Turneu Iconoclast IV - Fill the Void (2012)

[rvn]

robert a intuit foarte bine. filmul poate sa placa sau sa displaca. nu prea exista cale de mijloc.
T.,stiu sigur ca ma crezi, am zambit in timpul lecturii celui de-al doilea comentariu al tau. motivul amuzamentului: talentul tau de a arunca in derizoriu cu mult umor. cu alte cuvinte, am gustat mistocareala si chiar o consider un punct de vedere corect. dar asta, numai pentru faptul ca nu ai gasit in film ceva care sa aiba relevanta. ori chestia asta, ma mira un pic. poate eu mi-am pierdut simtul de apreciere, dar, sincer, din ceea ce se vede pe ecran, nu este chiar asa cum ai descris tu, ca o drama juvenila plina de sirop si iz de pension. personajele traiesc cu intensitate, fiecare in felul lui, iar lucrul acesta se simte, sunt senzatii reale si deloc superficiale, asa cum le-ai descris tu, mai ales in legatura cu cele doua personaje principale.
pe de alta parte, daca regizoarea a ratat incursiunea in viata acestei comunitati deloc restranse, in opinia ta, inseamna ca esti cel putin un bun cunoscator al obiceiurilor lor de viata, a principiilor si tradititiilor pe care ei le mostenesc si le respecta cu sfintenie de mii de ani. daca este asa, eu n-as acorda prea mare importanta acestui lucru, fiindca sunt sigura ca prin filmul acesta nu si-a propus sa ne tina o lectie de documentare ci, a cautat mai degraba sa ne lase sa privim si sa intelegem daca, dincolo de ceea inseamna educatie in spirit religios (asa cum o fac evreii) exista si capacitatea fiecarui individ in parte, nu de a lua decizii, macar de a constientiza ca poate simti ce inseamna "a iubi" altfel de cum este scris in cartile de rugaciuni.

[sigalia]

Fara a-l gasi foarte emotionant, ”Fill the Void” a fost pentru mine interesant din doua privinte: psihologia personajelor, suficient de ofertanta sa ma stimuleze la putina filozofie si intimitatea trairilor feminine la care te face partas.
Pentru ca Rama Burshtein desface in fata spectatorului un eventai de prototipuri si ipostaze, care fiecare spune in felul ei ceva despre conditia femeii si anotimpurile ei.Filmul poate fi privit si ca o poveste despre devenire, cu statusul si trairile proprii fiecarei etape.Dincolo chiar de religie, apartenenta sociala sau epoca.

Rivka – Sotie si mama.Inca in putere,in ciuda nenorocirii care o loveste, ea este cea care detine cheia si controlul menajului domestic.Ca dovada, reuseste sa impuna ideea casatoriei dintre fiica cea mica si ginerele ramas vaduv ,fara a uza de vreo constrangere, atat in fata sotului ,autoritatea tutelara,cat si a celor doi protagonisti.Rivka orchestreaza asemeni unei vrajitoare intreaga intriga, fara ca in fond,sa o vedem actionand in vreun fel.
Si aceasta “putere tacuta” pe care femeile au stiut s-o obtina intotdeauna in interiorul caselor si in intimitatea casatoriilor lor,in pofida oricarei dominatii masculine,este unul din aspectele surprinzatoare pe care filmul il pune in lumina discret,dar précis.E un contrabalans natural al puterii de decizie din planul exterior,care apartine de regula barbatului.
Prin urmare – si asta mi-a placut cu adevarat – nu cred ca intentia Ramei Burshtein a fost sa ne oripileze cu soarta oropsita a femeii vasale.Ci doar sa propuna niste personaje intr-un context.Cat suntem dispusi sa distingem dincolo de prim planul gros,ramane o optiune personala.

Cel mai subtil aspect la Rivka,la care m-am si gandit cel mai mult, a fost mobilul inconstient din spatele dorintei ei.Cred ca prin casatoria lui Yochay cu Shira,ea a urmarea nu doar pastrarea copilului in familie,sau inlocuirea mamei naturale cu persoana cea mai potrivita. Mama lovita de moartea fiicei,nu se putea confrunta cu faptul ca pentru barbatul vaduv al acesteia viata va merge inainte,cu o alta iubire,cu un alt destin,cu o alta femeie straina.Casatoria cu Shira echivaleaza dupa mine cu o “sechestrare” a lui. Si acest instinct feroce de posesiune este eminamente femeiesc.

