Cel mai slab film

[klein]

Baietzelul asta e cu capu', fushareste un pic de filme despre care a auzit ca sunt mari, nu prea intelege nimic da' incepe sa arunce cu muc in ele. In schimb ii place Sergiu Nicolaescu si 13, pardon 15.

Neanaica, eu zic sa-l rumegi bine pe Sergiu, si sa te intorci la filme d-astea alb negru cand o sa fii mai marisor.

ce faci dom'le strici ambianta! Tocmai incepusera sa se schimbe argumente. ne intoarcem la stilul "esti prost/ ba tu esti"?

[Alex Leo Serban]

ALS,

hmm... eu zic ca voiam ca 8 1/2 sa fie ceva mai coerent etc, iar tu deduci ca vreau ca filmul in general sa aiba rigoarea unei demonstratii stiintifice... cam lunga cale...

de acord cu toate observatiile tale despre proust, pictura abstracta, 'logica sentimentelor' etc., cu o singura obiectie: daca proust si fellini isi aranjeaza materialul intr-un mod care sa sugereze visul/memoria involuntara etc, asta NU INSEAMNA CA MATERIALUL NU E ARANJAT. prin asta incerc sa spun ca filmul (sau romanul, sau orice altceva) nu poate spera niciodata sa redea emotiile in forma pura, tocmai fiindca filmul e un produs, un artefact (scuze ptr barbarism), ceva asamblat in mod constient si cu intentie. cu alte cuvinte, nu ai cum sa SIMTI un film, fiindca el nu e emotie, ci doar e CONSTRUIT pentru a da impresia ca e emotie. de-aia nu pot sa fiu de acord cu ideea ta ca filmul are mai mult in comun cu visul decat cu logica - ceva cu adevarat irational (ca visul) nu se poate exprima DECAT in vis - sau in transa, sau sub influenta unei afectiuni psihice. in orice alta situatie, produsul finit va fi contaminat cu 'logica', 'ratiune' etc (bineinteles, nu folosesc termenii respectivi in sens tare), oricat s-ar stradui autorul sa te convinga ca nu e asa. nu cred ca filmul este un proces in mare parte inconstient, fie si pentru simplu motiv ca e rezultatul unei decizii constiente, care nu-l implica numai pe regizor, ci o intreaga echipa. (un scriitor poate invoca povestea cu dicteul automat - pe care oricum n-o cred, din motivele expuse mai sus), dar un regizor nu. In fine, concluzia mea: in incercarea de a elibera arta de prejudecatile pozitiviste, oamenii cad in extrema cealalta (filmul ca vis etc).

PS: muzica e alta mancare de peste, aia e singura arta care n-are nevoie sa-si bata capul cu problema reprezentarii si cu tot ce decurge din ea. limbajul muzicii e autonom, fiecare "semn" din el are finalitatea in sine insusi - in limbajul oricarei alte arte, fiecare semn e polisemantic, si de aici toate discutiile noastre

