Am dat de un
interviu destul de interesant cu Joe Navarro, figura cunoscuta in Statele Unite si veteran al FBI.
Il postez aici, cu comentariul meu, dedesubt:
Joe Navarro este un fost agent FBI, expert în detectarea minciunii şi analist al comportamentului uman. Domeniul în care şi-a practicat cel mai mult meseria: contraspionaj şi antiterorism. Într-un interviu acordat pentru cotidianul.ro vorbeşte despre cum se dau oamenii de gol prin gesturi, despre cum sunt prinşi criminalii şi despre cum sunt deconspiraţi spionii.
În 2003, Joe Navarro s-a pensionat, după 25 de ani petrecuţi ca agent special, şi a devenit profesor pentru actualii angajaţi ai FBI. A scris numeroase cărţi despre comunicarea nonverbală, iar miercuri, 1 aprilie, susţine o conferinţă pe această temă, de la ora 9.00 la Hotelul Pullman din Bucureşti. În engleză, termenul care îl defineşte este simplu: “profiler”.
Cât de veche este specia dumneavoastră de agenţi?
Acum 20 de ani făceam parte din singura echipă a FBI-ului, care se ocupa cu efectuarea caracterizărilor comportamentale în diverse cazuri. Eram şase oameni. Profileri comportamentali. Faţă de criminalişti, care lucrează cu probe concrete şi au un timp mai lung la dispoziţie pentru a le interpreta, noi trebuia să lucrăm în timp real.
Vizionam filme de supraveghere cu suspecţi, asistam la interogatorii, vizitam locul crimei. Scriem foarte mult, facem analize, căutăm asemănări cu alte cazuri.
Şi cum prindeţi criminalul?
Să vă dau un exemplu. Găseşti o femeie moartă în casa ei şi îi lipseşte cercelul. Trebuie să te întrebi: cum ajunge cineva care are un risc scăzut de a fi victima unei agresiuni, deoarece este femeie şi este în propria casă pe timpul zilei, în postura de a prezenta un risc extrem de ridicat? Şi atunci, când nu ai foarte multe detalii cu care să lucrezi, apelezi la statistică. Cine le omoară de obicei pe femei? Bărbaţii care sunt îndrăgostiţi de ele. Victimei îi lipseşte un cercel. Asta înseamnă că vorbea la telefon şi şi-a scos cercelul, pentru că o deranja. Numai că atunci îţi dai seama că, deşi era în casa ei şi şi-a scos cercelul, ea avea încă pantofii în picioare. Deci înseamnă că a vorbit mult la telefon, iar convorbirea era importantă, deoarece cercelul a deranjat-o mai tare decât pantofii. Şi atunci începi să cauţi să vezi cu cine a vorbit. Apoi, nu găseşti semne de intrare forţată. Înseamnă că îl cunoştea pe criminal, i-a deschis uşa, dar el a ucis-o. Oamenii albi omoară oameni albi, iar afroamericanii omoară afroamericani. În absenţa faptelor, mergi pe statistică. Şi aşa, pornind de la un simplu cercel, deja am aflat amănunte despre cum s-a petrecut crima şi despre posibilii suspecţi.
Daţi-mi un exemplu care nu are legătură cu statistica.
Odată, pentru un interogarea unui suspect, i-am consiliat pe agenţii FBI să folosească o femeie în loc de un bărbat. M-au întrebat de ce. Le-am zis că suspectul este o persoană foarte narcisistă, care se îmbracă elegant, care se uită des în oglindă, care îşi aranjează în permanenţă hainele. Ce o să-l impresioneze? Nimic. Ce o să-i reţină atenţia? O femeie.
Care a fost unul dintre cele mai importante succese din carieră?