Shira – prin confuzia si trairile ei contradictorii ne reaminteste de unicitatea clipelor in care “nu stii nimic”, cand barbatul e cel mai mare si mai tulburator mister din univers.Iar casatoria, nu doar pasul care te aseaza in rand cu lumea ci si actul prin care,ca femeie speri sa ai ,in sfarsit, propria ta lume. Depasind cadrul religios si cultura comunitatii,indiferent de epoca si de emancipare, inaintea acestei decizii, femeia va simti mereu acelasi amestec de teama,speranta,bucurie si neliniste.Shira nu este asadar,nici proasta,nici suta la suta,victima unui abuz direct si violent.Ea reactioneaza perfect explicabil in fata unui moment crucial in existenta oricarei femei.

Matusa Hanna- pe care infirmitatea o condamna la singuratate,dar singuratatea nu o mutileaza si sufleteste aduce o nota de nonconformism in peisaj .Ea e singurul personaj in afara obsesiei maritisului, cel mai indulgent totodata .Si in fine Frieda, completeaza expozitia cu imaginea fetei blocate in singuratate ca intr-o capcana, tocmai datorita fixatiei de a scapa de ea.

La Yochay – nu stiu ce-ar fi mai intai de admirat.Romantismul ales de care da dovata ( “Va iubesc - ii spune el primei sotii insarcinate - sunteti totul pentru mine “,declaratie la care aceasta raspunde se pare in perfecta cunostiinta de cauza – “Esti beat !”) sau simtul practic de care da dovada cand se decide sa-si inlocuiasca sotia moarta, initial cu o alta vaduva cvasinecunoscuta,iar apoi chiar cu propria cumnata.
Daca Shira e o biata gasculita in ceata abulica,sfasiata de cautari si incertitudini,Yochay in schimb e un reprezentant demn al sexului puternic: nici o intrebare sau neliniste nu-i tulbura constiinta de beton armat.

Pe ansamblu,in pofida subiectului, filmul reuseste sa evite sentimentalismul,detaliu care in ochii mei ii confera calitate.
In imaginea finala, Shira mireasa,cu spatele la zid nu-mi inspira atat ideea de sacrificiu,cat cea de speranta si cautare.Adica cele mai omenesti senzatii in fata necunoscutului,indiferent pe ce carte ai pariat.

3 stele /4

[robertsandu]

^ Nici mie nu mi s-a părut din cale-afară de dramatic. Putea să tragă mult mai mult de coarda sentimentală, dar n-a făcut-o. De aici acea platitudine de care vorbesc, pentru că filmul nu are de fapt niciun răspuns. Chestia e că nici nu îi trebuie un răspuns. Asemenea tradiții sunt mult prea înrădăcinate pentru a fi schimbate cu una cu două. Ar fi stupid ca un film de o oră și ceva găsească soluția la o problemă care ține de secole și care nu se rezumă strict la comunitatea evreiască (parcă și Titanic atinge subiectul, într-un cu totul alt context ce-i drept). Așa că, fără un mesaj precis și fără un răspuns genial la problematica abordată, rămâne strict filmul, ca experiență (imagine, interpretări etc.). E un foarte reușit film descriptiv. Nu toate filmele trebuie să descopere ceva nou. Poate vreau să fac un film tocmai despre ideea că unele lucruri nu se schimbă, iar să crezi că le poți schimba e o pierdere de timp și energie. Ce e rău în asta?

ai o fixatie vizavi de trecut. istoria nu inseamna totul, mai ales cand vine vorba de viata unui personaj. daca ne gandim la cea a unei comunitati, a unui grup social mai mare, da, as intelege, dar aici?

In primul rand, nu m-am plans doar de lipsa unor informatii din trecutul personajelor principale ci si de faptul ca in prezentul filmului ele sunt preocupate exclusiv de maritis. In al doilea rand prezentul nu apare din neant, e consecinta trecutului. De exemplu vezi ca in prezent cineva e deprimat. Fara sa stii trecutul nu poti sa stii daca exista niste motive puternice sau nu, daca e o chestie de moment sau o atitudine generala asupra vietii etc. Evident nu cer ca toate filmele sa ofere informatii despre trecut, dar multe din cele care au personaje bine conturate o fac.

personajele traiesc cu intensitate, fiecare in felul lui, iar lucrul acesta se simte, sunt senzatii reale si deloc superficiale, asa cum le-ai descris tu, mai ales in legatura cu cele doua personaje principale.