DRAGA neanae,
dar EVIDENT k vbim dspr arta = artefact si k ceea c vdm (sau citim sau whatever) este 'aranjat' - dumnezeule mare, credeam k am convenit (implicit) asupra acestor lucruri!
c vroiam eu sa spun (si-mi cer scuze dk nu am fost f clar) este k acest 'aranjament' artefactual inceark sa IMITE logik visului - altfel spus, sa fie un analogon al ACESTEI logici (nocturne) kre sa s opuna celei stiute, diurne... ma rog, inteleg k iti displace ac procedeu - e o optiune personala; dar noi vbim d cva c este aproape consubstantial artei moderne (cind a fost atacat in leg cu 'finnegans wake' - una din cele mai 'obscure' capodopere moderne, joyce a raspuns: romanul meu s petrece noaptea, normal k lucrurile sa nu fie f clare noaptea nu? poate fi luata k o butada, dar sa recunoastem - totusi - k exista un simbure d adevar in ea! )
nici la bunuel nu stii cind esti intr-un vis si cind treci dintr-unul intr-altul (pt a nu mai vbi dspr 'un ciine andaluz', kre este TOT un vis!), doar k acolo exista (ink) aparenta unei 'realitati' d kre nu-ti dai seama k este TOT a visului decit spre final...
sincer, eu nu inteleg ac reticenta la ideea k filmele ar trebui sa fie (SI) vise p celuloid, in fond n petrecem jumatate din viata dormind - visind, poate? hopefully! -, k atare mi s pare firesc k artele sa incerce sa 'reprezinte' si ac 'obscur obiect al dorintei'. una din cele mai frumoase definitii ale cinema-ului - p kre nu obosesc s-o repet - este cea a lui cocteau: 'un vis visat d mai multi oameni cu okii deskishi'... dk povestile kre s pot spune (inclusiv) in cinema sint - pina la urma - atit d putine & d repetitive (citeva teme mari si late: viata, moartea, blabla - cum scria mai sus cinva ), d c nu ne-am intoarce privirea spre ac imens rezervor d imagini kre sint cele ale visului?? sau d c nu am 'construi' - la modul constient - 'naratiuni' kre sa fie expresia unui mod d 'gindire' aidoma viselor? in c ma priveste, consider un mare privilegiu sa am acces la gindirea (nocturna) a unor mari artisti - fellini, tarkovski si altii... este semnul reconfortant k viata nu s rezuma la experienta diurna si k - asa cum spunea julien green - 'la lumina lunii, viata cea mai banala devine o aventura'!
repet: e o kestiune d gust & temperament individual & d 'aventura' imaginara, limpede k nu toti sintem construiti la fel si k exista oameni cu gusturi mai pedestre (nu o spun in sens peiorativ!) pt kre o mare parte din aventura artei moderne e moft; dar sa ni s ingaduie - noua, celorlalti - sa salutam acele experimente senzoriale kre dez-limiteaza si duc artisticul 'where no man has tread before'!
k sa revin: in c ma priveste, 'otto e mezzo' e cit s poate d coerent; doar k e vba dspr ALTA 'coerenta' decit aceea stiuta... iar cea mai mare gresala e sa vrei sa 'intelegi' c s intimpla acolo: poate nici fellini nu stie - who cares?? e un film dspr sterilitatea (sau blocajul) artistului kre dovedeste - dumnezeiesc - k poti face arta (mare) vbind dspr o neputinta; nu e niciun paradox!

ps recunosc k am exagerat invocind exemplul muzicii (cea mai 'imateriala' dintre arte!), dar am facut-o TOCMAI pt a demonstra k exista o arta kre, la modul suprem, nu s supune 'logicii pozitiviste' d niciun fel si kre n emotioneaza enorm by-passing that! la modul ideal, toate artele ar trebui sa aspire la transcendenta muzicii...

[neanae]

ALS,

o sa incep cu sfarsitul mesajului tau: "la modul ideal, toate artele ar trebui sa aspire la transcendenta muzicii..." - inteleg unde batzi, muzica e "transcendenta" tocmai pentru ca nu are un referent exterior ei si nu e condamnata sa spuna mereu ceva prin altceva. problema celorlalte arte e ca materialul lor nu le apartine in exclusivitate ("defectul limbajului", vorba lu' mallarme), deci fiecare element dintr-un film sau dintr-o carte ajunge sa 'semnifice' numai prin raportare la un element exterior lui. pana aici, toate bune.

de aici incolo, mergem pe drumuri diferite. eu cred poti 'simti' numai o arta care are puritatea muzicii, tocmai pentru ca ea nu iti impune o permanenta operatie de decodare. in momentul in care ai ceva (un cuvant, o imagine etc) care inseamna altceva (adica te trimite la un referent exterior), deja s-a dus naibii visul si trebuie sa te intorci la banala (si diurna) relatie dintre elementul respectiv si referentul lui. ca sa nu ramanem la nivelul abstractiunilor, sa-ti dau un exemplu: in 8 1/2, la inceput, ai scena aia faimoasa in care guido se viseaza in postura de balon agatat de o franghie. pe mine ma deranjeaza scena asta tocmai pentru ca mi se pare ca NU E SUFICIENT de onirica; imaginea e prea rational construita (ce iti evoca un balon? - e instabil, e gol pe dinauntru, daca n-ar fi agatat de sforicica s-ar pierde in zari albastre etc. apoi - surprise, surprise - vezi ca insusi guido e un tip nestatornic, iti dai seama de golul interior al personajului, vezi ca are nostalgia evadarii etc.) cu alte cuvinte, scena asta a cosmarului cu balonul e construita cu aceeasi logica cuminte ca si o scena de film "traditional". putem discuta si alte scene, cred ca in (aproape) fiecare dintre ele se pot observa niste elemente care "se leaga" prea bine ca sa le tratezi drept irationale/onirice.

