Babel

[RinTinTin]

nu a reusit sa-ti transmita tie dar mie si crek nu-'s singura.. mi-a transmis...
asa ca nu desfiinta un film doar pt ca u nu l-ai inteles nu ti-a transmis etc...
si noapte buna restul maine ca acu dorm... :sleep:

Mistique, faci Litere? Ai acel stil

[lady_mystyque]

Mistique, faci Litere? Ai acel stil

nu .. dar mersi ... doacamdata nus la fac... dar la anu va fi medicina nu litere

[Neuptolem]

Promisesem prin primavara o analiza la Babel si mai ales referire la jocul lui Brad Pitt in acest film, joc de care eu nu am fost prea multumit, a fost OK si atat, e capabil de mai mult. Bine, "cronica" de mai jos nu a tratat si acest aspect al jocului actorilor, ce am spus sa ramana asa, nu mai e actual si acum cand Jesse James e pe ecrane, nu mai are rost (acum voi citit cronica ta Pitbull, mi-ai adus aminte, poti muta mesajul asta in alt topic daca nu-si mai are menirea ACUM, aici.)

Analiza mea sau tentativa a fost trimisa la un concurs pe baza de blog-jurnalistica pt tineri pt suplimentul Jiunimea (GDS) in perioada 15 iunie a.c. Nu a fost publicat, e drept ca mai am de invatat de vreau sa scriu cronici reusite. Totodata, voi reveni in atelier cu analiza unei fete la "Camera 1408" ce a fost publicata, atat de simpla dar totusi curata, avand ceva de spus. Cand am timp transcriu pe forum. Eu ma complic prea mult in amanunte structurale si alte grozavii pe care nu le pot controla. Sper sa cititi si sa-mi spuneti unde gresesc. Voi face tot posibilul sa ma debarasez de stilul asta confuz, ce SE VREA A FI PRETENTIOS, dar fara ujn ajutor constructiv, mai greu. De asemenea nu ar strica cateva titluri de carti legate de critica de film, nu am citit nimic in domeniu. Ma gandesc ca sunt unele principii (nu reguli) ce trebuie respectate. Merge si un topic: "Cum se scrie o cronica de film?", desi au fost atinsa serios problema pe forum, nu exista o astfel de tema.

Am si analiza la Amores Perros, poate am s-o postez si pe aceea. L-am studiat pe Inarituu pana a dat in clocot, deja simt ca-l cunosc de-o viata.

Fiecare film mentionat a fost vizionat de cel putin doua ori + ca am citit tot ce s-a scris pe liternet despre ele, pe alocuri poate am copiat ceva, poate...am adus si citate , eh, daca facem o treaba s-o facem ca la carte mi-am zis, nimic mai fals, m-am comportat ca un laborant fad...iata despre ce vorbesc:



BABEL – SOS dincolo de patrulaterul “Winchester”

Regia: Alejandro Gonzales Inarritu
Scenariul: Alejandro Gonzales Inarritu si Guillermo Arriaga
Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett, Gael Garcia Bernal, Adriana Barraza, Rinko Kikuchi.

Am atatea de spus despre “Babel” incat nici nu stiu cu ce sa incep. Cu Inceputul – scenele din Maroc? - mizeria si nobletea sufleteasca ce-I inconjoara pe acesti sarmani cu care istoria nu a mai avut rabdare luati de Valul Civilizatiei? Sau scenele cu Richard si Susan cuplul aparent ratacit in desert, cand in realitate, e un cuplu pierdut launtric ce se regaseste in singuratate prin durere? – purtati de Valul Civilizatiei?
Pentru ca DA, asta face Babel tot timpul, accentueaza faptul ca esenta umana nu are de-a face cu nivelul tehnologic, progresist, cu granitele reale, atunci cand rasele se ciocnesc iar naluca 11 september nu inceteaza sa ne bantuie, percutand si mai bine in ideea ca aceste granite sunt doar imaginare si totul se afla in mintea noastra.

