Articole I'm with Lucy

New York, 2002. Lucy este o fata ca atâtea altele dintre locuitoarele oraşului. O dragalasa blonda de aproape treizeci de ani, care se simte bine in pielea sa. O cariera solida de jurnalista. Cu luciditate, recunoaşte ca suferă de câteva nevroze oarecum banale: e puţin ipohondra, are doua sau trei obsesii, o bântuie câteva angoase existenţiale… nimic din ce ar putea-o transforma intr-un caz patologic.

Lucy are o singura problema mai importanta: nu-si poate găsi dragostea adevărata. Frumoasei tocmai i s-au dat papucii după o relaţie de durata. Una dintre acele povesti la terminarea căreia ramai lovita, pierduta si pe vecie deprimata… Daca tipul acela nu era barbarul potrivit, atunci unde sa-l gasesti? Lucy va trece prin chinurile singuratatii. Cu alcool băut in cantitati prea mari si cu rimel care curge. Pana când se resemnează si accepta sa încerce o noua varianta. Nu va ganditi la o chestie romanţioasa de genul „destinul a vrut aşa”, sau „din prima clipa in care ne-am văzut am ştiut ca suntem suflete pereche”. Mult mai pragmatica, Lucy va face apel la…”întâlnirile oarbe”.

„Aceasta comedie este atipica”, explica realizatorul Jon Sherman, deoarece se indeparteaza de tiparele tradiţionale. Nu este vorba nici despre o dragoste neîmplinita intre un bărbat si o femeie, nici despre un triunghi amoros intre o femeie, soţ si amant, ci despre o serie de posibilitati”. Este o stare de fapt: la New York sunt mii de fete ca Lucy care nu ştiu ce sa mai facă pentru a-si găsi pe cineva si care sunt gata sa recurgă la „intalniri oarbe”.

Date fiind cifrele si statisticile, Lucy ar putea la fel de bine sa fie din New York, Paris sau Berlin. Nu e decât o fata care s-a saturat de aşteptare si care isi ia soarta in mâini. Toata lumea ştie ca in marile capitale occidentale relaţiile dintre barbati si femei sunt din ce in ce mai complexe. Peste tot, sociologii sunt de acord ca femeile s-au schimbat, ca barbatii nu mai ştiu ce sa creadă, ca reuşita profesionala este pe primul loc si ca individualismul din ce in ce mai puternic a distrus reperele de pana acum.

Lucy este prinsa in acest joc, si nu ştie de unde ar putea sa apară cineva alături de care sa poată începe o viata de cuplu. Cea care decide sa se ocupe de problema este sora sa, Jo, care oraganizeaza prima ”întâlnire”.

Vor mai urma inca patru întrevederi, atât amuzante cat si neaşteptate. Este ocazia perfecta pentru a insira o întreaga galerie de portrete masculine, care te fac sa crezi ca nu numai femeile sunt intr-o căutare disperata…

Iată-l deci pe Doug/ John Hannah, entomolog britanic proaspăt ieşit dintr-un divorţ dificil. Bineinteles, este obsedat de insecte. E fermecător, dar in acelaşi timp plin de probleme.

Urmează Gabriel / Garcia Bernal, tanar regizor adept al curentului New Age, ferm convins de faptul ca a fost Iulius Cezar intr-o viata anterioara, si total dependent de sex.
Bobby / Anthony LaPaglia este complet diferit de Lucy. Fost baschetbalist ale cărui zile de glorie au apus, are o gura bogata, ii lipseşte rafinamentul, dar in fond este un mare sensibil.

La rând vine Barry/ Henry Thomas, tanar cu picioarele pe pamant, amuzant si sensibil. Singura sa grija este ca se indragosteste mult prea repede de lucy.
In cele din urma, Luke/ David Boreanaz, ortoped elegant ca o maşina decapotabila, băiat seducător, sportiv si delicat, dar obsedat de reuşita sociala.

