Simtul umorului la musulmani? Analizat de un american evreu, actor, regizor si scenarist? Hai ca suna cel putin interesant. Asa si este, caci Looking for Comedy in the Muslim World (sau Simtul umorului la musulmani) se bazeaza pe o idee absolut geniala, care promite imens. Din nefericire, Albert Brooks (el este americanul, evreul, regizorul, scenaristul si actorul) nu e in stare sa egaleze valoarea ideii cu un scenariu pe masura, asa ca filmul se pleosteste inexorabil.
Dar chiar si asa merita vazut, mai ales daca iti place Albert Brooks (nu, singurul lui rol notabil nu este "vocea" lui Marvin din frumosul In cautarea lui Nemo) si apreciezi umorul lui inegal, cand sec, cand induiosator, cand extrem de autorironic, cand... lipsit total de umor.
Din punctul lui de vedere, simtul umorului la musulmani lipseste cu desavarsire. Dar sa vedem de ce. Lui Brooks, actor somer si omis din distributiile tuturor serialelor, filmelor si proiectelor noi de la Hollywood, i se face o propunere pe care nu o poate refuza, chiar daca in locul verzisorilor mult-asteptati, drept "remuneratie" nu-l asteapta decat o inutila, dar auto-flausanta medalie. Pe scurt, guvernul Statelor Unite ii cere sa scrie un raport de 500 de pagini despre ce-i face pe musulmani sa rada, intr-o incercare de rezolvare pe cale pasnica (dar nu si pentru muschii abdominali) a conflictelor dintre natiunile de religie majoritar islamica si super-puterea americana.
Astfel, Brooks are o luna sa colinde India si Pakistanul, sa afle ce-i face pe musulmani sa chicoteasca/hahaiasca/hohoteasca (oare scopul americanilor este sa-i faca pe musulmani sa MOARA de ras?) si sa-si scrie tomul pentru a intra in istoria Statelor Unite drept amorsorul unui nou tip de relatii americano-musulmane. Insotit de doi functionari de stat, unul extrem de blazat (si prin urmare f. amuzant), celelalt extrem de proactiv (si prin urmare enervant), accesorizati cu o frumoasa asistenta indiana, Maya, care are niscaiva probleme de adaptare la umorul sec al lui Brooks, americanul-evreu-actor-regizor-scenarist haladuieste prin India si intreaba pe toata lumea: "ce te face sa razi?".
E mai putin relevant ce-i face pe musulmani sa rada si mult mai important ce ne face pe noi sa radem la filmul lui Brooks. "Marfa" e cam stravezie pentru cele 100 de minute, uneori se aluneca prea mult in absurd, iar regizorul se pierde in conversatii mult prea nesemnificative. Dar glumele cu care sunt presarate habarnistele lui divagatii si situatiile absurde in care acesta se arunca plin de inofensiva bunavointa, fac ca "Looking for Comedy in the Muslim World" sa merite efortul, macar pentru a-i face cinste acestui titlu care aproape si-a sabotat creatorul.
Initial, filmul trebuia sa fie distribuit in Statele Unite de Sony Pictures. Foarte interesata de potentialul proiectului, compania i-a cerut lui Brooks sa schimbe titlul, pe motiv ca acesta ar putea provoca valuri de controverse deloc utile succesului financiar. Brooks a refuzat, asa ca Sony si-a retras oferta de distributie. A fost salvat de Warner Independent Pictures, care a ales in schimb o strategie dezastruoasa de promovare, incomodat fiind tot de titlu. Lansat pe doar 100 de ecrane din Statele Unite, "Looking for Comedy in the Muslim World" a avut incasari de numai 800.000 de dolari, la un buget estimat la mai bine de zece milioane. Prin urmare acesta este probabil cel mai mare esec de box-office din cariera fostului comic de la Saturday Night Live. Oare acesta sa fie motivul pentru care Brooks n-a mai aparut nimic din 2005, cu exceptia unui rol vocal, Russ Cargill, din Simpsonii - filmul?
De apreciat mai degraba pentru ce-ar fi putut fi si nu pentru ceea ce este, filmul lui Brooks ofera cu toate acestea o alternativa pentru intelegerea "celuilalt", a "strainului": comunicarea si nu cifrele, glumele si nu rapoartele, schimbul de intelegere si nu de "intelligence". Cine stie, poate le-a dat niste idei bune celor din guvernul american. Din nefericire, sabotat de usurinta cu care rade de sine insusi, dar mai ales de prejudecati si parti-pris-uri, si de inabilitatea de a se hotari ce face (documentar, docudrama, satira, simpla comedie), Brooks se resemneaza sa realizeze un film asa-si-asa.
