Moralitatea in filme

[Federico]

Ok, nu rastalmacesc nimic, am pus semnul intrebarii doar, pt ca nu intelegeam ceva ce acum mi-e mult mai clar. Imi place foarte mult verdictul tau, s-ar putea sa ai dreptate.
Prin "bine" ma refer la valorile morale pe care le reprezinta actiunile unui personaj sau grup de personaje, in jurul carora se dezvolta filmul, sau chiar personajele insesi. Ce altceva?

Edit: Deci in cazul asta problema moralitatii nu mai poate fi fentata de autor - ori esti de-o parte ori de alta; nu e cale de mijloc.

[Ipu]

Eu când spun „bine” mă refer la forțele care luptă pentru viață, libertate, demnitate umană, pace, armonie și bunăstare universală; „răul” urmărește, dimpotrivă, distrugerea, tirania, sclavia, războiul.
În afară de ceea ce am scris mai devreme, imoral este ca, în calitate de creator, în film în particular și în artă în general să minți, să manipulezi cu rea credință, să instigi la ură (chiar și la cea de sine), să faci apologia crimelor împotriva legii, a omeniei și așa mai departe. Din punct de vedere tehnic, există și alte păcate, cum e de pildă plagiatul...

[Federico]

Nu, ceva nu-i in regula. Ce ne facem cu blocurile de realitate perfect integre din "Politist, adj. " , de exemplu, sau cu neoralistii in general? Acolo realitatea nu ne e livrata in niciun alt fel decat asa cum este. Realitatea poate fi reprodusa aproape fotografic fara a cadea in imitatie (sau documentar) - se face pe bucati, care sunt apoi ordonate intr-o opera in mod creator, artistic. Si chiar si in restul filmelor care nu sunt ahtiate dupa realism, cred ca nu incearca decat sa spuna o poveste cat mai credibila (si eventual interesanta) - iar credibilitatea nu cred ca mai lasa loc de manipulare sau minciuna morala. In ce fel ti s-au parut - Ipu - ca ne sunt livrate imoralitatile din "432" , de acuzi filmul ca eu nu inteleg? Violenta din "Kill Bill" - cine stabileste daca e livrata pt amuza sau altceva? Depinde de viziunea fiecaruia. In "Milk" , iarasi, in ce mod ne livreaza pe ecran van Sant homosexualitatea, mama tuturor controverselor moraliste, daca nu pur si simplu? Eu cred ca "verdictul tau" ramane valid insa doar in cazul filmelor proaste care cad in propaganda, manipulare etc. iar pt restul ramane afirmatia lui Oscar Wilde.

[Ipu]

Ce voiam eu să spun e că „binele” și „răul” sunt noțiuni imuabile și exterioare artei - nu le pot inventa un creator sau altul după bunul plac, ei numai le redescoperă, contribuie la o mai exactă identificare și definire a lor.
În Polițist (adjectiv) realismul este simulat numai, prin stilul de filmare și prin cel al dialogurilor. Nu este un film imoral. El propune o întrebare. Răspunsurile pe care chipurile le-a dat Porumboiu le-au descoperit în film numai aceia care au avut probleme cu legea sau cu justiția.
432 e un caz interesant, pentru că, în mod surprinzător, filmul a fost apreciat și de cei care au condamnat acțiunile eroinelor (inclusiv juriul cannez), dar și de cei care le-au găsit justificate din punct de vedere moral. Tema fiind controversată și opunând valori pozitive - pe de o parte viața, iubirea, cinstea; de cealaltă parte libertatea, bunăstarea - e greu de stabilit imoralitatea filmului. Totuși, înjosirea ființei umane („omucidere”, prostituare, înșelare etc.) fără a-i oferi șansa unei tentative de auto-reabilitare morală este cel puțin de prost gust.
Tarantino este un mingicar, un cabotin, un circar, un producător de divertisment; el este dincolo de moralitate și imoralitate pentru că totul este bidimensional, lipsit de profunzime și de mesaj la el.
Filmul lui Van Sant nu-l pot comenta, pentru că nu l-am văzut.

[anaemona]

Ipu, ce parere ai de Claude Chabrol referitor la moralitate si imoralitate? Sfirsitul "Ceremoniei" este de-a dreptul socant si pot spune si imoral si totusi filmul pe ansamblu nu mi se pare imoral. Iar un alt film de-al lui, "Juste avant la nuit" mi se pare exemplul perfect de autor sau de arta care se ridica deasupra moralitatii si imoralitatii. Personajul principal, care ne e prezentat drept criminal de la inceputul filmului se dovedeste a fi in final cel mai moral dintre personaje.

[Ipu]

...mona dragă, deși nu am pretenția că numai despre așa ceva se poate discuta la rubrica asta, eu m-am referit numai la moralitatea cineaștilor, nu și la moralitatea personajelor. Esențială e atitudinea autorului față de acțiuni și față de personaje, nu acțiunile și personajele în sine.
Fac încă o precizare, pentru că poate nu m-am exprimat destul de clar atunci când am pomenit de echilibrul dintre crimă și pedeapsă. Nu e vorba de ispășire în sens juridic, ci de condamnarea crimei, de delimitarea artistului de ea. Și ispășirea are însă importanța ei, dar nu pentru a da satisfacție privitorului, ci pentru a-i inculca ideea că în viața reală crimele se pedepsesc, adică pentru a-l descuraja să copieze el însuși faptele antisociale din filme. Știți voi, vorba autorului Evangheliei după Matei: „Toți cei ce scot sabia...” Prin acest verset simplu, el i-a avertizat pe creștinii care ar fi căutat să-și rezolve în mod violent problemele - în primul rând, răzbunarea deicidului.
Regizorul Florin Șerban în schimb este atât de naiv/nesimțit încât, după ce le proiectează unor infractori dintr-o închisoare un film în care un sechestrator care pune în pericol cu sânge rece viața unei ființe nevinovate amenințând cu cinism că îi secționează carotida „ca la porc” este lăsat să scape iar apoi reținut fără a i se deranja măcar un fir de păr, atât de naiv/iresponsabil - zic - încât constată automulțumit: „Sper că nu v-am dat idei!” Ești sigur, maestre?

