germania l-a ajutat să capete distanţa necesară pentru a realiza "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu". În legătură cu receptarea filmului în România, Ujică a declarat: "După reacţiile emoţionale, se vede foarte clar că urme din el sunt încă în noi şi asta trecând prin mai multe generaţii". "Peste zece ani, acest film nu va mai agita pe nimeni", a remarcat el.

[Federico]

Autobiografia unui dictator paranoic: Reflectii despre filmul lui Andrei Ujica
28/10/2010
Vladimir Tismaneanu


http://tismaneanu.wordpress.com/2010...-andrei-ujica/
Reprezentarea fenomenului totalitar, dincolo de rechizitoriu, lamentatie si imprecatie, nu este deloc simpla. Joi 28 octombrie a avut loc la Sala Palatului premiera unui film exceptional, o fictiune edificata complet pe non-fictiune, pe secvente documentare veridice, precise si verificabile. Inaugurata in timpul domniei lui Gh. Gheorghiu-Dej, simbol al “victoriei definitive a socialismului”, Sala Palatului este un lieu de mémoire al comunismului romanesc. Acolo au avut loc congresele PMR/PCR intre 1960 si 1989, acolo a inceput conflictul deschis dintre PCUS reprezentat de Nikita Hrusciov si PC Chinez, a carui delegatie era condusa de Peng Chen, seful organizatiei de partid din Beijing, in timpul Congresului al III-lea al PMR in iunie 1960, acolo a proclamat Ceausescu, in august 1965, schimbarea numelui tarii din Republica Populara Romana in Republica Socialista Romania, acolo a vorbit Ceausescu in aprilie 1968 despre rolul lui Dej in asasinarea lui Patrascanu, acolo l-a asemuit Dumitru Popescu in 1969 pe Ceausescu cu Pericle si Lincoln, acolo l-a sfidat in 1979 veteranul comunist Constantin Parvulescu pe cel care se credea inamovibil si infailibil, acolo aveau loc festivitatile cele mai strident-pompoase ale regimului.

Ca orice autentica opera de arta, filmul lui Ujica este o constructie imaginara. Asa si-ar fi conceput Ceausescu povestea ascensiunii, gloriei si prabusirii sale. O naratiune in care se intersecteaza ambitii, iluzii, conspiratii si tradari. Asa si-ar fi prezentat “Comandantul Suprem” apologia pro vita sua daca ar fi apucat sa vorbeasca, in decembrie 1989, nu in fata unui pseudo-tribunal militar care decisese soarta acuzatilor inainte de inceperea procesului, ci in fata pseudo-parlamentului numit “Marea Adunare Nationala”. Ramane ca noi, spectatorii acestui film rascolitor si deliberat deconcertant sa discernem adevarul de minciuna propagandistica, de halo-ul mitologic creat cu perseverenta devotiune si maniacala fervoare de “masina de fabricat fantasme” a epocii (formula este a lui Andrei Cornea). “Suntem 22 de milioane de oameni care traim in imaginatia unui nebun”, spunea scriitorul Alexandru Ivasiuc. Incurajat de valetii din jur specializati in ditirambi si osanale, Ceausescu a fost prizonierul propriei legende, se credea realmente reincarnarea temerarilor voievozi medievali, dar si a lui Decebal si a lui Traian. A urmarit fuziunea dintre materialismul istoric si isteria patriotarda. Cum isi va fi camuflat aceste propensiuni megalomane in perioada Dej ramane un mister. Dar a facut-o, a izbutit sa-i convinga pe Maurer, Chivu Stoica si Bodnaras ca este un aparatcik disciplinat si cenusiu pe care il vor putea tine sub control fara probleme.

Paranoia lui Nicolae Ceausescu a fost deoptriva una clinica si una ideologica (acelasi lucru s-ar putea afirma despre Stalin, Kim Il-sung ori despre Enver Hoxha, ba chiar si despre Slobodan Milosevici). In pofida fanfaronadei din politica externa, regimul era unul auto-centrat, autarhic, convins ca este inconjurat de inamici. In plan intern, momentele de vaga liberalizare au fost intodeauna urmate de noi glaciatiuni staliniste. Ceausescu nu a venit la putere, in martie 1965, prin lovitura de palat. Predestinarea sa era una previzibil birocratica. A ajuns prim-secretar al CC al PMR pentru ca fusese, incepand din 1955, seful cadrelor partidului. Era cunoscut de aparat si cunostea la randul sau perfect acest aparat. Era un stalinist din categoria dura. Cum spunea Andrei Ujica, regizorul filmului, intr-o discutie publicata in EvZ , cine crede ca poate elimina referintele la “socialismul stiintific”, la marxism, din discutia despre Ceausescu se inseala.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/andr...aj-al-car.html