Sunt de acord ca traiesc emotii intense, dar aia nu inseamna profunzime. Si un catel are emotii intense. Personajele astea imi amintesc de niste concentrate de alea de supa, nu stiu cum le zice ca nu ma pricep la gatit. Pui apa la fiert, adaugi concentratul si gata, ai supa clocotind de emotie. E foarte posibil sa fie acolo bucatele amestecate din legume reale sau carne procesata. Dar nu poti sa compari gustul ei cu una care are ingrediente proaspete, alese individual, apoi taiate si pregatite fiecare manual si totul gatit fara graba. E mult mai hranitor si gustos.

a cautat mai degraba sa ne lase sa privim si sa intelegem daca, dincolo de ceea inseamna educatie in spirit religios (asa cum o fac evreii) exista si capacitatea fiecarui individ in parte, nu de a lua decizii, macar de a constientiza ca poate simti ce inseamna "a iubi" altfel de cum este scris in cartile de rugaciuni.

Eu nu inteleg cum ai tras concluzia asta din film. In primul rand ca Shira avea dreptul de a lua decizii. Iar iubire nu prea exista in filmul asta, sorry. Exista un fel de buimaceala a Shirei, care na ca mai orice tanara isi doreste un barbat. Dar nu e mare lucru care sa sugereze ca ar fi indragostita de Yochay sau el de ea. Exista atractie sexuala, in rest e posibil sa se potriveasca si ca personalitate sau nu, filmul nu afirma nimic clar in sensul asta.

E amuzant sa vad cat de tare te-a suparat acea situatie in care e pusa femeia. Acea constrangere, acea impunere. Esti un militant inrait pentru egalitate imi dau seama. Totusi, egalitatea absoluta este iarasi o utopie. Eu vad in acest tip de societate o ordine si o normalitate care duce la un viitor. Al speciei, al comunitatii, al orice vrei tu. In timp ce toate celelalte comunitati se autodistrug. Mor pe mana lor. Religia viitorului, musulmana. Populatia viitorului, musulmana. Comunitati importante cam in orice tara importanta, cu o rata de crestere ametitoare.

Can I have some of what you are smoking? Nu sunt defel un militant pentru "egalitate". Ce-i egalitatea aia? Barbatii si femeile nu sunt la fel. Dar nici nu iti impartasesc admiratia pentru modelul musulman sau religios in general de organizare a societatii. Pana una alta, cu toate problemele si diferentele mari intre tari, pe ansamblu societatea democratica europeana actuala mi se pare una din cele mai bune din istoria omenirii.

[robertsandu]

Fara sa stii trecutul nu poti sa stii daca exista niste motive puternice sau nu, daca e o chestie de moment sau o atitudine generala asupra vietii etc. Evident nu cer ca toate filmele sa ofere informatii despre trecut, dar multe din cele care au personaje bine conturate o fac.

Hai să o luăm logic, pe exemplul tău, apoi extrapolăm la filmul în cauză. Zici că nu știi dacă avea motive să fie deprimat sau nu. Și totuși presupui că n-a avut, pentru că nu ți le-a arătat. Dacă un film arată dezinteres pentru un aspect și tu îl critici pentru chestia asta, practic critici filmul pentru ceva ce n-a avut interes să-ți arate. Trebuie să vii cu argumente, de ce ar fi fost important aici backstory-ul Shirei? Ai toate informațiile de care ai nevoie pentru ca povestea să aibă sens. În general un film focusat pe o tendință socială, nu îngreunează personajele cu un backstory bogat, pentru că ar abate atenția de la povestea în sine. Shira reprezintă aici o categorie socială. Dacă o descriu prea detaliat și o încarc cu amintiri sau evenimente trecute, fac dintr-o poveste despre tendințe, un caz social despre ea și dau senzația că nu spun povestea fetei care e forțată să se căsătorească, ci povestea despre un caz individual. Ori eu vreau să fac din Shira un reprezentant al unei categorii sociale și demografice, nu o anume fată. Și din acest motiv o reduc pe Shira la spirit, nu la fapte trecute sau la ce îi place și ce nu îi place.

