Jean-Louis Barrault

Actor francez care a fost o figură proeminentă a teatrului din țara sa mai bine de o jumătate de secol. Filmul i-a prilejuit o creație demnă de antologia cinematografului universal: mimul Deburau. Jean-Louis Barrault s-a născut la data de 08.09.1910, în Le Vesinet, Seine-et-Oise, azi Yvelines, Franța, și a decedat în urma unui infarct la data de 22.01.1994, în Paris, Franța. Celebrul actor / regizor / producător francez Jean-Louis Barrault a contribuit la reînvierea teatrului francez...

Actor francez care a fost o figură proeminentă a teatrului din țara sa mai bine de o jumătate de secol. Filmul i-a prilejuit o creație demnă de antologia cinematografului universal: mimul Deburau. Jean-Louis Barrault s-a născut la data de 08.09.1910, în Le Vesinet, Seine-et-Oise, azi Yvelines, Franța, și a decedat în urma unui infarct la data de 22.01.1994, în Paris, Franța. Celebrul actor / regizor / producător francez Jean-Louis Barrault a contribuit la reînvierea teatrului francez după cel de-al Doilea Război Mondial, cu piesele unor dramaturgi, precum: Samuel Beckett, Eugene Ionesco, Jean Genet. Un rebel cu multe cauze, a ascuns cândva pe membrii francezi Underground pe platoul celui mai mare film al său, Copiii Paradisului (1945). Barrault a fost inițial profesor și a studiat artă înainte de a face teatru. A fost un student talentat atât al lui Charles Dullin în dramă, cât și al lui Etienne Decroux în pantomimă. S-a întreținut fiind contabil și vânzător de flori în acei ani grei. A apărut în filmul Vagabonzi imaginari (1950, numit JL Barrault) și a interpretat un servitor în „Volpone” la Teatrul de l'Atelier. A avut un impact destul de mare în numeroase filme clasice, romantice, inclusiv în Bizarre, Bizarre (1937), Mirages (1938), Copiii Paradisului      (1945). Teatrul va rămâne cea mai mare pasiune a lui Barrault, marcându-și debutul în regie cu „Les beaux jours” în 1935. Cinci ani mai târziu se va alătura Comediei franceze în calitate de actor / regizor. În 1936, Barrault a cunoscut-o pe actrița Madeleine Renaud, care era cu un deceniu mai în vârstă decât el și s-a căsătorit cu ea patru ani mai târziu. Împreună, cuplul a fondat numeroase teatre (inclusiv compania de scenă Renaud-Barrault, din Paris, în 1947) și au făcut un turneu extins, cu spectacole, precum Cristofor Columb (1957, ea jucând pe regina Isabella), Mizantropul (1957) și Căsătoria lui Figaro (1964). În noiembrie 1952, Barrault și Renard au debutat pe Broadway având în repertoriu „Les Fausses Confidences”, „Baptiste”, „The Trial”, „Amphitryon”, „Scapin”, „Keep Your Eyes on Amelie” și „Hamlet”. În 1957, s-au întors cu „Cristofor Columb”, „Volpone”, „Mizantropul”, „Intermezzo ", și altele. A primit un premiu Tony special pentru munca sa. În film, s-a asociat cu mari regizori, inclusiv Abel Gance, Georg Wilhelm Pabst, Sacha Guitry, Jean Delannoy, Max Ophuls, Jean Renoir. A jucat rolul nepotului lui Beethoven, Karl, în producția Viața și iubirile lui Beethoven (1936). Cel mai notabil triumf al său în film a fost portretizarea lui Baptiste din Copiii Paradisului (1945), care se baza pe viața actorului de pantomimă Jean-Gaspard Deburau, personaj sugerat de Marcel Carne și Jacques Prevert. Succesul fenomenal al filmului a reînviat interesul public pentru arta pantomimei și ulterior a influențat popularitatea mimului legendar Marcel Marceau. Performanța inegalabilă a lui Barrault în acel rol este studiată și astăzi în școlile de actorie și mimică. A întruchipat personalități în producții istorice, de la cea a compozitorului Hector Berlioz la Napoleon Bonaparte. În anii următori, Barrault a fost de două ori director al Teatrului des Nations și în perioada 1974-1981 a fost director al Teatrului d'Orsay. Barrault a fost numit director al Teatrului francez din Paris, în 1959. În 1968 s-a anunțat că a fost demis. Lovitura de grație a fost administrată printr-o scrisoare severă a vechiului prieten, André Malraux, ministrul francez al culturii. Cauza demiterii lui Barrault a fost rolul său în revoltele studențești de acolo. În timpul demonstrațiilor, rebelii anarhiști din Sorbona au „eliberat” Teatrul Odéon și l-au transformat într-o sală de discuții. De asemenea, au distrus 50% din mobilier, au rupt scaune de catifea roșie și au urinat pe costume. Barrault a plâns când a văzut pagubele, dar oficialii guvernamentali au crezut că a permis tacit rebelilor să preia controlul. Barrault a urcat de asemenea pe scenă pentru a-și proclama simpatia față de obiectivele studențești și pentru a denunța „cultura burgheză” a Franței. Înlăturarea sa a declanșat un val de proteste din partea artiștilor și criticilor francezi. Ultima sa performanță de film, la vârsta de 78 de ani, a fost în Lumina lacului (1988). Îndrăgitul actor în vârstă de 83 de ani a murit în urma unui infarct la Paris, la 22 ianuarie 1994; soția sa, actrița Madeleine Renaud, a murit în septembrie același an, la vârsta de 94 de ani. Au fost căsătoriți din 1940 până la moartea lui. A fost unchiul actriței Marie-Christine Barrault și al soțului ei, regizorul Roger Vadim.