Selma Lagerlöf

Selma Lagerlöf, pe numele complet Selma Ottilia Lovisa Lagerlöf, s-a născut la 20.11.1858, în Mårbacka, Suedia, și a decedat la 16.03.1940, în Mårbacka. A fost fiica lui Erik Gustaf Lagerlöf, locotenent în Regimentul Regal Värmland, și a lui Louise Lagerlöf; al cincilea copil din șase copii ai cuplului. Ea s-a născut cu o leziune la șold, cauzată de detașarea articulației șoldului. La trei ani și jumătate, o boală a lăsat-o șchioapă de ambele picioare,...

Selma Lagerlöf, pe numele complet Selma Ottilia Lovisa Lagerlöf, s-a născut la 20.11.1858, în Mårbacka, Suedia, și a decedat la 16.03.1940, în Mårbacka. A fost fiica lui Erik Gustaf Lagerlöf, locotenent în Regimentul Regal Värmland, și a lui Louise Lagerlöf; al cincilea copil din șase copii ai cuplului. Ea s-a născut cu o leziune la șold, cauzată de detașarea articulației șoldului. La trei ani și jumătate, o boală a lăsat-o șchioapă de ambele picioare, dar ulterior și-a revenit. Era un copil tăcut, pasionat de lectură. Bunica ei îi spunea povești. Ea a făcut școala acasă; a studiat engleza și franceza. În 1875, Lagerlöf a locuit în casa parohială din Karlskoga alături de Erik Tullius Hammargren și de soția sa, Ottiliana Lagerlöf, care era mătușa ei, timp în care a fost una dintre elevii lui Hammargren. Lagerlöf a studiat la Stockholm (1882-1885). A lucrat ca profesoară de țară la un liceu pentru fete din Landskrona (1885-1895). Prin studiile sale la Academia Regală de Formare Superioară pentru Femei din Stockholm, Lagerlöf a reacționat împotriva realismului contemporan. Ea a scris poezie, și-a început primul roman, Saga lui Gösta Berling, în timp ce lucra ca profesoară. O vizită din 1900 la Colonia americană din Ierusalim a inspirat cartea ei, Ierusalim. Familia regală și Academia suedeză i-au oferit un sprijin financiar substanțial pentru a scrie. Ea a renunțat să predea pentru a se dedica scrisului. Cu ajutorul veniturilor din Saga lui Gösta Berling și a unei burse, ea a făcut două călătorii: împreună cu prietena ei apropiată, Sophie Elkan, a călătorit în Italia și în Palestina, dar și în alte părți ale Estului. A scris romanul Miracolele lui Antihrist, amplasat în Sicilia. Vânzarea moșiei Mårbacka a familiei Lagerlöf în 1884 a avut un impact grav asupra dezvoltării acesteia. Mai târziu, ea a răscumpărat moșia tatălui ei cu banii pe care i-a primit pentru Premiul Nobel. Lagerlöf a locuit acolo tot restul vieții. Această scriitoare a publicat primul ei roman, Saga lui Gösta Berling, la 33 de ani. Ea a scris și romanul Minunatele aventuri ale lui Nils despre un băiat care fusese micșorat până la dimensiunea unui deget mare și care a călătorit pe spatele unei gâște prin toată țara. Lagerlöf a amestecat fapte istorice și geografice despre provinciile Suediei cu povestea aventurilor băiatului, detaliind cum a reușit să se întoarcă acasă și a fost readus la dimensiunea lui normală. Romanul este una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui Lagerlöf și a fost tradus în peste 30 de limbi. S-a mutat la Falun în 1897 și l-a cunoscut pe Valborg Olander, care i-a devenit asistent literar și prieten, dar gelozia lui Elkan față de Olander a fost o complicație a relației. Olander, profesor, a fost activ în mișcarea pentru votul femeilor din Suedia. Însăși Selma Lagerlöf a fost activă pentru Asociația Națională pentru Sufragiul femeilor și a vorbit la Congresul Internațional pentru Sufragiu de la Stockholm în iunie 1911, unde a susținut deschiderea și la petrecerea de victorie a mișcării suedeze pentru vot, după ce votul femeilor a fost acordat în mai 1919. Selma Lagerlöf a fost o prietenă a scriitoarei germano-evreică Nelly Sachs. Cu puțin timp înainte de moartea ei, în 1940, Lagerlöf a intervenit la familia regală suedeză pentru a asigura eliberarea mamei în vârstă a lui Sachs și a lui Sachs din Germania nazistă, pe ultimul zbor din Germania în Suedia, și pentru azilul lor pe viață la Stockholm. A fost prima femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1909. În 1914, ea a fost prima femeie care a primit calitatea de membru al Academiei Suedeze. În plan personal, în 1894, a cunoscut-o pe scriitoarea suedeză Sophie Elkan, care i-a devenit prietenă și însoțitoare. Elkan și Lagerlöf și-au criticat reciproc munca. Scrisorile lui Selma către Sophie au fost publicate în 1993, intitulate „Învățați-mă să fiu liber”. Începând cu anii 1900, ea a avut și o relație strânsă cu Valborg Olander, care a avut o oarecare influență ca agent, consilier literar, secretar; corespondența lor a fost publicată în 2006 sub numele de „Soția unui scriitor corect”. Se pare că a existat o rivalitate puternică între Elkan și Olander. Ambele relații erau apropiate, emoționale, descrise în termeni sugestivi de iubire. Corespondența cu Olander conține pasaje care implică pasiune erotică și fizică, chiar dacă Lagerlöf a avut grijă să distrugă multe dintre scrisorile pe care le-a considerat prea riscante. Relațiile homosexuale dintre femei erau tabu și ilegale în Suedia la acea vreme, așa că niciuna dintre femeile implicate nu a dezvăluit vreodată așa ceva în mod public. În 1919, Lagerlöf a vândut toate drepturile cinematografice asupra tuturor lucrărilor ei încă nepublicate către Swedish Cinema Theater, așa că de-a lungul anilor s-au făcut multe versiuni cinematografice ale operelor ei. În epoca cinematografului mut suedez, lucrările ei au fost folosite în film de Victor Sjöström, Mauritz Stiller și alți realizatori suedezi. În 1921, a fost adaptat cinematografic Thy Soul Shall Bear Witness! / Körkarlen, apreciat de critici, iar în 1996, Ierusalim a fost adaptat în filmul omonim. Ea a primit Litteris et Artibus în 1909 și Cvorumul Illis în 1926. În 1991, ea a devenit prima femeie reprezentată pe o bancnotă suedeză, cea de 20 de coroane. În 1907, a primit titlul onorific de doctor în litere de la Universitatea din Uppsala. În 1928, a primit un doctorat onorific de la Facultatea de Arte a Universității din Greifswald. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a trimis medalia ei cu Premiul Nobel și medalia de aur de la Academia Suedeză guvernului Finlandei pentru a ajuta la strângerea de bani pentru a lupta împotriva Uniunii Sovietice. Guvernul finlandez a fost atât de emoționat încât a strâns banii necesari prin alte mijloace și i-a returnat medalia. O stradă îi poartă numele în Ierusalim, Israel. Două hoteluri poartă numele ei din Östra Ämtervik din Sunne, iar casa ei, Mårbacka, este muzeu.