Articole Evolution

Regizorul/producãtor Ivan Reitman a realizat filme de comedie despre case înfrãtite si case bântuite, tabere militare si tabere de varã, gemeni nepotriviti si “gemeni presedinti”. Cu toate acestea, i-a luat destul timp pânã sã abordeze un gen care îl interesa foarte mult. Exista totusi un aspect în scenariul Evolutie al lui Jakobi care nu se potrivea în viziunea regizorului: în prima sa variantã era un thriller SF dramatic. Aceasta nu l-a împiedicat pe Reitman, care a intuit potentialul comic chiar dacã în esentã era un scenariu despre sfârsitul lumii. Reitman a început sã lucreze cu scenaristii Don Jakoby, David Diamond si David Weissman pentru a transforma thriller-ul cu actiune într-o comedie cu actiune.

În ciuda umorului, teoriile stiintifice reale pe care Jacoby si-a bazat premiza initialã au rãmas intacte. De fapt, ipoteza centralã a povestii este una sustinutã de câtiva oameni de stiintã recunoscuti, dar care realizatorilor li s-a pãrut a fi fascinantã.

“Comedia este esenta filmului”, spune Reitman. “Însã la fel de importantã într-un film ca acesta este acordarea atentiei cuvenite aspectului sãu SF. Stiinta este într-un fel distorsionatã si exageratã deoarece este fictiune si o comedie, însã are un substrat adevãrat. Pentru public, totul trebuie sã aibã si un anume sens pentru a se prinde în joc. Întotdeauna încerc sã trec acea linie care se separã fantasticul de absurd si fictiunea de realitate”.

Duchovny îl portretizeazã pe ,Dr. Ira Kane’, primul care descoperã încãrcãtura clandestinã extraterestrã a meteoritului si primul care întelege semnificatia dezvoltãrii lor rapide. “El este un fost om de stiintã guvernamental, care a cãzut în dizgratie si a ajuns profesor la un colegiu din Glen Canyon, statul Arizona. Ca o ironie, el face tocmai în acest loc cea mai mare descoperire stiintificã care i-ar putea schimba viata”, povesteste Duchovny.

Reitman este constient de faptul cã se vor face numeroase comparatii cu rolul principal pe care Duchovny l-a avut în serialul The X-Files (Dosarele X), chiar dacã, atunci când l-a distribuit, regizorul mãrturiseste cã s-a gândit mai mult la rolul de comedie din filmul Beethoven (Un câine putin prea mare), pe care Reitman l-a produs.

Partenerul lui Duchovny în film este Orlando Jones, care joacã rolul prietenului si colegului ’Dr. Ira’, ’Harry Block’. Profesor de geologie la colegiu, Harry este în plus si antrenorul echipei de volei feminine si, dupã cum bine se stie, este mult mai interesat de sport, decât de speologie. Totul se schimbã atunci când este chemat sã investigheze locul unde a cãzut meteoritul si îl convinge pe ’Ira’ sã i se alãture.

Duchovny si Jones au profitat de fiecare ocazie ivitã pentru a introduce în film, în mod tacit, diverse poante, unele fiind chiar încurajate de Reitman… iar altele nu. “Eu si cu Orlando am încercat într-o secventã sã facem ceva ce nu era în scenariu pentru a vedea dacã Ivan va fi de acord. Tocmai când credeam cã este de acord, a revenit, spunând: «Apropo, vã amintiti ce ati fãcut mai înainte? Sã nu se mai repete.» Niciodatã nu ne-a aprobat ideile”, spune Duchovny zâmbind.

Jones care îl considerã pe Reitman “unul dintre cei mai buni regizori de comedie ai tuturor timpurilor”, a tinut sã mentioneze faptul cã, desi nu au fost capabil de a introduce fãrã acordul lui Reitman mici poante, regizorul nu i-a împiedicat sã-si punã în valoare creativitatea. “Ivan este foarte disciplinat, în sensul cã stie ceea ce vrea, însã, în acelasi timp, este ca un copil mare pe platoul de filmare. Am realizat o dublã si el a râs, spunând: «Mi-a plãcut ce a iesit… acum haideti sã încercãm ceva complet diferit.» A fost foarte bine deoarece ne-a încurajat pe toti sã încercãm lucruri noi. Dupã pãrerea mea, este o atitudine pozitivã”.

Duchovny si Jones si-au pãstrat o parte din creativitate pentru glume nesãrate, cel mai adesea fãcute pe seama colegului lor mai tânãr Seann William Scott. Scott îl interpreteazã pe ’Wayne’, un pompier ghinionist, care este la un pas de a fi pulverizat de meteoritul prãbusit în desertul Arizona. Invazia extraterestrã care se produce îi spulberã lui ’Wayne’ visul de a stinge un ultim incendiu. “Probabil cã nu este cel mai inteligent tip din lume si nici cel mai coordonat, însã are un suflet mare”, povesteste Scott. “Când li se alãturã lui ’Ira’ si ’Harry’, el trebuie sã se lupte cu extraterestrii si sã ajute la salvarea omenirii si, probabil pentru prima datã în viatã, el are un tel”. Actorul adaugã faptul cã este pentru prima datã când interpreteazã un personaj adult.

Bãietii ar fi preferat sã salveze singuri omenirea, însã era imposibil sã ascundã o descoperire importantã ca aceasta, si nu a durat mult pânã ce guvernul si-a fãcut aparitia pentru a prelua controlul. Pentru sefia acestei misiuni ei au ales-o pe ’Allison’, o frumoasã epidemioloagã de la CDC (Centers for Disease Control and Prevention - Centrele de Control si Prevenire a Bolilor), interpretatã de Julianne Moore, actritã nominalizatã de douã ori la premiul Oscar. ’Allison’ are putin respect pentru ’Ira’ când îi studiazã trecutul ambiguu stiintific, însã curând realizeazã cã viitorul lor va fi incert dacã nu se vor alia.