Nu ştim decât ca Lucy se va casatori cu unul dintre acestui cinci barbati. Dar cu care dintre ei? „Filmul este construit sub forma unui thriller sentimental”, reia Jon Sherman. „Fiecare dintre aceşti cinci barbati doreşte sa o cucerească. Si fiecare are un moment in care spectatorul se indoieste de calitatile pretendentului. E adevărat, nici unul nu este un ratat sau un pervers, unul dintre acei tipi de care trebuie sa te debarasezi repede. După cum precizează Jon Sherman, „fiecare dintre aceşti tipi este cu adevărat profund, are nişte calitati care fac din el un potenţial soţ”.

Si iată eterna întrebare, laitmotivul filmului: ce sta la baza unei idile? Care sunt factorii care determina o întâlnire sa fie reuşita si o relaţie sa fie de durata?

Monica Potter, tanara actriţa care interpretează rolul lui Lucy, are ideile sale cu privire la aceste probleme: „Toate femeile sunt in căutarea bărbatului ideal; dar chestia asta nu-mi pare a fi realista. Filmul încearcă sa demonstreze ca o fata n-are nevoie chiar de Fat-Frumos. Trebuie doar sa găsească pe cineva care sa-i corespunda”. Si iată cum mitul prinţului fermecător este adus printre noi, cum bărbatul ideal apare uşor alterat de durele realitati ale vieţii. Lucy va găsi, sau mai bine zis va face alegerea pe care i-o dictează inima. Ceea ce lasă loc pentru speranţe tuturor celor care au recurs la acest tip de întâlniri. Foarte american, foarte pragmatic, uneori sinonim cu succesul!

In Paris se afla peste 600,0000 de celibatari. Si la noi, se pare ca „întâlnirile oarbe” isi fac din ce in ce mai des apariţia. Nu trebuie decât sa ne luam după numărul din ce in ce mai mare de organizaţii care se dedica acestui tip de întâlniri. Si conceptele care nu încetează sa apară sunt din ce in ce mai ciudate. Spre exemplu, întâlnirea fulger. Ideea de baza este sa intalnesti cat mai multe persoane nitr-un interval de timp cat mai redus, alocând spre exemplu zece minute pentru fiecare convorbire. De fapt, problema consta in a reuni in aceeaşi camera zece baieti si zece fete, si de a face in aşa fel incat toata lumea sa-si vorbească. Se poate ca doua persoane sa se placa si sa ceara sa se reintalneasca prin intermediul organizatorului. Uneori acest complex ia amploare, turbo-întâlnirea fiind o intalnire si mai dezorganizat, in care participantul nu are la dispoziţie decât şapte minute pentru a seduce persoana aleasa. Unele forme le propun celibatarilor sa se intalneasca in particular. Aderenţilor le este pus la dispoziţie site-ul „7minute.com”. Participanţii trebuie sa participe la întâlniri organizate, in localuri la moda, iar de data asta selecţia se face pe baza venitului. Lista poate fi lunga: Love Connection Café intermediază legături „carnale” intre aventurieii care s-au cunoscut pe net; Flèche d’Or organizează serate „insolite date”, in care celibatarii sunt grupaţi pe criteriul vârstei.

Aceasta tendinţa destul de actuala are, desigur, un aspect pecuniar. Unii intrepreteaza acest fenomen ca un paroxism al societatii de consum, in care lucrurile – si deci si întâlnirile – trebuie sa se facă repede, bine si sa lase loc unei întregi game de posibilitati. E adevărat, intr-o viata stresanta, programata pana la minut, pe care ne-o dorim performanta, timpul a devenit un adevărat lux.

Henry Thomas, interpretul lui Barry, spune un mare adevăr: „Lucy este o figura universala. Incarnează toate femeile aflate in căutarea iubirii”. Ca si ea, toate femeile au trăit cu spaima de a nu ramane singure. Dar si cu dificultatile de a face o alegere corecta, de a-si găsi cel mai bun partener.

De altfel, oare este o coincidenta faptul ca realizatorul si-a numit eroina Lucy? Căci după Lucy, stramoasa si mama noastră, iat-o pe Lucy, stranepoata primei. Si este cu siguranţa sora noastră, a tuturora!