Cassavetes + film = Love

[Windom]

Cinema-ul lui John Cassavetes s-a caracterizat întotdeauna prin „încălcarea” normelor tradiţionale, a formulelor stilului narativ tipic hollywwodian iar unul dintre cele mai bune exemple în acest sens îl reprezintă The Killing of a Chinese Bookie. După incursiunea pe tărîmul tensionat al vieţii de cuplu, al nucleului familial, cu A Woman Under the Influence, Cassavetes abordează de această dată o temă cu totul diferită, aceea a filmului „cu gangsteri” (de o factură cu totul aparte însă, nu este vorba de gangsterul lui Scorsese aici, deşi ideea filmului a încolţit în urma unei discuţii dintre cei doi).
Cosmo, proprietarul unui club de noapte (interpretat magistral aici de Ben Gazzara), cu o slăbiciune pentru jocurile de noroc, ajunge în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile către mafia locală, fiind astfel nevoit să accepte propunerea wise guys-ilor de a-i face felul unui sef mafiot, rival de-al lor, pe care aceştia îl descriu în mod eronat ca fiind un „Chinese bookie”. Odată pornit tăvălugul evenimentelor, acestea se desfăşoară cu fatalismul unui coşmar. Astfel, din punct de vedere narativ, fiecare scenă, pe măsură ce avansează, intensifică dramatismul situaţiei generale.
Prin natura sa, filmul este un studiu de caracter, personajul central, subiectul acestui studiu, nu este altceva decît un „om de afaceri” mărunt care încearcă să-şi depăşească condiţia pozînd în şarmantul „Mr. Lucky”, mereu însoţit de un ciorchine de dame stilate care, însă, vor fii, pînă la urmă, martorele umilirii acestuia, ale înfrîngerii aspiraţiilor sale de a accede în „clasa superioară”. De altfel, în memorabilul discurs din final, Cosmo recunoaşte că întotdeauna şi-a trădat propria natură. Dar chiar şi aceste momente de absolută sinceritate sînt calculate cu grijă. Paradoxal, cu cît e mai calculat, cu atît pare mai pierdut, nu poate să se decidă ce trebuie să facă, nu îşi dă seama de seriozitatea situaţiei în care se află. De aici şi complexitatea personajului...
Filmul are un look de semi-documentar, filmat din mînă şi, ca toate filmele lui Cassavetes, este foarte realistic. Suspans este din plin, asigurat de progresul plot-ului – vedem cu ochii noştri cum laţul sorţii se strînge tot mai mult în jurul personajului principal.
The Killing of a Chinese Bookie constituie o experienţă deosebită pe care o recomand tuturor, chiar şi celor care nu sînt familiarizaţi cu universul regizorului.
Asemenea lui Orson Welles, John Cassavetes a făcut jocul Hollywood-ului în postura de actor doar pentru a sfida cetatea filmului îm postura de regizor. Nu ştiu dacă s-a mai discutat despre el aici dar eu aş zice că merită din plin...

[Windom]

Poate mergea o kilareala daca era un film de mina a doua, dar nu e cazul. E un final ironic, pe masura filmului. Cosmo face ce stie el cel mai bine sa faca - sa trateze totul cu lejeritate. Ranit, iese din cadru, nu stim unde, si e ultima data cind il vedem...
"I can't give you anything but love" spun acordurile finale. Si nici nu ne dorim mai mult.

[illotempore2002]

Nu intamplator am facut adunarea din titlu.
Pentru ca susnumitul Cassavetes are faima de a fi spus ca el nu vrea sa vorbeasca in filmele lui despre altceva decat despre iubire si ca aceasta este singura tema pe care o considera demna de a fi analizata, discutata, abordata si pusa pe pelicula.

A woman under the influence.

Cu Peter Falk aka Colombo si cu Gena Rowlands, sotia lui John Cassavetes. Filmat in casa cuplului Cassavetes / Rowlands, filmul te aduce pe tine under the influence. Povestea unui cuplu - el muncitor, ea casnica insa accentul cade mai ales pe ea, o femeie foarte anxioasa, cu apucaturi ciudate, o lunatica la care oamenii se uita ciudat insa pe care sotul ei o adora, chiar si atunci cand ajunge la limitele exasperarii. O femeie extrem de creativa insa anxioasa pana la colaps nervos. O iubire puternica ce reuseste sa mearga dincolo de limitele bolii.