Într-un caz de spionaj, în care am fost chemat să îi ajut pe cei care efectuau cercetările, trebuia să identificăm complicii celui arestat, numai că el vorbea cu noi orice, însă când venea vorba de complici, nu reuşeam să scoatem nimic. Aşa că am făcut 32 de plăcuţe de carton, pe care am scris câte un nume. Erau cei pe care noi îi consideram a fi suspecţi. I-am arătat cartoanele, iar când a văzut două dintre nume, a strâns puţin din ochi, aproape imperceptibil. Când omul vede ceva ce poate să îi facă rău, are tendinţa involuntară de a închide ochii. Cei doi oameni astfel identificaţi s-au dovedit a fi până la urmă complicii spionului.
Cel mai bine cunoscut caz de spionaj în structurile NATO a fost cel al reţelei organizate de românul Mihai Caraman. Aţi auzit de el?
Am auzit de reţeaua Caraman, dar nu pot să comentez acest subiect.
Cum vi s-au părut spionii din blocul comunist?
Spionii sovietici, ca de altfel toţi spionii din Europa de Est, erau foarte profesionişti şi extrem de educaţi. Ei credeau sincer în ceea ce făceau, pentru că aşa fuseseră învăţaţi de Partid. Problemele pentru ei începeau în momentul în care, ajunşi în Vest, îşi dădeau seama că exista o neconcordanţă între ceea ce învăţaseră ei despre capitalism şi ceea ce era în realitate.
Ce serial de televiziune arată mai bine realitatea: Criminal Minds sau CSI?
Criminal Minds se apropie cel mai bine de ceea ce făceam la FBI. CSI e mai desprins de realitate. Ei au mereu tot timpul din lume pentru a rezolva o crimă, au acces imediat la cele mai noi şi mai performante aparate, au timp să stea de vorbă cu fete frumoase, au noroc să găsească amprente perfecte şi fire de păr din care să extragă ADN-ul… Mi-aş dori şi eu să fie aşa în realitate. Dar cât am lucrat în FBI ca profiler nu am întâlnit fete frumoase, nu am avut timp să mă plimb pe plajă, suspecţii erau urâţi, toată lumea mirosea, locul crimei era greţos.
Deci este bine sau nu că există asemenea seriale?
Pe de o parte este bine, pentru că publicul este la curent cu tehnicile noi de investigaţie. Pe de alta, este periculos, deoarece s-a ajuns în situaţia în care judecătorii ajung să ceară probe pe baza a ceea ce au văzut la televizor: “Dar de ce aţi găsit doar o amprentă parţială şi nu aveţi o amprentă completă? De ce nu aţi comparat sângele cu un fir de păr? De ce nu aţi găsit fire de păr?”
Românii nu prea au criminali în serie. Sunt doar câteva exemple în istoria noastră. De ce?
Cum nu aveţi criminali în serie? Orice societate are astfel de criminali. Dracula era un criminal în serie. Aşa s-au născut poveştile cu vampiri. Morţile care nu puteau fi explicate de oameni erau atribuite vampirilor. Unele din ele erau opera unor criminali în serie.
Aici se ucide cu furca, cu cuţitul, se omoară prin bătaie. E un semn de înapoiere?
Cei mai mulţi criminali în serie folosesc mâinile pentru că se simt puternici. Sau obiecte pe care le manevrează cu mâinile. Nu e nevoie ca o crimă să fie complicată.
Dar în SUA sunt foarte mulţi criminali în serie. Cum aşa?
În SUA există aşa de mulţi criminali în serie, deoarece există posibilitatea ca ei să se mişte foarte repede pe distanţe mari. Gândiţi-vă că americanii nu au o singură poliţie, ci 17.500 de departamente de poliţie, iar similarităţile dintre o crimă din Miami şi una din Los Angeles pot să treacă neobservate.
În general, o societate permisivă şi în care nu se acordă o atenţie sporită educaţiei copiilor poate deveni un mediu propice pentru dezvoltarea criminalilor.
De ce se trădează oamenii prin gesturi?