“’Allison’ este genul de intelectualã, însã totodatã este cam neîndemânaticã. Tot timpul e împiedicatã, ceea ce mi s-a pãrut amuzant. Este genul de persoanã inadaptatã, asa cã se întelege de ce sfârseste prin a se alãtura celorlalti inadaptati din grup”, spune Moore.

Reitman o caracterizeazã pe Moore drept “una dintre cele mai mari actrite ale generatiei sale”, adãugând: “Julianne este extrem de curajoasã. Este dispusã sã încerce orice, îmbunãtãtindu-si foarte mult rolul, mai ales la partea de comedie fizicã”.

O parte din personajele filmului Evolutie au fost create digital. O echipã de experti în efecte vizuale, condusã de coordonatorul efectelor vizuale Phil Tippett, a lucrat cu Ivan Reitman pentru a crea un sortiment mai mare ca oricând de creaturi extraterestre, care au fost apoi prelucrate digital pe computer.

Cu câteva luni înainte de începerea filmãrilor, Tippett si Reitman s-au întâlnit pentru a discuta geneza si evolutia invadatorilor extraterestri creati de ei. Cu toate cã originile creaturilor extraterestre le-au conferit realizatorilor o mare libertate de creatie, aplicând teoria primarã a panspermiei, ei au avut grijã sã nu se abatã de la cãile de evolutie universal acceptate: de la formatiuni uni-celulare, la cele multi-celulare, la amfibii si reptile, pânã la pãsãri si mamifere.

Aproximativ 80 la sutã din efectele vizuale au fost realizate de echipa Studiourilor Tippett. Ei au început sã facã diverse schite si desene dupã care au trecut la realizarea machetelor tridimensionale ce au fost introduse în computer pentru a putea fi animate ulterior. Printre creaturile elaborate de Studiourile Tippett se aflau diverse personaje extraterestre care aveau la bazã pãienjeni si libelule, butuci umblãtori, copaci cu tentacule, un “câine” extraterestru adorabil, o creaturã cu aripi imense si o amoebã uriasã. O parte din proiectele fãcute de Studiourile Tippett au fost finalizate digital la PDI/DreamWorks si Sony Imageworks.

Separat de ce s-a lucrat pe computer, Amalgamated Dynamics, Inc. a furnizat efectele de machiaj pentru creaturile extraterestre. În câteva rânduri, a fost nevoie de câteva modele ale unor extraterestri morti. KNB EFX s-a ocupat de realizarea recuzitei pentru aceste secvente, inclusiv a viermilor fãrã viatã si creaturilor cu aripi, precum si a “câinelui” mort.

În ciuda faptului cã a fost implicat în întregul proces de elaborare a efectelor vizuale, Reitman a fost socat de rezultate. “Sunt uimit în permanentã de realitatea pe care o oferã efectele vizuale moderne. Este incredibil sã vezi o creaturã giganticã mergând prin cadru si interactionând cu actorii reali de pe platourile de filmare, stiind cã nu s-a aflat acolo în realitate. Nu-ti vine a crede ce-ti vãd ochii. A devenit un fel de realitate paralelã”.
Decorurile au fost proiectate si construite de scenograful J. Michael Riva. Decorul ce reprezenta o pesterã uriasã a fost realizat pe douã platouri de filmare de la Studiourile Raleigh Manhattan Beach. Decorul cu pestera imensã fãcutã de meteorit a suferit patru transformãri majore, începând ca un mediu blând colorat în nuante calde de culoarea desertului, reflectând decorul natural din Arizona. Din momentul în care se dezvoltã ecosistemul extraterestru, paleta coloristicã se schimbã treptat cãtre nuante subacvatice.

Riva si pictorita de costume Aggie Guerard Rodgers au lucrat împreunã pentru a se asigura cã garderobele actorilor nu vor fi în dezacord cu mediul înconjurãtor. De asemenea, a existat o colaborare strânsã între scenograf si operatorul Michael Chapman la iluminarea decorului-pesterã.
Pãrând adusã dintr-o serã extraterestrã, însã fiind în realitate creatia imaginatiei lui Reitman, Riva si a echipei de designeri, o florã diversã, alcãtuitã din 12 plante uriase si trei specii si 20 de sortimente de plante mici, a decorat interiorul pesterii. Pentru crearea acestui nou mediu, Riva si echipa sa au utilizat o serie de obiecte pãmântesti, cum ar fi: 3.000 de jucãrii diferite pentru câini si pisici, 17.000 de bucãtele de marmurã, sute de metri de tuburi, mingi de plajã, si o serie de alte obiecte mai ciudate.

Desi se aflau în Arizona, în ziua când trebuia sã fie filmatã secventa cu explozia a fost o vreme rece si cu vânt, lucru care a pus în pericol filmarea. Combustibilul a avut reactii imprevizibile din cauza temperaturii scãzute, iar vântul ameninta sã trimitã fumul cãtre locurile în care erau amplasate aparatele de filmat, diminuând vizibilitatea. Cu toate acestea, decizia a fost de a continua.

Reitman stia cã nu se puteau trage mai multe duble, astfel cã el si operatorul Michael Chapman au pozitionat 15 aparate de filmat în tot atâtea locuri diferite pentru a filma explozia. Natura a cooperat, atunci când vântul s-a linistit cu câteva momente înainte ca Reitman sã dea comanda “Actiune”, si explozia a avut loc fãrã nici o problemã, fiind executatã perfect de coordonatorul efectelor speciale Burt Dalton si echipa sa.