asta nu imi place la abordarea ta: vezi in filmul lui fellini ceva din puritatea muzicii sau din inefabilul visului, dar (parerea mea) si fellini lucreaza tot in limitele paradigmei "traditionale", doar ca e mai siret. pe scurt, si 8 1/2 functioneaza pe baza aceluiasi banal mecanism codare/decodare, deci nu pot sa-l scot din sfera artei care se bazeaza pe referinta si sa-l bag in categoria "transcendenta" a creatiilor care "se inseamna pe sine" si atat. dar, dupa cum spuneai, e o chestiune de gust si temperament individual. singura chestie care m-a deranjat (nu la tine, la altii, se stiu ei) e ca, daca am alt gust & temperament decat majoritatea, sunt imediat catalogat drept idiot si mi se neaga din start dreptul de a participa la discutie.

[Alex Leo Serban]

e fantastic - pt k dk e sa ma gindesc la o scena d vis kre sa mi s para 100% onirik, atunci ma duc mediumnic la asta d la-nceputul lui 'otto e mezzo'! deci e clar vba d temperamente diferite - ergo, gusturi samd...
kiar mi s-a parut intotdeauna k scena respectiva (continuata cu oamenii aceia blocati in mashinile lor) e onirik fara rest - intr-un mod atit d direct & d imediat evident incit credeam k e evident pt toata lumea
acum inteleg k nu; dar iti dau si alt exemplu: dansul saraghinei... intelegem din film k face parte din 'secventele amintirii'- si, cu toate astea, este atit d stranie & d fabuloasa incit eu o 'vad' tot k p un vis ('cu okii deskishi', vba lui cocteau)!
sau intilnirea cu parintii morti, in cimitirul inundat d soarele amiezii: STIM k e vis (sau poate amintire...) pt k stim k ei sint morti - deci nu ar putea sa-i mai vada - si totusi s intilneste cu ei, ABSOLUT FIRESC, precum se-ntilneste eroul din 'oglinda' cu mama sa...
sau faimoasa 'asa nisi masa': un joc scolaresc, readus in amintire in momentul 'divinatiei' (si poate sarlataniei) hipnotice: exista cva in coincidenta - si deci relatia - celor 2 momente (amintire + hipnoza) kre ma duce in logik visului... la ASTA ma refeream atunci cind sustineam k filmele - dk tot sint vise cu okii deskishi - ar trebui sa-si asume aceasta 'plamada' (shakespeariana, remember? cre k este cea mai vertiginoasa intuitie a caracterului fundamentalmente 'oniric' al existentei noastre) fara complexe!
apoi: c t faci cu filme (si kiar opere integrale!) kre nu sint 'onirice' per se, dar kre imprumuta juxtapunerile proprii improvizatiilor muzicale & ale artei moderne - d la cubism la pop art trecind prin colaj?? (ma gindesc aici la godard sau tarantino...) c facem cu ele - la gunoi, alaturi d 'otto e mezzo' al lui fellini?! si c faci cu filme precum 'hiroshima mon amour' sau 'anul trecut la marienbad'?? unde l pui - la 'asha da' sau la 'asha nu'?
deci: nimeni nu te-a facut 'idiot' (cel putin, nu persoanele kre conteaza! , dar tre sa recunosti k TU ai fost cel kre a aruncat piatra, supozind k aceia kre 'gusta' filmul lui fellini sint niste inkipuitzi (d nu kiar idiotzi! ) dk l place ASHA CVA! cre k TU ai fost arogant cu noi - astialalti -, preferind sa n iei drept snobi in loc sa-ti asumi 'umilintza' unei confesiuni: nu inteleg, deci nu e p gustul meu! a trece d la 'nu e p gustul meu' la 'e un film prost' (= o 'porcarie') s face, din pacate, cu prea multa usurinta, iar 'motorul' ac atitudini este TOCMAI inkipuirea k - dk nu-mi place MIE - toti ceilalti sint niste idioti!

altminteri, ai dreptate cu polisemia s.cl - dar te-as contrazice (si aici!) intr-un singur loc: cre k totusi filmul (artele vizuale in general, dar mai ales filmul) sint totusi mai apropiate d muzik decit literatura sa zicem - dintr-un motiv teribil d simplu: imaginea o vezi (asha cum auzi un sunet), p cita vreme un txt tre sa-l 'descifrezi' (intelectual) & sa ti-l 'reprezinti'- el nu are ekivalent in realitate...
dar discutia aici este prea vasta pt spatiul unui biet topic, asa k iti propun sa n oprim aici

