James Fenimore Cooper

James Fenimore Cooper s-a născut la 15.09.1789, în Burlington, New Jersey, SUA, și a decedat la 14.09.1851, în Cooperstown, New York. A fost fiul lui William Cooper și al lui Elizabeth (Fenimore) Cooper, al unsprezecelea dintre cei 12 copii, dintre care jumătate au murit în copilărie. După nașterea lui James, familia lui s-a mutat în Cooperstown, New York, o comunitate fondată de tatăl său pe o bucată mare de teren pe care el o cumpărase. Mai târziu, tatăl său a fost ales în...

James Fenimore Cooper s-a născut la 15.09.1789, în Burlington, New Jersey, SUA, și a decedat la 14.09.1851, în Cooperstown, New York. A fost fiul lui William Cooper și al lui Elizabeth (Fenimore) Cooper, al unsprezecelea dintre cei 12 copii, dintre care jumătate au murit în copilărie. După nașterea lui James, familia lui s-a mutat în Cooperstown, New York, o comunitate fondată de tatăl său pe o bucată mare de teren pe care el o cumpărase. Mai târziu, tatăl său a fost ales în Congresul Statelor Unite. El a ridicat o casă pe malul lacului Otsego și și-a mutat familia acolo în toamna anului 1790. Câțiva ani mai târziu, a început construcția conacului care a devenit cunoscut sub numele de Otsego Hall, finalizat în 1799, când James avea zece ani. Cooper a fost înscris la Universitatea Yale la 13 ani. În urma unei farse, a fost exmatriculat în al treilea an fără a-și termina diploma, așa că a obținut un loc de muncă în 1806 ca marinar și s-a alăturat echipajului unei nave comerciale la 17 ani, unde a învățat tehnologia de gestionare a navelor cu pânze, care a influențat multe dintre romanele și scrierile sale. Romanul care i-a lansat cariera a fost Spionul, o poveste despre spionaj plasată în timpul Războiului de Revoluție Americană, publicată în 1821. El a creat și povești marine americane. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt cinci romane istorice scrise între 1823 și 1841, cunoscute sub numele de Leatherstocking Tales. Lucrările lui Cooper despre Marina SUA au fost bine primite de istoricii navali. Printre lucrările sale cele mai faimoase se numără romanul romantic Ultimul dintre mohicani, considerat capodopera sa. De-a lungul carierei lui, a publicat numeroase lucrări sociale, politice și istorice de ficțiune și non-ficțiune cu scopul de a contracara prejudecățile europene și de a cultiva o artă și o cultură americană originală. Până în 1811, a obținut gradul de aspirant din noua Marină a Statelor Unite, care i-a fost conferit printr-un mandat de ofițer semnat de Thomas Jefferson. William Cooper murise în 1809, când James avea 20 de ani. Toți cei cinci fii ai săi au moștenit o presupusă avere mare în bani, titluri de valoare și titluri de teren. James a călătorit în Anglia, pe atunci în război cu Franța lui Napoleon; de-a lungul coastei Spaniei, evocate de Cooper în Mercedesul său de Castilia, un roman despre Columb. După finalizarea Oneida în 1809, Cooper l-a însoțit pe Woolsey la Cascada Niagara, a slujit la bordul unei canoniere, apoi, a fost repartizat pe USS Wasp, o navă la bordul căreia, l-a întâlnit pe prietenul său de o viață, William Branford Shubrick, căruia i-a dedicat mai târziu lui The Pilot, The Red Rover și alte scrieri. Alocat pentru sarcini de recrutare banale, nu pentru călătorii interesante, Cooper a demisionat din mandatul maritim în primăvara anului 1810; în aceeași perioadă, el s-a logodit cu Susan Augusta de Lancey, cu care s-a căsătorit la 1 ianuarie 1811, la 21 de ani. Ea provenea dintr-o familie bogată care a rămas loială Marii Britanii în timpul Revoluției. Soții Cooper au avut șapte copii, dintre care cinci au trăit până la vârsta adultă. Fiica lor, Susan Fenimore Cooper, a fost o scriitoare despre natură, drept de vot feminin și alte subiecte. Tatăl ei i-a editat lucrările. Un fiu, Paul Fenimore Cooper, a devenit avocat și a perpetuat descendența autorului până în prezent. În 1820, a scris romanul Precaution, publicat anonim. Al doilea roman al său, The Spy (1821) a fost un bestseller în țară și în străinătate. După o creștere a popularității, Cooper