Interviu cu Olimpia Melinte

În 2009 era unul dintre aspectele plăcute ale lui Cele ce plutesc, filmul lui Mircea Daneliuc care îi aducea primul rol principal. Între timp am mai văzut-o în coproducţia româno-italiană Sette opere di misericordia, iar anul trecut a dat lovitura cu filmul spaniol Canibal, care i-a adus o nominalizare la premiul Goya pentru Tânără speranţă. De vineri o putem vedea pe Olimpia Melinte în #Selfie, o comedie românească despre trei puştoaice de liceu care, în loc să înveţe pentru bac, dau o fugă până la mare, înfruntând o mulţime de aventuri. Este primul rol comic al Olimpiei. Actriţa mai poate fi văzută anul acesta într-un rol principal în filmul de dragoste Planşa, aşteptat la toamnă.

Spune-mi câte ceva despre personajul tău din film.
Roxana Popescu este personajul cel mai simpatic, zic eu, din film. E o tipă plinuţă, complexată, care îşi doreşte foarte mult să se integreze. Şi încearcă să se integreze prin glumiţe şi prin felul ei de-a fi, care e delicios în grupul lor. Este complexată şi de mama ei, care e o tipă superbă, şi care nu prea ştie cum s-o trateze pe Roxi. Roxi e o fire artistică, îşi doreşte foarte mult să facă fotografie, dar nu are curaj. Ajunge în grupul ăsta de fete, unde Iasmine este liderul, tipa puternică, pe care ea o admiră, fără să-şi dea seama că ceea ce are ea în interior este mult mai frumos. Norocul ei este Magi, de care se îndrăgosteşte şi care îi demonstrează că este o fiinţă frumoasă şi că merită mult mai mult decât îşi imaginează.

Ce aduce Ruxi în grupul ei de prieteni?
Nebunie, umor, sensibilitate, pe alocuri, atunci când are curaj să arate cine este.

Cum este Ruxi vis-à-vis de tine?
Este foarte asemănătoare cu Olimpia din liceu. Fiecare am avut complexele, problemele şi frustrările noastre în perioada liceului, pentru că este perioada aceea de schimbare. Dar cred că asta au în comun toţi adolescenţii. şi cred că mai avem în comun optimismul. Eu am trecut prin foarte multe etape. La început eram foarte conştiincioasă, şcoala era pe primul loc. În clasa a zecea am descoperit muzica punk şi am început să îmi fac piercing-uri, să mă tund scurt şi să merg la rockotecă şi cam aşa m-am distrat până într-a douăsprezecea. Cu ajutorul actoriei am scăpat de complexe. Dar în liceu eram capul răutăţilor în grupul meu de prieteni.

Spune-mi câteva dintre nebuniile pe care le făceaţi.
şi noi am fugit, dar nu la mare, ci la Braşov, la o întrunire de motociclişti, spunându-le părinţilor că mergem cu trenul, dar de fapt ne-am urcat pe motociclete şi am plecat de la Iaşi la Braşov. Nu ştiu cum am avut curaj să plec, mai ales că nu conştientizam riscurile. Altă dată ne-am dus îmbrăcaţi în pijamale la şcoală, pentru că profesorul de actorie ne spusese că trebuie să învăţăm non-stop, fără să dormim. A fost o zi memorabilă.  Chiuleam destul de mult şi stăteam prin căminul de la Arte unde făceam petreceri sau pictam.

Ce poţi să-mi spui despre colegii tăi? Cu care dintre ei ai lucrat mai mult, ce tip de relaţii s-au legat între voi?
Cel mai mult cu fetele, Flavia şi Crina. Am avut şansa să primesc sfaturi bune,  mă bucur mult că le-am întâlnit. şi cu Vlad Logigan pentru că în film formăm un cuplu. El m-a ajutat foarte mult să depăşesc neîncrederea vis-à-vis de comedie, pentru că eu nu am mai lucrat până acum genul acesta şi am avut mari emoţii. M-am bazat foarte mult pe sfaturile lui.
 
Cum a fost Cristina Iacob la filmări?
Este genul de om care, pe lângă faptul că ştie ce vrea, reuşeşte cumva să ne ofere soluţii pentru a înţelege tot, este foarte degajată, dar în acelaşi timp foarte autoritară. ştie cum să îţi spună că ceva nu este ok, fără să te inhibe. A ştiut să lucreze cu noi.

Cum vezi tu generaţia Facebook?
Nu toţi tinerii sunt la fel. Nu cred că reţelele de socializare ne influenţează în vreun fel. Dacă vrei să faci ceva cu viaţa ta şi crezi că e important să îţi găseşti un drum potrivit, poţi. Depinde foarte mult de ce îşi doreşte fiecare. Nu văd mari diferenţe între generaţia mea şi a lor.

Foloseşti reţelele de socializare, îţi faci selfie-uri?
Da, sigur. Pe la petreceri, în vacanţă, când am ceva important de zis. Nu prea le postez, mai mult le dau oamenilor apropiaţi.

Pentru filmul acesta ai făcut nişte schimbări majore, fizic, mai ales. Cum a fost această experienţă?
Este foarte greu să fii gras, mai ales că trecusem printr-un alt proiect în care m-am îngrăşat 10 kg, reuşisem să dau jos vreo 6, aşa că a venit proiectul ăsta şi a trebuit să mai pun 7. Procesul de îngrăşare este foarte greu: mănânci non-stop, nu prea ai voie să te mişti şi eşti tot timpul obosit. Eu m-am îngrăşat şi cu sport, pentru că voiam să fiu adolescentă şi să arăt ca atare.

M-a ajutat foarte mult pentru rol, n-aş fi înţeles-o pe Roxi altfel, dacă nu aş fi avut kilogramele astea în plus, de-odată, toată lumea te priveşte altfel pentru că te schimbi foarte mult. A fost o perioadă destul de grea. Dar cred că am meritat. ştiu cum este şi să ai coşuri, mai toţi avem problema asta în liceu. Am avut o stare care m-a ajutat pentru rol şi peste care am trecut în momentul în care am slăbit şi am revenit la normal.