[ulrich]

bai pula vopsita,faceam o aluzie(deloc fina)la anitele lui fellini(in care tu tragi de la sold;nu te-a multumit discutia de la ferrara,ai marit miza si ai trecut la fellini).sincer,sunt uimit de energia pe care au avut-o marx si illo tempore sa se certe cu tine pe 3 pagini dincolo sau de rabdarea lui als de a te alfabetiza in ale artei moderne.si asta pentru ca tu nici nu astepti raspuns,te invarti ca un coi intr-o galeata si ceri sa-ti fie urmarita evolutia.nu,multumesc.obtuzitatea ta (voluntara sau nu,nu ma intereseaza)imi aduce aminte de o replica dintr-un alt 8 1/2(al lui greenaway)in care un personaj se declara "plictisit" de arta lui mondrian,iar un altul ii raspunde(dupa cum meriti si tu):"da,dar mondrian era un excelent dansator de tango".

ps:fii linistit,nimeni nu-ti blocheaza topicurile si nu doreste exmatricularea ta de aici.o sa fiu poate singurul care o sa te apere daca o sa se intample asta.

[neanae]

ALS,
inca doua chestii si apoi ma opresc:

1. ai dreptate, am inceput discutia ca un magar. scuze, nu mai fac!

2. am impresia ca modul in care am abordat eu cosmarul lui guido ti s-a parut de-a dreptul scandalos (poate ma insel). nu zic ca fellini a tinut mortis sa sugereze criza personajului punandu-l in postura de balon (ar fi si culmea - chiar nu ma numar printre cei carora li se pare ca stiu ce a gandit regizorul); zic doar ca scena respectiva PERMITE si interpretarea asta. intr-adevar, suna rudimentar, dar o asemenea interpretare nu face decat sa scoata in evidenta niste asocieri care se pot stabili intre imaginile respective INDIFERENT de intentia regizorului (limbajul unreliable al cinematografului, bla bla). de aici reiese si obiectia mea principala - mi se pare ca fellini incearca sa elibereze filmul de sub tirania sensului (banuiesc ca asta e miza imersiunii in irational/inconstient/nocturn/oniric etc) folosind un limbaj care ii submineaza continuu intentia, tocmai fiindca e deja incarcat de sensuri.

cam atat am avut de zis

[Carmine Galante]

cand se baga in seama cu mine

Nu se baga nimeni in seama cu tine, sau daca o flegma aruncata in oki de la balcon ti se pare "a fi bagat in seama", inseamna ca te bag in seama.

n-a scris macar un contraargument la vreo afirmatie de-ale mele.

Nici nu as avea de ce, esti prea low, cu o astfel de atitudine iti prevad destinul lui Bubu.

[neanae]

carmine: ma mir cum mai ai tupeul sa latri la mine dupa ce te-ai apucat sa scornesti povesti despre admiratia mea pentru sergiu nicolaescu, t***a de doi lei ce esti! in comparatie cu tine, marx e un tip stilat...

[Carmine Galante]

t***a de doi lei ce esti! ..

:lol: :lol: :lol: Vad ca te lasa nervii, da-i fara stelutze, ce dreacu', suntem oameni mari.

[neanae]

carmine: pe mine ma lasa nervii? eu cred ca pe tine te-au lasat de azi, daca ai ajuns atat de disperat incat sa inventezi povesti despre preferintele mele cinematografice. ia zi, esti chiar atat de prost incat nu ti-ai dat seama ca se puteau verifica imediat aberatiile tale?

[Carmine Galante]

Tu intri la categoria "Parerea mea", stii tu emisiunea aia de intreaba tot felul de ratati de pe strada despre diverse chestii. Tu o sa fii (cel putin pe cinemagia) un vesnic trecator (neanae lol), care-si da cu parerea despre filme care-l depasesc. Ce parte din 8½ nu ai inteles ? Ti-am mai spus, treci pe ceva light si cand o sa te coci mental arunca-te in chestii greu digerabile. Gata.