Filmul are si haz, nu zic nu, pentru ca ea are un mod foarte special de a se enerva, de a se schimonosi si de a se purta cu cei din jur. Must see.

Gena Rowlands, nici nu intelegi cum dumnezeu poate sa joace un rol atat de complicat, atat de instabil, de schimbator reusind sa-si pastreze coerenta, sa te emotioneze dar sa te si distreze, si nu doar asa, tangential, ci efectiv: iti vine pe rand sa razi , sa plangi si sa-ti ridici tot felul de intrebari.

Alte filme de Cassavetes nu am vazut ce rusine mi-e.

[corinka]

Nu sunt o cunoscatoare a filmografiei lui Casavettes, dar as recomanda oricand un film al carui scenariu l-a scris Casavettes, iar fiul sau l-a regizat in 1997, dupa moartea tatalui sau: She's so lovely, cu Robin Wright Penn, Sean Penn si John Travolta.
Un film despre dragoste, asa cum e ea: irationala, chiar nesabuita. Maureen (Robin) il iubeste pe Eddie (Sean), dar, insarcinata fiind si ramasa singura dupa ce iubitul ei ajunge la inchisoare [din dragoste pentru ea], divorteaza si se marita cu Joey (John), intemeindu-si o familie alaturi de el.
Dupa ani, cand Eddie iese din inchisoare, pentru Maureen nu mai conteaza nici familia, nici casa, ci numai iubirea oarba si nebuna pentru el.

[crissis]

extraordinar şi Opening Night, şi oarecum acelaşi tip de personaj jucat de Rowlands: nevrotic, fragil, instabil, în pragul colapsului. cu deosebirea că acum nu e o femeie casnică ci o actriţă ameninţată de succes, public, critici, alcoolism, depresie, îmbătrînire etc. pe scurt, un film complex şi pasionant, care necesită mai multe vizionări pentru a fi decriptat la toate nivelurile, pentru a fi purtat pînă la capăt pe firul asociaţiilor pe care le suscită. nu trec cu vederea nici umorul lui Cassavetes, în formă maximă nu doar ca regizor.

[Disciple]

A revenit Illo!

[Cinemania]

am unit cele doua topicuri deschise de Windom si Illo despre Cassavetes

sper ca nu va suparati

[Windom]

Nu sunt o cunoscatoare a filmografiei lui Casavettes, dar as recomanda oricand un film al carui scenariu l-a scris Casavettes, iar fiul sau l-a regizat in 1997, dupa moartea tatalui sau: She's so lovely, cu Robin Wright Penn, Sean Penn si John Travolta.
Un film despre dragoste, asa cum e ea: irationala, chiar nesabuita. Maureen (Robin) il iubeste pe Eddie (Sean), dar, insarcinata fiind si ramasa singura dupa ce iubitul ei ajunge la inchisoare [din dragoste pentru ea], divorteaza si se marita cu Joey (John), intemeindu-si o familie alaturi de el.
Dupa ani, cand Eddie iese din inchisoare, pentru Maureen nu mai conteaza nici familia, nici casa, ci numai iubirea oarba si nebuna pentru el.

E unul dintre putinele filme in care mi-a placut cum a jucat Travolta. De remarcat, de asemenea, prezenta unui alt actor fenomenal si cam underrated, Harry Dean Stanton.

[theoreme]

Eu am vazut Husbands, Opening Night si a Woman under the influence. mi-au placut toate trei foarte, foarte mult. Pare genul de creator de filme foarte curat, adica filmele lui sunt atat de personale incat lasa impresia lipsei oricarei alte influente externe. imi plac regizorii care nu se lasa influentati sau nu se revendica de la nimeni.

Nici nu stiu care mi-a placut mai mult din cele 3 filme. toate au ceva special si diferit de celelalte. Husbands - frumusetea relatiilor de prietenie dintre barbati, tristetea si nelinistea lor. opening night - lumea teatrului si relatia ciudata dintre actrita principala a piesei de teatru si colegii ei si mai ales, regizorul si scenaristul. imposibil de uitat imensul studio al Genei Rowlands. Iar opening night - relatia dificila de casatorie dintre un barbat asa si o femeie asa.