Lino Capolicchio

Lino Capolicchio s-a născut la 21.08.1943, în Merano, Venezia Tridentina, Italia, și a decedat la 03.05.2022, în Roma, Italia. După ce a absolvit Accademia nazionale d'arte drammatica Silvio D'Amico din Roma, a debutat ca actor sub îndrumarea regizorului Giorgio Strehler la Piccolo Teatro din Milano în Gâlcevile din Chioggia (1964) de Carlo Goldoni, pentru care a obținut aprecieri din partea criticilor și a publicului. În 1965 a continuat colaborarea cu maestrul în Il gioco dei...

Lino Capolicchio s-a născut la 21.08.1943, în Merano, Venezia Tridentina, Italia, și a decedat la 03.05.2022, în Roma, Italia. După ce a absolvit Accademia nazionale d'arte drammatica Silvio D'Amico din Roma, a debutat ca actor sub îndrumarea regizorului Giorgio Strehler la Piccolo Teatro din Milano în Gâlcevile din Chioggia (1964) de Carlo Goldoni, pentru care a obținut aprecieri din partea criticilor și a publicului. În 1965 a continuat colaborarea cu maestrul în Il gioco dei potenti. Au urmat alte succese pe scenă, apoi a fost solicitat de RAI să interpreteze rolul Andrea Cavalcanti în filmul de televiziune Contele de Monte Cristo (1966). În anul următor a făcut parte din distribuția internațională a filmului Îmblânzirea scorpiei (1967) de Franco Zeffirelli. A obținut primul rol principal în 1968 în filmul Escalation de Roberto Faenza. În anul următor a fost distribuit în filmele Vergogna schifosi (1969) și Metti, una sera a cena. În același an a fost protagonistul filmului Il giovane normale de Dino Risi. Capolicchio a câștigat un premiu special David di Donatello pentru interpretarea rolului Giorgio din filmul Il giardino dei Finzi Contini (1970) de Vittorio de Sica. Au urmat alte filme cunoscute precum Amore e ginnastica, Mussolini ultimo atto (1974) de Carlo Lizzani. În 1975 a apărut din nou la televiziune în filmul La paga del sabato (1975) și apoi în filmul polițist La legge violenta della squadra anticrimine (1976) și a fost protagonistul filmului noir Solamente nero (1978) de Antonio Bido. În 1976 regizorul Pupi Avati l-a ales ca protagonist al thrillerului La casa dalle finestre che ridono (1976); a început astfel o relație de lungă durată, fiind distribuit apoi de regizor în miniserialele TV Jazz Band (1978) și Cinema!!! (1980), precum și în filmul Ultimo minuto (1987). A participat și la realizarea filmului cu buget redus Le strelle nel fosso (1979) al aceluiași Avati. A apărut apoi în filmul Noi tre (1984), în care a interpretat rolul tatălui lui Mozart. Capolicchio a apărut în peste 70 de filme și seriale de televiziune. În 1995 a regizat filmul Pugili, după propriul scenariu, un film premiat despre lumea boxului. În 2006, Lino Capolicchio a jucat ca protagonist în filmul Aller-retour al regizorului belgian Mohammed Hambra. În 2010, Pupi Avati l-a solicitat pe Capolicchio în filmul Una sconfinata giovinezza, care abordează o poveste tulburătoare despre un bolnav de Alzheimer. În 2010 a colaborat la filmul documentar Pupi Avati, ieri oggi domani de Claudio Costa dedicat regizorul Pupi Avati. Ulterior Lino Capolicchio a lucrat ocazional în cinema și televiziune, dedicându-și timpul mai mult teatrului, scenaristicii și activității didactice. Lino Capolicchio a fost autorul mai multor scenarii, printre care: Pugili (1996), Diario di Matilde Manzoni (2002). A primit premii și distincții, precum: Noce d'oro per la televisione (1967) - nominalizat pentru cel mai bun actor pentru Questi nostri figli; Globo d'Oro della Stampa Estera (1968) - cel mai bun actor pentru Escalation; Nastri d'argento (1968) - nominalizat pentru cel mai bun actor pentru Escalation; Grolla d'oro (1969) - nominalizat pentru cel mai bun actor pentru Metti, una sera a cena; David di Donatello (1971) - premiu special pentru Il giardino dei Finzi Contini; Grolla d'oro (1972) - nominalizat pentru cel mai bun actor din D'amore si muore; Premiul Rodolfo Valentino (1974) pentru  cel mai bun actor pentru Amore e ginnastica; Nominalizat la premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Moscova (1975) pentru L'ultimo giorno di scuola prima delle vacanze di Natale; Candidat la Microfono d'argento pentru cel mai bun actor de radio pentru spectacolul radiofonic Chiamate Roma 31 31; Premio della Stampa Internazionale (1997) pentru regia filmului Pugili; Alabarda d'oro (2009) pentru teatru; Premiul Vittorio De Sica (2012) pentru cel mai bun actor și regizor.