Când un om are o conştiinţă încărcată, creierul său lasă în mod natural ca această informaţie să se scurgă în exterior prin semne vizibile. Cel mai frecvent, prin atingerea bărbiei sau coborârea ei în piept. Milioane de ani, oamenii au comunicat, ca specie, nonverbal. Este cea mai eficientă cale de comunicare. Oamenii îşi aleg partenerii de viaţă în funcţie de comunicarea nonverbală dintre ei. Te vei căsători cu cineva cu care ai o asemenea comunicare, nu neapărat cu cineva cu care doar îţi place să vorbeşti.
Nu e obositor să îţi dai seama mereu că cineva apropiat are o problemă despre care nu îţi spune sau că te minte?
Uneori poate fi o povară, pentru că îi vezi pe cei din jurul tău că suferă, dar nu poţi să faci nimic. Sau când îţi dai seama că un prieten te-a minţit. Am văzut copii abuzaţi de părinţi, dar nu aveam şi probe în sensul ăsta. Modul în care ei se comportau atunci când părinţii lor erau în preajmă îmi spunea însă acest lucru.
Ce trebuie să faci pentru a ajunge profiler?
Trebuie să citeşti foarte multe cărţi, deoarece pentru a fi “profiler” trebuie să cunoşti câte ceva din toate: criminologie, psihologie, sociologie, antropologie, neurologie, medicină legală, logică, statistică. În fiecare an le spun studenţilor să-şi facă o listă cu toate cărţile citite. Eu citesc, în medie, cam 60-70 de cărţi pe an. Trebuie să ţii evidenţa a ceea ce ai învăţat.
Dar pentru relaxare ce citiţi?
Nu am destul timp ca să citesc beletristică. Ultima carte pe care am citit-o a fost despre Albert Einstein. Înainte de ea am recitit Istoria lui Herodot.
Nu cred că ajunge doar să citeşti. Ce altceva mai trebuie?
În primul rând, trebuie să fii un agent FBI. După aceea, trebuie să vezi ce ai în plus faţă de restul. Pentru a fi un bun profiler trebuie să fii un foarte bun observator. Dacă ştii să îi observi pe cei din jur şi să fii atent la gesturile lor, la mimica feţei lor, poţi să faci orice. Cel care observă cel mai bine e câştigătorul. Şi e valabil în orice domeniu. Tipul care a creat amazon.com a observat nevoia de a face cumpărături online şi de a câştigat.
Avem un prim-ministru scund. Are tendinţa să se ridice pe vârfuri şi intră în direct la emisiunile de televiziune în care e acuzat că ar avea un complex din această cauză. Cum vi se pare acest comportament?
Oamenii vor ca liderii lor să arate ca David al lui Michelangelo. E normal să fie deranjat de înălţimea sa. Bineînţeles, statura mică poate fi compensată prin carismă şi intelect. Cu toate astea, în Occident există tendinţa ca directorii de corporaţii să fie mai înalţi cu 6-7 centimetri decât subordonaţii lor. De altfel, în ultimii o sută de ani, cu o singură excepţie, alegerile prezidenţiale din SUA au fost câştigate de candidatul care era mai înalt.
Ce nu s-a spus:
Joe Navarro poate fi iertat pentru ignoranta care l-a facut sa-l confunde pe Vlad Tepes, cu Dracula, in fond e american.
Totusi, omul a spus o chestie foarte importanta:
O tara care nu acorda atentie cresterii copiilor, prin permisivitate, este o tara propice dezvoltarii criminalilor.
Ar trebui sa bagam bine la cap asta, inainte de a permite copiilor nostri ore in sir la televizor, sau acces nesupravegheat la internet.
Daca mergea pana la capat, Dl. Navarro ne-ar fi spus ca toti criminalii in serie si multi altii care au ucis o singura data, ai vremurilor noastre,
erau pana la unul, mari amatori de pornografie.
Pornografia este un adevarat flagel la noi si ar trebui tratata ca o amenintare la adresa sigurantei nationale, pe langa amenintarea mortala care este asupra sufletului omului.
In fond, ce nu face un impatimit, pentru a-si satisface viciul ?