Shira – prin confuzia si trairile ei contradictorii ne reaminteste de unicitatea clipelor in care “nu stii nimic”, cand barbatul e cel mai mare si mai tulburator mister din univers.Iar casatoria, nu doar pasul care te aseaza in rand cu lumea ci si actul prin care,ca femeie speri sa ai ,in sfarsit, propria ta lume.

E frumoasa imaginea, desi in ziua de azi e relativ rar sa se intample asa, avand in vedere ca fetele nu mai au mistere cu mult dinaintea casatoriei. Daca ne referim insa la mediul din film, da, pot sa inteleg intr-o oarecare masura emotiile Shirei. E relativ usor sa faci un film incarcat de tensiune din asta. Dar daca nu reusesti sa conturezi personajul dincolo de evenimentul marcant, ramai cu ceva superficial, interesant doar daca nu ai mai vazut niciodata asa ceva. Sunt oameni, mai ales cei foarte in varsta, pe care ii apuca plansul la orice inmormantare, chiar daca au cunoscut vag sau deloc mortul. De fapt isi plang propria moarte. Eu n-am fost niciodata adeptul filmelor de arta care iti ofera doar inmormantarea, fara mort si apoi iti cer sa fii impresionat de eveniment.

Cel mai subtil aspect la Rivka,la care m-am si gandit cel mai mult, a fost mobilul inconstient din spatele dorintei ei.Cred ca prin casatoria lui Yochay cu Shira,ea a urmarea nu doar pastrarea copilului in familie,sau inlocuirea mamei naturale cu persoana cea mai potrivita. Mama lovita de moartea fiicei,nu se putea confrunta cu faptul ca pentru barbatul vaduv al acesteia viata va merge inainte,cu o alta iubire,cu un alt destin,cu o alta femeie straina.Casatoria cu Shira echivaleaza dupa mine cu o “sechestrare” a lui. Si acest instinct feroce de posesiune este eminamente femeiesc.

E chiar interesant ceea ce spui. Eu de exemplu nu m-as fi gandit niciodata la asta, dar e o ipoteza plauzibila. Insa ceea ce mi se pare si mai interesant e ca Rivka te fascineaza mai mult decat personajele principale, desi are mult mai putin screen time. Incepi comentariul cu ea si scrii cam cat despre toti ceilalti la un loc. Nu cumva e un semn a platitudinii personajelor principale, atunci cand unul secundar despre a carui motivatii si actiuni putem mai mult specula, pare interesant in comparatie?

În general un film focusat pe o tendință socială, nu îngreunează personajele cu un backstory bogat, pentru că ar abate atenția de la povestea în sine. Shira reprezintă aici o categorie socială.

Ok, deci in conceptia ta avem un "film focusat pe o tendinta sociala". Ce anume ne spune filmul atunci despre aceasta tendinta sociala?

[robertsandu]

Ok, deci in conceptia ta avem un "film focusat pe o tendinta sociala". Ce anume ne spune filmul atunci despre aceasta tendinta sociala?

Ne vorbește printre altele despre sacrificiu. N-ai fost niciodată în situația de a simți că, indiferent ce ai alege, știi că tot vei dezamăgi pe cineva? N-ai simțit niciodată că presiunea pe umerii tăi e prea mare și că nu e corect ca ceilalți să-ți ceară să te sacrifici pentru alte motive decât propria ta bunăstare? Toate sentimentele astea sunt emise de film, însă e nevoie de receptivitate ca să le poți percepe. Dacă tu raționalizezi un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție, normal că nu vei găsi nimic acolo.

un film focusat pe o tendință socială

un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție

Incearca sa te hotarasti.

[robertsandu]

Incearca sa te hotarasti.

Nu văd care ar fi contradicția. Filmul tratează o tendință socială, iar acea tendință socială pune personajele în situații emoționale, tensionate.

Un film care vorbeste de tendinte sociale poate sa starneasca emotie, dar in niciun caz sa "functioneze la nivel de patos și emoție". Ca altfel e propaganda sau manea. Tendintele sociale necesita o abordare rationala, din perspectiva istorica si stiintifica.

[robertsandu]

Un film care vorbeste de tendinte sociale poate sa starneasca emotie, dar in niciun caz sa "functioneze la nivel de patos și emoție". Ca altfel e propaganda sau manea. Tendintele sociale necesita o abordare rationala, din perspectiva istorica si stiintifica.