Doi copii marocani ce din joaca trag cu o pusca Winchester de calibru 270 la sute de metri distanta prin geamul unui autocar luxos intr-o turista americanca declansand o intreaga avalansa de stiri cu teroristi pe plan mondial ce ajung pana si la Tokyo (unde politia il cauta pe cel ce inmanase pusca, in semn de multumire, ghidului marocan, pusca ce fusese arma letala cu care mama lui Chieko se sinucisese in urma cu un an); de aici precautia operativitatii si gestionarii situatiei de criza a guvernului american (“Ei fac tot ce pot, ei fac tot ce pot, ei fac tot ce pot.” – pista terorista) ce nu trimite ambulanta, ci un elicopter, riscand-o pe Susan cu destinul cangrenic al Valeriei din Amores Perros si amanand sosirea parintilor lui Mike in SUA unde bona Amelia avand nunta fiului ei in Mexic e nevoita sa treaca granita spre tara natala cu cei doi copii aflati in grija, ghidati de un Santiago dement, rizibil si temperamental ce aminteste timid si evaziv de Brad Pitt din Kalifornia, urmate de scena din vama (ispirata din Crash); coloana cliseu de politisti din Maroc ce-I ciuruie pe ‘teroristi”, Adriana Barraza in rolul vietii sale tarandu-si rochia rosie in desertul arid si torid, simbol al incalzirii globale, etc.
Dincolo de toate acestea este mesajul profund, semnalul de alarma: ne instrainam de pe o zi pe alta, comunicarea devine imposibila iar in incercarea de a o face posibila esuam in interpretari rasiale, neintelegeri, conflicte mocnind a razboi, inarmare alerta din teama de atac aerian, si asa cum Mike intreaba inocent: “Ce se intampla? De ce ne ascundem daca nu am facut nimic rau?”, mizand in prejudecatile aruncate de exploziile de la World Trade Center 11/09/01 cum ca: lumea e plina de teroristi, toti musulmanii sunt susceptibili a arunca cladiri in aer si autocare cu occidentali, Alejandro Gonzales Inarritu si scenaristul Guillermo Arriaga deschid o noua epoca cinematografica: viitorul incert ce doar prin iubire si imbratisare mai poate fi salvat.

Alvin Toffler “Razboi si antirazboi”: “..cu totii avem propriile noastre razboaie personale de supravietuire: castigarea painii, ingrijirea familiei, lupta cu bolile. Destul s-ar parea pentru a ne preocupa de aceste realitati immediate. Totusi, felul cum ne purtam razboaiele intime, pacifice, cum ne traim vietile cotidiene este profund influentat de catre razboaiele reale si chiar imaginare din prezent, trecut si viitor. (…) Razboaiele contemporane…erup in domiciliile noastre prin intermediul micului ecran.”, “Alienarea si teama de emigranti ii imping pe multi occidentali intro furie a rasismului.”
Samuel Huntington, “Ciocnirea civilizatiilor”: “Universalismul occidental este periculos pentru lume deoarece el ar putea sa duca la un mare razboi intercivilizational intre statele de nucleu si este periculos pentru Occident deoarece el ar putea sa duca la o infrangere a Occidentului.”
Alvin Toffler, “Socul viitorului”: “Fenomenul de soc cultural explica intr-o mare masura sentimentele de instrainare, dezorientare si frustrare care ii chinuie pe americani cand au de-a face cu alte societati. El provoaca o intrerupere a comunicarii, o interpretare gresita a realitatii, o incapacitate de adaptare.”
Citate, pe cat de “vechi”, pe atat de emblematice si elocvente in aura paradigmatica ce inconjoara “Babel”.

Paralele Babel – Crash - Amores perros - 21 grams - Syriana

Deoarece “Babel” nu ia in serios 11 septembrie, nu e “rasist”, pentru ca, daca ar fi fost asa, ar fi spart bariera discernamantului artistic, trecand dincolo (dar inapoi), in problemele negre, in documentarul Syriana, crud, socant. Acolo se jongleaza cu elemente derivate din partea neagra a evolutiei umane, ireal-radioactive, artificiale: interese, angrenaj al intereselor, conflicte generate de afacerile cu petrol, coruptie, Hezbollah, putere materiala etc. Pe cand Amores perros, Crash, 21 grams si Babel fac referire la elementele “clasice”, naturale, impulsive, inevitabile: iubire, moarte, rasism, comunicare-incomunicare lasand cuburi reci si anoste de gheata in urma lor: iubire-rasism, moarte-rasism, iubire-comunicare-incomunicare, moarte-iubire, comunicare-moarte, comunicare-rasism-incomunicare, combinatii pe cat de paradoxale si incredibile pe atat de organice si intrinseci umane.