[anaemona]

Ipu, prima mea intrebare era ce parere ai de Chabrol referitor la moralitate si imoralitate? Nu am vrut sa aduc in discutie moralitatea personajelor, desi mi se pare ca ar fi o discutie interesanta, au fost doar 2 exemple si scuze pentru exprimarea mea, daca a dus la un inteles gresit.

In Ceremonia, Chabrol construieste un climat care duce la o crima cu singe rece, la care ajunge personajul principal din frustrare si dorinta de razbunare. In plus ni se da de inteles ca nu e asta prima crima savirsita. E Chabrol imoral pentru ca face posibila crima? sau e pentru ca desi ia o pozitie fata de crima nu e totala si in final isi lasa privitorii sa dea singuri un verdict, daca vor?

Exagerind putin, fapta eroinei, Sandrine Bonnaire, as putea-o considera ca o revolta a sclavului impotriva stapinului sau, care duce la moartea celui din urma. E revolta sclavilor imorala? Asta e o intrebare in afara discutiei despre cineasti si poate e oarecum retorica. Dar e un fel de justificare a mea pentru actiunea filmului.

De fapt in al doilea film pomenit de mine consider ca Chabrol ar putea fi imoral. Pentru ca desi construieste un personaj moral, care se caieste pentru fapta lui si vrea sa fie judecat pentru ea, ca sa poata dormi linistit noaptea, regizorul alege partajarea unei anumite clase sociale, de care chiar personajul principal vrea sa se dezica si pastrarea confortului celor implicati in favoarea denuntarii crimei si consecintelor ce ar fi urmat din asta, atitudinea regizorului fiind la polul opus fata de cea din "La femme infidele", in care fiind vorba de aceeasi clasa sociala, cel vinovat este condamnat fara nici o urma de ezitare din partea autorului. Interesant este ca Chabrol este cel care face scenariul original la Femeia infidela, pe cind celelalte 2 sint adaptari.

Nu vreau sa discut neaparat despre Chabrol, dar recunosc ca este un regizor care ma intriga

Legat de imoralitate in filme, eu ii consider imorali pe acei regizori care isi trateaza spectatorii ca o turma, care nu le dau nimic de gindit celor ce privesc, din contra ii afunda intr-o stare vegetativa, chiar daca e vorba de filme de actiune. Dar consider ca nici macar nu merita sa vorbim despre acesti regizori... a chacun son gout

[Federico]

Ipu, un film isi este autosuficient, si nu trebuie judecat in raport cu ceva din exterior. Pozitia autorului nu ar trebui sa ne intreseze - cand judecam filmul - decat daca aceasta este perceptibila si in film. (In cele slabe, aceasta e subliniata de obicei de coloana sonora.) Mai da-mi exemple de filme imorale sau morale, te rog!

[Ipu]

Așa cum scriam în mesajul cu numărul 84, atunci când se confruntă principii, valori absolut pozitive (viața cu demnitatea, cinstea cu umanitatea, pacea cu libertatea etc. etc.) e greu de stabilit moralitatea autorului care înclină într-o parte sau în alta balanța propriului verdict.
Am dat exemplul filmului 432, dar mi-a venit în minte soluția dată de N. Mărgineanu în acea re-turnare a poveștii victimei furtului transformată la rându-i în hoț, ca la De Sica. Spre deosebire de eroul din Lotri de biciclete, personajul principal din Schimb valutar își pierde complet busola morală - ucide, escrochează. Regizorul însă are o sclipire de geniu și modifică exact înainte de a turna ultima scenă deznodământul banal al scenariului, care presupunea arestarea pe aeroport a eroului. Realizând circumstanțele atenuante ale eroului - faptul că victima omorului (comis într-un moment de disperare) era un escroc dependent de jocuri de noroc care își deposeda victimele de toate economiile lor pentru a le pierde apoi la cărți și că sărmanii bătrâni escrocați de erou aveau oricum viitorul asigurat în străinătate - bătrânul cineast hotărăște ca, în schimbul pulverizării sumelor obținute prin fraudă, eroul și familia sa să-și recapete speranța unui viitor clădit pe muncă, nădejde ce fusese pierdută odată cu dispariția economiilor celor doi soți ce luaseră decizia de a emigra. Într-un mod similar, în Ploaia de pietre, Loach îi oferă, prin vocea preotului căruia eroul, cuprins de remușcări și aflat pe punctul de a se preda poliției i se confesează, („Moartea cămătarului s-a produs dintr-un accident? A mai văzut cineva? Atunci, de ce să-ți pedepsești familia printr-o lungă captivitate, atunci când vina nu-ți aparține?”), șansa unei existențe noi, clădite, evident, pe muncă și cinste.