Leif Garrett

Leif Garrett, pe numele adevărat Leif Per Nervik, s-a născut la data de 08.11.1961, în Hollywood, Los Angeles, California. Fiul lui Rik Nervik, actor și cascador, de origine norvegiană, și al lui Carolyn Stellar (născută Carolyn Golda Underwood), actriță și designer de costume, de origine engleză. Sora lui mai mică este actrița Dawn Lyn. A crescut într-o lume a showbiz-ului și a prins gust de actorie în filmul blockbuster, Bob & Carol & Ted & Alice (1969),...

Leif Garrett, pe numele adevărat Leif Per Nervik, s-a născut la data de 08.11.1961, în Hollywood, Los Angeles, California. Fiul lui Rik Nervik, actor și cascador, de origine norvegiană, și al lui Carolyn Stellar (născută Carolyn Golda Underwood), actriță și designer de costume, de origine engleză. Sora lui mai mică este actrița Dawn Lyn. A crescut într-o lume a showbiz-ului și a prins gust de actorie în filmul blockbuster, Bob & Carol & Ted & Alice (1969), interpretându-l pe fiul lui Elliott Gould și al lui Dyan Cannon. Apoi, a fost invitat frecvent în emisiunile de televiziune, precum: Nanny and the Professor (1970), Family Affair (1966), Cannon (1971), Gunsmoke (1955), The Old Couple (1970), Het recht van de sterkste (1973), Peopletoys (1974), în ultimele două jucând și sora sa, Dawn Lyn. A jucat apoi rolul Endy Karras în serialul de televiziune Three for the Road (1975), cu Alex Rocco și Vincent Van Patten. A mai apărut în unele westernuri, precum: Diamante Lobo (1976), Kid Vengeance (1977), Peter Lundy și Medicine Hat Stallion (1977). Garrett a primit un contract de înregistrare de la Atlantic Records. El a lansat două single-uri „Surfin 'USA” și „Runaround Sue” pe albumul său de debut, dar nu a fost foarte mulțumit de stilul de muzică. După ce a trecut la Frații Scotti, a înregistrat un alt album numit "Feel the Need", care a fost în top 10 cu "I was Made for Dancin". A lansat încă trei albume, dar a încetat înregistrarea muzicii la începutul anilor 1980. El a continuat să apară în filme, ca de exemplu, The Outsiders (1983), în care au jucat Matt Dillon, Patrick Swayze, Rob Lowe, Emilio Estevez și Tom Cruise, dar alte filme au fost mai puțin reușite. Cu toate acestea, s-a întors la muzică cântând într-o trupă numită „Godspeed” la sfârșitul anilor 1990, de această dată cântând propria sa muzică. El a fost trimis în judecată de fostul prieten pentru un accident din noiembrie 1979, în care Garrett conducea mașina care a ieșit de pe șosea și a plonjat la 80 de metri pe un deal. Prietenul, Roland Winkler, a fost paralizat și, în cele din urmă, a fost pronunțată o hotărâre de 7,1 milioane de dolari. Cei doi au fost reuniți 20 de ani mai târziu, ca parte a unui program de televiziune despre viața și cariera lui Garrett, iar acesta a aflat că Winkler, pe care nu-l văzuse încă din 1980, l-a iertat demult și că acțiunile lui Garrett în urma accidentului i-au salvat de fapt viața. Leif a fost clasat pe locul 13 în lista TV Guide din 25 cei mai mari idoli TV, în ianuarie 2005. Într-un interviu pentru emisiunea „Biografie” A&E din 2008, el a spus că nu a aspirat inițial la o carieră de solist. Nu a fost niciodată cântăreț, ci s-a considerat el însuși actor, dar când a obținut statutul de idol al  adolescenților, managerii săi au văzut o șansă să câștige bani buni și i-au spus că este cântăreț. I s-a spus ce să cânte fără să țină cont de preferințele sale muzicale, așa că nu era mulțumit de cariera sa muzicală. Muzica sa timpurie era bubblegum pop, disco și power pop, în timp ce muzica sa ulterioară s-a concentrat pe rock alternativ, grunge și hard rock. Nu i-au plăcut melodiile pe care l-au făcut să le înregistreze în timpul contractului cu frații Scotti și a recunoscut că este bucuros când și-a încheiat acordul cu cinci albume. Participând în întreaga lume în turnee cu concerte alături de managerii săi, însă fără familia lui, și petrecând cea mai mare parte a timpului în camere de hotel, s-a simțit izolat și extrem de singur. Pentru a-și alina singurătatea, a început să consume alcool și droguri. Revenirea la muzică la sfârșitul anilor 1990 a reflectat preferințele sale muzicale reale și a alimentat cu adevărat pasiunile sale creative. La mijlocul anilor 1990, colega sa, actrița Bridgette Wilson-Sampras a remarcat hit-ul single "I was Made For Dancing" al lui Garrett pentru albumul său "Gimme a Kiss". Ulterior, melodia și discul au devenit hituri uriașe în Japonia. A ajuns la faliment în octombrie 2001. Potrivit documentelor judecătorești, Garrett avea doar 350 de dolari și trăia din alocația lunară de la mama sa, de 1.000 de dolari. Albumul său din 2007 "Three Sides Of" s-a vândut în mai puțin de 300 de exemplare. În 1998, descendentul corporativ al casei de înregistrare originale a lui Garrett a lansat o compilare cu cele mai mari hituri ale muzicii sale, „The Leif Garrett Collection”. Garrett a spus că singura plată pe care a primit-o au fost câteva copii ale CD-ului. În 1996, fosta sa iubită, actrița Nicollette Sheridan, a încercat să-l ajute pe Garrett să se reabiliteze. A plecat după o jumătate de oră. Directorii companiei de discuri au spus că poate înregistra doar ceea ce i-au spus, în mare parte piese de succes de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960. Singura șansă pe care Garrett a avut-o muzical a fost pe scenă, unde a condus setul live cu Rolling Stones și Zeppelin. Dintre albumele înregistrate în cariera sa, el spune că i-a plăcut doar „Nu pot explica” din 1980. El a avut mulți fani în Japonia și Coreea de Sud. A cântat la chitară, pian, tobă și la tastatura electronică. În plan personal, a început să se întâlnească cu Justine Bateman în ianuarie 1988. Până în 1979, el a fost deja premiat cu 27 de recorduri de aur și platină. El a promis public să aibă grijă de Roland Winkler în urma accidentului auto, dar părinții lui Winkler l-au dat în judecată pe Garrett în ianuarie 1980. Cazul a fost rezolvat în decembrie 1984. Winkler a murit la 25 mai 2017, la 57 de ani. A avut spectacol cu strângere de fonduri pentru Hurricane Harvey din Los Angeles în septembrie 2017. A fost vătămat într-un accident de motocicletă în 2011. A fost prezent la un concert tribut al formației The Rolling Stones din Los Angeles, în aprilie 2018. Tatăl său, Richard H. Nervik, a murit în august 2019. A publicat în noiembrie 2019 o autobiografie „Idol adevărat: un memorial”.