[Alex Leo Serban]

uite cine vorbeste!!
carminume, kre nu intelege NICIUN film, ale carui 'best-of'-uri sint tot atitea oftaturi, ale carui 'argumente' sint niste vesnice injuraturi si kre nu face decit sa s basheask p forum imputzind atmosfera! :sick:

[Carmine Galante]

Anytime

[ilfenomeno1]

da nu va mai certati, discutati linistiti si gata


___________________

Jocuri - Forum Craiova -Portal Director Download - Bancuri si Poze comice

[devil_doll]

da nu va mai certati, discutati linistiti si gata

:lol: :lol: :lol:cred ca nu ai prins inca esenta acestui forum...mai ceva k parfumul pe care incerca sa il creeze personajul din romanul lui suskind..

[RIP]

M-a pus dracu , nu devil_doll, binecuvantata sa-i fie inima, sa ma uit la House of Wax, doar de o curiozitate bolnava sa cum sau mai precis ce joaca*not* Parisica fata lu tata Hilton. Mamaaaaaaaaa, ce durere pentru mine, nu ma pot concentra suficient sa zic ce nenorocire fuse filmul asta, macar ca pe final am auzit ceva placut urechii mele( pe langa ragetele de moarte ale Parisicai-deci aici filmul a avut ceva ce-mi placu nitel), "Helena".

Nu stiu dar, remak-urile astea pe garla dupa succese slasher din anii'70, sunt absolut dezastruoase. Nu ma astept la capodopera, dar nici macar secventele de casapire nu sunt chiar asa de dure . interzis minorilor sub 14..get real...lka cate filme de groaza ne uitam noi, cei nascuti intre 1980-1985 dupa ce a aparut cablul prin Romania, se dadeau filme porno si horror pe la ora pranzului 8)

[alexbuc]

film mai prost ca "titanic" rar mi-au fost dat ochii sa vada si urechile sa auda

[devil_doll]

film mai prost ca "titanic" rar mi-au fost dat ochii sa vada si urechile sa auda

dupa razboi multi viteji se arata..titanic e pt multi o placere vinovata, dar s ia cu lingurita si bicarbonat dupa. Si desi probabil imi voi atrage oprobriul public, DiCaprio mie imi miroase din ce in ce mai mult un actor de Oscar (si intr-un fel o si mertia :lol: )
@ RIP> Tin minte ca la momentul aparitiei, cam asta a fost motivul principal pentru care s mergea la cinema (la ei, nu la noi), si anume pt delectarea cu decapitarea blondinei faimoase pt nimik. Inca odata se vede ca c s intampla cand remakeurile se transforma in teenie slahers.. :sick:

[alexbuc]

Tin minte ca la momentul aparitiei, cam asta a fost motivul principal pentru care s mergea la cinema (la ei, nu la noi), si anume pt delectarea cu decapitarea blondinei faimoase pt nimik. Inca odata se vede ca c s intampla cand remakeurile se transforma in teenie slahers

pai daca vor sa-si scoata banii...trebuie si publicul sa aiba propriile lui defulari...adica sa o vada pe paris hilton dead, macar in film :lol:

[Pitbull]

Alexbuc, fii te rog atent la folosirea "citatelor". Mesajul täu de mai sus a iesit pe dos: citatul aratä ca text al täu, iar propriul täu räspuns e încadrat ca "citat". (Ti l-as fi putut corecta eu, dar l-am läsat asa - cä lucrând, înveti.)

Apropo de teenie-slashers, nici nu mä ostenesc sä le comentez andetai (da, inträ cu prisosintä la "cele mai proaste filme"). Dar fatä de "Titanic", exagerezi, totusi. Nu e deloc dezastruos. Da, e un film superficial, comercial, super-melodramatic, plin de naivitäti si puerilitäti - care, da, frizeazä ridicolul cu atât mai mult, cu cât bietul Cameron se ambitiona sä spunä o "mare poveste" despre "destinul omenesc" - ete, lulu, ce sä-ti povestesc! Dar partea strict de spectacol e impecabil lucratä. Ca film-catastrofä, în limitele genului, jos päläria.
Ce-i drept, ca valoare absolutä, îl taie pe departe "A Night to Remember", ecranizarea dupä Walter Lord, indiscutabil cel mai bun film despre "Titanic" fäcut vreodatä - în pofida inexactitätilor istorice (de pildä, vasul nu se rupe, conform versiunii oficiale bazate pe märturia lui Lightholler, care era si personajul principal, jucat de Kenneth More) si a limitelor proprii epocii.