a publicat The Pioneers, primul din seria Leatherstocking în 1823. Serialul prezintă prietenia interrasială a lui Natty Bumppo, un pădurar american prieteni cu indienii Delaware și șeful lor, Chingachgook. Bumppo a fost și personajul principal al celui mai faimos roman al lui Cooper The Last of the Mohicans (1826), scris în New York City, unde Cooper și familia sa au locuit între 1822 și 1826. Cartea a devenit unul dintre cele mai citite romane americane din secolul al XIX-lea. secol. Atunci Cooper locuia în New York pe Beach Street, în ceea ce este acum Tribeca din centrul orașului. În 1823, a devenit membru al Societății Americane de Filozofie din Philadelphia. În august același an, primul său fiu a murit. El a organizat influentul Club Bread and Cheese, care a reunit scriitori, editori, artiști, savanți, educatori, patroni de artă, negustori, avocați, politicieni și alții americani. În 1824, generalul Lafayette a sosit din Franța la New York, ca oaspete al națiunii. Cooper a asistat la sosirea lui și a fost unul dintre comitetele active de bun venit și divertisment. În 1826, Cooper și-a mutat familia în Europa, unde a căutat să obțină mai multe venituri din cărțile sale, să ofere o educație mai bună copiilor săi, să-și îmbunătățească sănătatea și să observe manierele și politica europeană. În străinătate, a continuat să scrie. Cărțile sale publicate la Paris au fost The Prairie, a treia poveste în care Natty Bumppo moare în țara vestică proaspăt achiziționată de Jefferson ca Louisiana Purchase; The Red River și The Water Witch, două dintre numeroasele sale povești marine. În perioada petrecută la Paris, familia Cooper a devenit activă în mica comunitate de expatriați americani. S-a împrietenit cu pictorul (și mai târziu inventatorul) Samuel Morse și cu generalul francez și eroul războiului revoluționar american Gilbert du Motier, marchizul de Lafayette. Cooper a admirat liberalismul lui Lafayette, care a căutat să-l recruteze pentru cauzele sale și l-a elogiat. Dezgustul lui Cooper față de corupția aristocrației europene, în special în Anglia și Franța, a crescut pe măsură ce le-a observat manipulând legislativul și justiția, cu excluderea altor clase. A atacat antirepublicanismul european în The Bravo (1831). În 1831, Cooper a fost ales în Academia Națională de Design ca academician de onoare. În 1833, Cooper s-a întors în Statele Unite și a publicat A Letter to My Countrymen în care critica diferitele obiceiuri sociale și politice. A fost influențat de idealurile republicanismului clasic. Bazându-se pe filozofi precum Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu, ideile politice ale lui Cooper erau democratice și liberale, preocupate de drepturile individului. La sfârșitul anilor 1830 a publicat Gleanings in Europe, cinci volume de analiză socială și politică a observațiilor și experiențelor sale din Europa. Cele două romane ale sale Homeward Bound și Home as Found critică speculațiile financiare extravagante. În iunie 1834, Cooper a decis să redeschidă conacul Otsego Hall din Cooperstown. Fusese închis aproape 16 ani. Au început reparațiile, iar casa a fost pusă în ordine. La început, a iernat în New York City și vara în Cooperstown, dar în cele din urmă și-a făcut din Otsego Hall casa lui permanentă. După ce și-a stabilit reședința permanentă în Cooperstown, Cooper a devenit activ în Biserica Episcopală a lui Hristos. În calitate de sacristan, el a donat cu generozitate acestei biserici și ulterior a supravegheat și a reproiectat interiorul acesteia cu mobilier din stejar pe cheltuiala sa. El a fost, de asemenea, energic ca reprezentant din Cooperstown la diferite convenții regionale ale bisericii episcopale. La 10 mai 1839, Cooper a publicat History of the Navy of the United States of America. Relatarea istorică a lui Cooper despre Marina SUA a fost bine primită, deși relatarea sa despre rolurile jucate de liderii americani în bătălia de la Lacul Erie a dus la ani de dispute cu descendenții lor. Asocierea sa strânsă cu Marina SUA și diferiți ofițeri, precum