Nu e adevărat. E o distincție între subiectul abordat și modul prin care se realizează această abordare. Tendințele sociale necesită o abordare antropologică și psiho-sociologică atunci când vorbim despre știință. Nimic de comentat aici. Filmul însă poate să prezinte o tendință socială prin modul în care afectează personajele -- și aici vorbim despre emoție și patos ca elemente ce se desprind din conflictul tendințe sociale vs individ. Nu trebuie neapărat ca un film să explice fenomenul în sine pentru a-i arăta importanța în câmpul uman. Tu te aștepți ca orice concept care apare într-un film să fie explicat sau tratat din punct de vedere științific?

[sigalia]

E frumoasa imaginea, desi in ziua de azi e relativ rar sa se intample asa, avand in vedere ca fetele nu mai au mistere cu mult dinaintea casatoriei.

Asa e,insa libertatea sexuala a fetelor de azi nu schimba cu nimic esenta aspiratiilor.Ca si stramoasele lor, ele vor iubire si devotament, viseaza si idealizeaza la fel de intens ,sunt la fel de afectate cand orizontul lor de asteptare nu este atins. Si “maritisul” ramane o necesitate fundamentala- sociala,psihica,emotionala - pentru a da un sens plenear existentei.Cu sau fara actul adiacent.Chestiuni privind cultura,mentalitatile,emanciparea economica si de alta natura – aduc doar variatiuni minore la o realitate (inca) neclintita.

Insa ceea ce mi se pare si mai interesant e ca Rivka te fascineaza mai mult decat personajele principale, desi are mult mai putin screen time. Incepi comentariul cu ea si scrii cam cat despre toti ceilalti la un loc. Nu cumva e un semn a platitudinii personajelor principale, atunci cand unul secundar despre a carui motivatii si actiuni putem mai mult specula, pare interesant in comparatie?

Dar Rivka chiar este figura centrala,cheie.Si da,mi-a retinut mai mult interesul.Nici nu sustin ca personajele principale ar fi foarte complexe ; ele sunt mai degraba prezentate in ipostaze relevante pentru anumite aspecte.Nu le vad in competitie intre ele,ci in complementaritate.Mai ales pe cele feminine.

Robert, tu le invarti incotinuu. Intai ai spus ca filmul "e un pic cam plat în ceea ce privește emoția transmisă". Apoi a devenit "un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție"...

Acum ti se pare ca e un film focusat pe tendinte sociale... iar cand te-am intrebat care sunt astea ai mentionat sacrificiul, dar nu sacrificiul Shirei ca persoana ci sacrificiul unei intregi categorii sociale, de tinere fortate indirect sa accepte un mariaj. Pai si unde sunt tinerele alea? Ca in film o mai vedem doar pe Frieda care e cat se poate de doritoare sa se marite. Nu vedem nici vreo casatorie aranjata care sa iasa prost, sau ceva de genul asta. Pana si Shira insusi are o atitudine ambigua fata de mariajul ei. Asa putem sa tot vorbim discutii cu ce ne imaginam fiecare, dar n-ar strica sa aiba o legatura cu filmul in sine.

[rvn]

Eu nu inteleg cum ai tras concluzia asta din film. In primul rand ca Shira avea dreptul de a lua decizii. Iar iubire nu prea exista in filmul asta, sorry. Exista un fel de buimaceala a Shirei, care na ca mai orice tanara isi doreste un barbat. Dar nu e mare lucru care sa sugereze ca ar fi indragostita de Yochay sau el de ea. Exista atractie sexuala, in rest e posibil sa se potriveasca si ca personalitate sau nu, filmul nu afirma nimic clar in sensul asta.

zau, ce decizii putea lua Shira? referitor la ce, de importanta vitala pentru viata si destinul ei? putea alege ce anume vrea sa studieze? putea alege sa aiba un iubit cu alta religie? putea alege sa se marite in afara religiei ei? putea alege sa devina independenta finaciar si orice alt fel? ma indoiesc. chiar daca ar fi facut-o, desi este putin probabil, din cauza faptului ca modul in care a fost educata a spulberat din start,orice dorinta a ei in acest sens, asta ar fi insemnat cu siguranta, sinuciderea ei (pun si ghilimele).
da, ai zis foarte bine "buimaceala". fata asta nu are nici un fel de experienta de viata, aproape ca nu are nici trecut, in orice caz, nu un trecut cu evenimente traumatizante, este o tanara apartinand unei comunitati care nu-i acorda nici o sansa sa faca un pas in afara ei. un pas pe care, din nefericire, ea nici macar nu si-l doreste, fiindca, pur si simplu, habar n-are cum este sa traiesti in afara regulilor impuse de familia si religia ei. dupa mine, buimaceala ei s-a transformat in iubire, iar asta s-a intamplat treptat, dupa o lupta intensa cu constiinta ei si datoria fata de familie.