Cu ani in urma, disidentul polonez Jacek Kuron nota ca maladiile psihologice ale liderilor comunisti sunt pandantul formulelor agresiv-autoritare ale sistemului in care si-au facut carierele. Totalitarismul, brun sau rosu, are ca nucleu ireductibil oroarea de pluralism, de diversitate, de alteritate, de eterogeneitate. Exista, fireste, diferente semnificative intre potentatii comunisti din diferite tari si perioade, dar natura sistemului, rolul monopolist al partidului, omniprezenta politiei secrete, interzicerea opozitiei si suprematia unei ideologii utopice constrangatoare sunt elemente comune tuturor experimentelor inspirate de bolsevism.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu vorbeste despre magie, mit si miracol, despre estetizarea politicului prin spectacol interminabil, despre sacralizarea partidului-stat, trasaturi definitorii ale totalitarismului, despre capcana stalinismului national in care au fost prinsi, in diverse momente, nu putini intelectuali (nu mai vorbesc despre activistii si securistii care chiar credeau in aceste viziuni grandilocvente). In EvZ am propus o concisa autopsie a acestei dictaturi. De-a lungul anilor am scris pe larg despre “monarhia marxista” din Romania (eseul meu despre Nicu Ceausescu si ascensiunea comunismului dinastic a fost transmis la Europa Libera in februarie 1983), am comparat fenomenul cu experimentele similare din Coreea de Nord si Cuba, am dezvoltat subiectul in cartile mele Fantoma lui Gheorghiu-Dej (editia a II-a, colectia “Istorie Contemporana”, Humanitas, 2008) si Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc (aparuta la University of California Press in 2003, trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005). Sper ca acest film sa genereze acele discutii mult amanate despre mecanismele puterii in Romania comunista, structurile de intimidare, cooptare, complicitate si rezistenta, precum si efectele de lunga durata ale unui sistem antipodic opus statului de drept.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/auto...ri-910497.html

[keepwalking]

asa cum spuneam, acestea nu sunt cronici despre film, ci doar lungi expozeuri despre epoca ceausescu.
mi se par foarte off topic.

[Pitbull]

Am analizat cu atentie sezisarea.
Echilibrul dintre referirile la subiect si remarcele fatä de realizarea cinematograficä este propriu unor articole (cronici, analize, comentarii) despre film.
(Mentiune: fiind un documentar-eseu de montaj, este firesc ca orice material scris sä acorde substantei de fond o atentie mai mare decât în cazul filmelor de fictiune.)
Indiscutabil, sunt mult mai on-topic decât orice mesaje care nu se sustin prin vizionarea prealabilä a filmului, si a cäror prezentä aici se datoreazä exclusiv solicitärilor administratiei.
Multumim, si ne bucuräm cä am putut fi de folos.
Alte strâmbe, dacä se poate...?

[keepwalking]

Multumim, si ne bucuräm cä am putut fi de folos.
Alte strâmbe, dacä se poate...?

esti caustic fara motiv.
dar, in fine...

[keepwalking]

atunci, dupa judecata ta, pitbull,
putem discuta la nesfarsit despre epoca ceausescu pe acest topic, da?

[Pitbull]

Defel, Keep!
Doar atâta cât e relevant pentru film - adicä destul de mult, dar nicidecum la nesfârsit.

[redmen]

Fiind o "autobiografie" ar fi chiar culmea sa nu vorbesti despre Ceausescu si despre epoca Ceausescu,de la inceputurile lui pana in momentul `89.Inca nu am vazut filmul,ar trebui sa fac un drum la Bucuresti pentru asta si imi e cam lene.Poate se gandesc si astia de aici din oras sa il aduca la cinema,daca nu o sa astept pana apare pe dvd.Mi se pare buna ideea lipsei comentariului,lasand imaginile sa vorbeasca.In felul asta fiecare e liber sa inteleaga ce vrea din film,unii mai gresit altii mai aproape de adevar,daca exista vreunul.

[keepwalking]

atunci sa publicam aici miile de pagini scrise despre Ceausescu de-a lungul timpului, inclusiv toate volumele de omagii.
ca doar toate au legatura cu Ceausescu, nu?
sa incepem asa:
"Pornind de la senzationalul film al lui Andrei Ujica, imi aduc aminte de ziua de 23 august 1987, cand eram unul dintre cei sapte elevi care formau litera S pe stadion...."

[redmen]

Gandeste`te de cand a murit Hitler si inca prezinta interes si astazi.Ceausescu parca ar fi murit in urma cu cateva luni la cum se prezinta situatia la noi in tara.Atata timp cat va exista Romania se va vorbi despre Ceausescu si asta e un lucru bun,tot zicea cineva (pe topic sau in alta parte) ca filmul asta aduce mai multa imagine Romaniei decat toate incercarile esuate ale Elenei Udrea.