In abordarea fortata sau mai putin fortata, alaturi de Crash, Babel se evidentiaza de acesta prin suficiente aspecte desi la prima vedere ar da senzatia unui sequel intr-o alta viziune. Desi, recunosc, ca se intrepatrund pe alocuri, in final amandoua isi iau ramas prin tema pe care o trateaza, specialitatea casei in Babel: comunicare imposibila (cu rezultantele ei), neintelegerile tasnite din aspecte pur umane, pur prejudecati, dincolo de truismele stiute deja (frustrarea, instrainarea si dezacordul verbal, psihic al “ciocnirii” arbitrare a civilizatiilor) pe plan mondial, in familie, interconexiuni: globalizare-intimitate, in Crash: comunicarea interrasiala, neintelegerea tasnita din aspecte pur rasiale, pur prejudecati, psihotico-rasiale, explodand in paranoia, sclavagism, discriminare, infractiuni voite sau neintentionate, etc. exploatand truismele stiute deja (frustrarea, fobiile rasismului, strainarea fata de “colorati”, dezacordul verbal, logic, si psihic al ciocnirii inevitabile a civilizatiilor) intr-un oras pastelizat de dinstinctii rasiale – Los Angeles.
Spre deosebire de Babel, Crash este mai inchegat, inlantuit, compact, accentuindu-se mai bine ciocnirile din LA, rasismul fiind suprem aici, exclusiv, exploatat la sange, atingand pe alocuri idei ca: sclavagismul, boala, fobia, paranoia si psihoza amintite deja, samd.
Crash este un film al cauzelor problemelor rezultate din globalizarea fortata pe cand Babel este un film al efectelor determinate de globalizarea aparent edificatoare a universalismului armoniei si a cooperarii, intelegerii, insa in nulcleu: formala, neconcludenta, fada, falsa. Babel este mai imprastiat la propriu si figurat deopotriva pentru ca el trateaza o problema cu pregnanta globala, post-11 septembrie, demna de pionerat, o repercusiune a mesajului nobil si totodata dificil de tratat. Babel vrea mult si reuseste sa multumeasca pe cand Crash e focalizat mai bine incat da in clocot a explicit, supra-explicit.

Amores perros e un film alert, exclusiv mexican cu o intensitate precutanta si o densitate de suferinta uluitoare, tratand moartea si iubirea deopotriva, separat sau mixerizat, impinse una spre alta fortat ca intr-o reactie chimica.
21 grams reia ingredientele lui Amores perros dar intr-o maniera linistita, calma, confuza, puzzlo-cetoasa mizand pe trairi (nu pe actiuni si consecinte), suferinta intensa si percutie doar prin structura scenariului, atunci cand piesele se unesc si realizam drama tri-perspectivala.
Babel in schimb, sare departe, ca si cum Inarritu si Arriaga s-au plictisit de episoadele 1 si 2 si ni-l dezvaluie pe ultimul: viitorul incert izvorat din comunicarea imposibila, dificila, tema atinge politicul, drama de la WTC din 2001, prejudecatile, interferandu-se cu Crash. Babel este o compilatie a realitatii din zilele noastre si a semnalului de alarma: numai iubirea ne poate readuce pe drumul cel bun, imbracand anterioarele filme intr-o maniera fina, multidimensionala si corelationala. Si oare, e de ajuns? Nu e cumva prea tarziu sa ne intoarcem pe drumul cel bun? Inarritu ne spune ca nu, inca ne mai putem imbratisa pe un balcon din Tokyo si strange mainile calduros intr-un satuc din Maroc: cartile umanitatii nu-s nici pe departe jucate.

[Supastar]

in primul rand, titlul e naspa rau

[herbert]

de acord cu Supastar.
un titlu bun mai protejeaza uneori - cumva - o cronica slaba...
asa ca, atentie la titluri!
lumea nu are timp pt lecturi desfasurate, citeste doar titlurile...
dar e bine ca se scrie...

[Lecart]

Nu prea inteleg cum de ti se pare Amorres Perros mai alert decat 21 Grams. Alert in ce sens ?

AP. e lent in intregul sau, sau poate ti s-a parut din cauza scenelor violente (gen lupta dintre caini, injunghierea, urmarirea etc) - dar care nu cred ca influenteaza direct mesajul filmului. AP. e dezordonat si lungiiit aiurea. Trebuie multa rabdare sa aungi sa simti ce simt personajele.