[robertsandu]

Robert, tu le invarti incotinuu. Intai ai spus ca filmul "e un pic cam plat în ceea ce privește emoția transmisă". Apoi a devenit "un film care se vrea a funcționa la nivel de patos și emoție"...

Acum ti se pare ca e un film focusat pe tendinte sociale... iar cand te-am intrebat care sunt astea ai mentionat sacrificiul, dar nu sacrificiul Shirei ca persoana ci sacrificiul unei intregi categorii sociale, de tinere fortate indirect sa accepte un mariaj. Pai si unde sunt tinerele alea? Ca in film o mai vedem doar pe Frieda care e cat se poate de doritoare sa se marite. Nu vedem nici vreo casatorie aranjata care sa iasa prost, sau ceva de genul asta. Pana si Shira insusi are o atitudine ambigua fata de mariajul ei. Asa putem sa tot vorbim discutii cu ce ne imaginam fiecare, dar n-ar strica sa aiba o legatura cu filmul in sine.

Păi și ce? Trebuia să spun o frază și atât? Atât timp cât afirmațiile nu se exclud una pe alta nu văd de ce ar trebui să mă rezum la una singură. Da, am zis că filmul e ușor cam plat în ceea ce privește emoția transmisă, și am zis că eu nu văd în asta neapărat un defect, dar alții s-ar putea să vadă. Apoi ai venit tu cu 1/4 stele și mi-ai dat indirect dreptate.

Filmul se concentrează pe tendințele sociale (adică pe obiceiurile sociale/religioase ale evreilor ortodocși) și pe modul cum acestea influențează personajele. Ce rezultă din chestia asta sunt sentimente și emoții. Dacă tu nu le vezi/simți, nu înseamnă că nu există. Eu asta am spus și nu văd care ar fi contradicția. Sau cum mă învârt în cerc. Eu îmi spun părerea despre film, care nu se rezumă la un comment de 3 rânduri ci la tot ce spun legat de filmul respectiv. Așa că nu are rost să pui comentariile mele în antiteză, pentru că nu sunt contradicții, ci adăugiri.

Shira reprezintă tipul fetei care se căsătorește din obligație, în urma presiunilor externe, nu din dorința ei personală. Ea face un sacrificiu acolo, și toate femeile/fetele care se căsătoresc ca să mulțumească pe altcineva decât pe ele însele fac un sacrificiu și renunță la dreptul de a-și decide viitorul și de a fi fericite. Shira nu e un caz singular, e o parte dintr-o tendință și filmul face o treabă bună în a arăta asta. Să știi că a vedea un film este o relație de comunicare. Eu nu mi-am imaginat nimic din ce nu am simțit în film.

Pai si unde sunt tinerele alea?

În viața reală.

Ca in film o mai vedem doar pe Frieda care e cat se poate de doritoare sa se marite

Frieda face parte din altă categorie socială.

[Mercutio]