și familiaritatea sa cu viața navală pe mare i-au oferit fundalul și conexiunile pentru a cerceta și a scrie această lucrare. Se spune că munca lui Cooper a rezistat testului timpului și este considerată o relatare autorizată a Marinei SUA în acea perioadă. În 1843, un vechi coleg de navă, Ned Myers, a reintrat în viața lui Cooper, care a scris povestea lui Myers pe care a publicat-o în 1843 sub numele de Ned Myers / A Life Before the Mast, o relatare a unui marinar obișnuit care este încă de interes pentru istoricii navali. În 1846, Cooper a publicat Lives of Distinguished American Naval Officers. Cooper a murit în 1851. În mai 1853, Cooper's Old Ironsides a apărut în Putnam's Monthly. A fost istoria navei marinei USS Constitution și, după Scenery Compared European și American, 1852, a fost una dintre numeroasele publicații postume ale scrierilor sale. În 1856, la cinci ani după moartea lui Cooper, Istoria Marinei Statelor Unite ale Americii a fost republicată într-o ediție extinsă. Lucrarea a fost o relatare a Marinei SUA la începutul secolului al XIX-lea, în războiul mexican. La 10 mai 1839, el a publicat  Istoria marinei americane, din seria Leatherstocking Tales, The Pathfinder, or The Inland Sea (1840) și The Deerslayer (1841) cu recenzii favorabile. Jumătate din cele treizeci și două de romane ale sale au fost scrise în anii 1840. Ele pot fi grupate în trei categorii: romance indiene, ficțiune maritimă, controverse politice și sociale.  Wyandotte, ultimul său roman plasat în Războiul Revoluționar, a urmat în 1843 și Oak Openings, în 1848. Lucrările nautice au fost Mercedes of Castile (în care apare Columb, 1840), The Two Admirals (1842), Wing-And-Wing (1799, 1842), Afloat and Ashore (1844), Jack Tier (1848) și The Sea Lions (1849). Trilogia sa Littlepage Manuscrisele-Satanstoe (1845), The Chainbearer (1845) și The Redskins (1846) - a dramatizat problemele de proprietate asupra pământului. A scris The Autobiography of a Pocket Handkerchief, publicată pentru prima dată în Graham's Magazine în 1843, Crater /Vulcan's Peak (1847), The Ways of the Hour, ultimul său roman finalizat. Cooper și-a petrecut ultimii ani din viață în Cooperstown. A murit la 14 septembrie 1851, cu o zi înainte de a împlini 62 de ani. A fost înmormântat în Biserica Episcopală a lui Hristos, unde a fost înmormântat tatăl său. Soția lui Cooper, Susan, a supraviețuit soțului ei doar câteva luni și a fost îngropată alături de el la Cooperstown. Câțiva scriitori, politicieni și alte personalități publice au onorat memoria lui Cooper cu un memorial la New York, la șase luni după moartea sa, în februarie 1852. Cooper a fost unul dintre cei mai populari autori americani din secolul al XIX-lea, iar opera sa a fost foarte admirată în întreaga lume. Honore de Balzac, romancierul și dramaturgul francez, romancierul Victor Hugo, care l-a declarat cel mai mare romancier al secolului în afara Franței,.îl admirau foarte mult. Cooper a fost unul dintre primii romancieri americani majori care a inclus personaje africane, afro-americane și native americane în operele sale. Cooper a fost onorat pe un timbru comemorativ al SUA, seria Famous American, emisă în 1940. El apare pentru scurt timp ca un personaj în romanul istoric Dragonwyck de Anya Seton din 1944. Candelabrul aurit și roșu agățat în biblioteca Casei Albe din Washington DC este din familia lui James Fenimore Cooper. A fost adus acolo prin eforturile primei doamne Jacqueline Kennedy. Premiul James Fenimore Cooper Memorial de la Universitatea din New York este acordat anual unui student remarcabil în jurnalism. În 2013, Cooper a fost inclus în New York Writers Hall of Fame. Romanele lui Cooper au fost foarte populare în restul lumii, inclusiv, în Rusia. De exemplu, în filmul sovietic din 1977, Secretul lui Fenimore, a treia parte a miniseriei de televiziune pentru copii Three Cheerful Shifts, vorbește despre un străin misterios cunoscut sub numele de Fenimore, vizitând un cămin de băieți în o tabără de vară și relatând povești fascinante despre indieni și extratereștri.