21 Grams, in schimb, mi s-a parut mai alert (in contrast cu ce spui tu).. mai alert din punctul de vedere al intrigii (chiar daca secventele sunt mai lente, mai vaste in descrieri ca sa zic asa) intreg filmul nu rasufla prea des.

.. iar Babel e un Innarritu comercial.

[Alex Leo Serban]

lol, u've said it (ce-i drept, o spusesem si eu in cronik mea la 'babel'...)

am o probl cu incl lui 'babel' la topu filmelor anului 2007: eu stiu k a intrat p ecrane in 2006, dovada si faptu k eu - k si multi altii - l-am inclus in topu din acel an... cum ramine?? cre k ar trebui retras din poll!

[Pitbull]

Cred cä ar fi cel mai normal ca anul lansärii pe eranele noastre sä fie criteriul definitiv - ca sä nu mai încapä discutii...

[Alex Leo Serban]

pai, si nu s-a lansatara in 2006?? dc l-au pus in topurile lor atita amar d critici??

[Pitbull]

Parä eu tin minte cä la noi s-a lansat la începutu' lui 2007... SIGUR l-am väzut la vizionarea de presä de la Româniafilm, în 27 ianuarie 2007.

[Alex Leo Serban]

NU: s-a lansat in dec 06!

[Cazeemeer]

Release dates for Babel:
...
Romania 2 February 2007
...
http://uk.imdb.com/title/tt0449467/releaseinfo

Iar la http://www.dilemaveche.ro/index.php?...rticol&id=5011 e cronica lui Gorzo, aparuta in Dilema Veche din 16 februarie.

[Pitbull]

Tot ce stiu e cä vizionarea de presä fost atunci, în 27 ianuarie, la Româniafilm (vezi si cronica mea, datatä în aceeasi zi, aici pe thread - e al doilea mesaj). Dacä, în mod exceptional si din cine stie ce motive, proiectia s-a fäcut la o lunä, o lunä si ceva, dupä lansare, nu stiu...

[Alex Leo Serban]

... si atunci cum s-a facut de-a aparut 'babel' in topu criticilor din 2006??
k am vbit si cu altii (cretzulescu etc): toti stiu k a fost in 2006...

[Supastar]

probabil, voi, criticii, l-ati vazut peste mari si tari (sau numai tari, dupa caz) inainte de lansarea din .ro, asa k l-ati inclus in topul anului in care l-ati vazut voi!

[StefanDo]

este si o alta explicatie
pe langa ca a fost (si a castigat trofee) la Cannes, filmul s-a lansat in romania la mult timp dupa premiera din State. Se gasea pe net cam cu vreo 4 luni inainte de premiera romaneasca... , deci cam toata lumea il vazuse deja

la noi Babel s-a lansat pe 2 februarie, deci ramane in poll-ul pentru 2007.

[Supastar]

als sigur nu l-o vazut de pe net

[StefanDo]

asta e clar, dar despre cati din cei care l-au vazut in 2006 poti spune acelasi lucru?

[Pauline Kael]

Babel merita macar un Oscar(la ceva) , fie doar pentru intercorelarea rasiala si a suferintelor omenesti bine reprezentate,toti oamenii plang si se sperie la fel...indiferent de rasa,nivel cultural,stare materiala.Tous egaux=tous differents...
Mi s-a parut un film despre neprevazut...Mult mai sus fata de "Crash"(ideea nu e noua ,cu timpul si spatiul paralel ,observat concomitent,mi-aminteste de" Trois Couleurs: Bleu, Blanc, Rouge",al lui Krzysztof Kieslowski ).In "Crash" secventa cheie e cea cu fetita care nu e impuscata ,ca prin minune,salvandu-l pe tatal ei...
In Babel exista mai multa caldura,complexitate,actorii mi se par convingatori...
Nota 9 pentru happy end,pentru sacrificiul arab(copilul impuscat de politie) tipic american,pentru ca nu s-au dezvoltat niste povesti mai tragice ,mai socante,mai iesite din tipar si care sa ne marcheze,sa nu infrumuseteze adevarul,sa reduca totul la coincidenta...Sensul profund uman si metafizic s-a pierdut spre final...

[thequietsurfer]

mi-aminteste de" Trois Couleurs: Bleu, Blanc, Rouge",al lui Krzysztof Kieslowski )

LOL Tu le-ai vazut pe toate 3 in acelasi timp sau cum? Ai facut vreun montaj cu secvente din fiecare? :o