Trebuie sa spun de la inceput ca nu sunt un cunoscator al traditiilor si culturii comunitatilor evreilor ortodocsi. Filmul e cumva o introducere in modul de viata al acestei comunitati, desi nu e nici pe departe un studiu etnologic. Pentru ca punctul de vedere e unul implicit, intern. Autoarea pare a nu lua in seama ca filmul ar putea fi urmarit si de cineva din afara comunitatii. Si datorita faptului ca toate personajele fac parte comunitatea respectiva, e cat se poate de normala lipsa unor explicatii detaliate despre toate aceste traditii, obiceiuri, comportamente, valori, care se regasesc, reies, in/din film. Mijloacele folosite sunt minimale: filmari
aproape in intregime la interior, profuzime a imaginii (claritate) mica, utilizarea in principal a plan detaliului, deci un joc actoricesc bazat mai mult trasaturi faciale si mai putin pe gestica. Toate aceste se pliaza spatiului restans, care e ca o oaza, ca o insula, ca un biotop. Nu exista repere externe, imagini din afara acestui spatiu, sau personaje care sa fie din exteriorul comunitatii, ceea ce ar da loc comparatiilor si judecatilor. Pentru a judeca corect istoria mi se pare necesara considerarea contextului si implicit a personajelor, ce sunt limitate la acest context. Ar fi fals, mi se pare, sa pui in raport psihologia acestor personaje cu valorile societatii noastre, asa zis moderna. Ceea ce pare a fi primordial in aceasta comunitate e institutia casatoriei. Casatoria aranjeaza lucrurile, da stabilitate nu doar familiei intregite, dar si comunitatii, comunitate care impartaseste problemele si bucuriile fiecarui membru al ei. Intriga filmului se bazeaza pe aceasta notiune. Da, exista o intriga, filmul isi pastreaza structura narativa de trei acte, desi e mai putin evidenta. Actul intai, prezinta o stare de echilibru, Shira are
o cerere in casatorie, sora ei, casatorita, insarcinata, e ok. Actul doi incepe cu plot point nr. 1, adica aparitia problemelor: propunerea de casatorie e anulata, sora Shirei moare. In continuarea actului doi toate personajele se straduiesc, se framanta, sa rezolve aceste probleme, fiecare in felul sau, pentru ca in final actul trei sa aduca din nou echilibru si stabilitate in familie si comunitate, prin casatoria celor doi. In ceea ce priveste conditia femeii, se vorbea pe aici de 'opresiunea sentimentelor': eu unul n-am regasit problematica asta in film, dimpotriva, ceea ce reiese din film e ca Shira era libera sa aleaga si avea ultimul cuvant de spus in ceea ce priveste casatoria ei. Scena din biroul rabinului este elocventa. Rabinul o intreaba pe
Shira ce simte in privinta casatoriei cu cumnatul ei vaduv. Ea raspunde ca nu e vorba de sentimente in aceasta intelegere. La care rabinul ii raspunde ca doar despre sentimente e vorba si nu binecuvanteaza casatoria.
Desi e o privire din interior, e de apreciat impartialitatea, lipsa unui mesaj pro sau contra acestui mod de viata specific comuntitatii respective, care ar putea fi unul dintre pretextele unui asemenea film, vezi filmele iraniene.

2.5 stele

[robertsandu]

In ceea ce priveste conditia femeii, se vorbea pe aici de 'opresiunea sentimentelor': eu unul n-am regasit problematica asta in film, dimpotriva, ceea ce reiese din film e ca Shira era libera sa aleaga si avea ultimul cuvant de spus in ceea ce priveste casatoria ei. Scena din biroul rabinului este elocventa. Rabinul o intreaba pe Shira ce simte in privinta casatoriei cu cumnatul ei vaduv. Ea raspunde ca nu e vorba de sentimente in aceasta intelegere. La care rabinul ii raspunde ca doar despre sentimente e vorba si nu binecuvanteaza casatoria.

Filmul redă opinia rabinului dar nu insistă pe ea. În schimb se insistă mult pe presiunea familiei asupra Shirei. Dacă Shira era cu adevărat liberă să aleagă nici nu mai apărea în fața rabinului.

[rvn]

Shira nu era nici pe departe libera sa aleaga. poate, aparent. daca voi credeti contrariul, tinand cont de toata conjunctura din film si dupa toata desfarurarea de ritualuri de negociere a casatoriei, chiar nu pricep ce film ati vazut, de fapt. nici sotul surorii ei nu prea avea alternative. era obligat, la randul lui, sa-si gaseasca pe cineva tot din interiorul comunitatii. de-aia nici nu-i pasa cine era respectiva, habar n-avea cum arata si nici nu conta, deatfel. important era sa se recasatoreasca, dar numai pentru a respecta obiceiul, traditia.

[Mercutio]

eu am vazut filmul ala in care cei doi, shira si cumnatul vaduv, au mers la rabin, rabinul a constatat ca ea n-are sentimente pentru el si nu a dat verde casatoriei. deci era o presiune din partea familiei, dar shira, pana la urma, putea oricand sa reclame lipsa de sentimente din partea ei pentru a se lipsi de o casatorie. dupa ce au fost la rabin a primit in vizita alt predendent. deci avea totusi alternative si un cuvant important de spus, ca pana la urma se casatoreste tot la dorinta ei. cel putin asa reiese din filmul vazut de mine.