Claude Monet

Claude Monet, pe numele complet Oscar-Claude  Monet, s-a născut la 14.11.1840, în Paris, Franța, și a decedat la 05.12.1926. El a fost al doilea fiu al lui Claude Adolphe Monet și al Louisei Justine Aubrée Monet, ambii parizieni. A fost botezat în biserica locală din Paris, cu numele de Oscar-Claude, dar părinții lui l-au numit Oscar. Deși botezat catolic, el a devenit mai târziu ateu. În 1845, familia lui s-a mutat la Le Havre, în Normandia. Tatăl său, comerciant en-gros, dorea...

Claude Monet, pe numele complet Oscar-Claude  Monet, s-a născut la 14.11.1840, în Paris, Franța, și a decedat la 05.12.1926. El a fost al doilea fiu al lui Claude Adolphe Monet și al Louisei Justine Aubrée Monet, ambii parizieni. A fost botezat în biserica locală din Paris, cu numele de Oscar-Claude, dar părinții lui l-au numit Oscar. Deși botezat catolic, el a devenit mai târziu ateu. În 1845, familia lui s-a mutat la Le Havre, în Normandia. Tatăl său, comerciant en-gros, dorea ca el să intre în afacerea familiei de vânzări de nave și produse alimentare, dar Claude a vrut să devină artist. Mama lui a fost cântăreață și a susținut dorința fiului de a avea o carieră artistică. La 1 aprilie 1851, a intrat la școala secundară de arte din Le Havre. A început să deseneze caricaturi și portrete ale cunoștințelor la 15 ani pentru bani. A luat lecții de desen. În jurul anului 1858, l-a întâlnit pe colegul artist Eugene Boudin, care l-a încurajat pe Monet să-și dezvolte tehnicile de pictură în aer liber și să meargă în excursii de pictură. A devenit pictor și fondator al picturii moderne, precursor al impresionismului, preocupat de pictura peisajului în aer liber. Termenul „impresionism” provine din titlul picturii sale Impression, soleil levant, expusă în 1874. El era foarte apropiat de mama lui, care a murit în ianuarie 1857, și el a fost trimis să locuiască cu mătușa lui fără copii, văduvă, dar bogată, Marie-Jeanne Lecadre. A studiat la Academie Suisse (1858-1860), unde a fost coleg de clasă cu pictorul Auguste Renoir și l-a întâlnit pe Camille Pissarro în 1859. A fost chemat la serviciul militar și a servit la Vânători africani, în Algeria, în 1861. Boala l-a forțat să se întoarcă la Le Havre. La întoarcerea sa la Paris, cu permisiunea tatălui său, s-a înscris în studioul lui Charles Gleyre, unde i-a cunoscut pe Pierre-Auguste Renoir și Frederic Bazille, care a devenit cel mai apropiat prieten al lui. Au călătorit la Honfleur unde Monet a pictat mai multe „studii” ale portului și ale gurii Senei. A lucrat adesea alături de Renoir și Alfred Sisley. A pictat Femei în grădină, primul său tablou de succes, și Le déjeuner sur l'herbe. A debutat la Salonul din 1865, cu La Pointe de la Hève la Low Tide și Mouth of the Seine la Honfleur. Ulterior, a depus lucrări la Salon anual până în 1870, dar acestea au fost acceptate de jurii doar de două ori, în 1866 și 1868. Nu a mai trimis lucrări la Salon până în 1880. Lucrările sale timpurii includ peisaje, peisaje marine și portrete, dar au atras puțină atenție. Din 1883, Monet a locuit în Giverny, în nordul Franței, unde și-a achiziționat o casă, o proprietate, unde a amenajat un iaz cu nuferi. Ambiția lui Monet de a documenta peisajul rural francez a condus la o metodă de a picta aceeași scenă de multe ori, astfel încât să surprindă schimbarea luminii și trecerea anotimpurilor. Printre cele mai cunoscute exemple se numără seria sa Căpițe de fân (1890–1891), picturile Catedralei din Rouen (1892–1894) și picturile cu nuferi din grădina sa din Giverny, care l-au ocupat în ultimii 20 de ani din viață. A expus frecvent și cu succes. Faima lui Monet a crescut în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când a devenit unul dintre cei mai faimoși pictori ai lumii și o sursă de inspirație pentru alți artiști. În 1867, amanta sa de atunci, Camille Doncieux, pe care o cunoscuse cu doi ani mai devreme ca model pentru picturile sale, a dat naștere primului lor copil, Jean. Monet a avut o relație puternică cu Jean, susținând că Camille era soția sa legală, așa că Jean era legitim. Tatăl lui a încetat să-l sprijine financiar ca urmare a relației. La începutul anului, Monet fusese forțat să se mute la casa mătușii sale din Sainte-Adresse. Acolo s-a cufundat în munca sa, deși o problemă temporară cu vederea, probabil legată de stres, l-a împiedicat să lucreze în lumina soarelui. Monet și-a iubit familia foarte mult, pictând multe portrete ale acestora, cum ar fi Copil cu o cupă, Portretul lui Jean Monet. Împreună cu Camille și s-a mutat la Etretat. El a exersat tehnica picturii în aer liber, așa cum demonstrează The Beach at Sainte-Adresse și Pe malul Senei. A fost susținut financiar de Gaudibert, de artistul și colectionarul de artă Gustave Caillebotte, Bazille și poate Gustave Courbet, dar creditorii l-au urmărit în continuare. S-a căsătorit cu Camille la 28 iunie 1870, chiar înainte de izbucnirea războiului franco-prusac. În timpul războiului, el și familia sa au trăit în Londra și Țările de Jos pentru a evita recrutarea. Monet a trăit într-un exil autoimpus. La Londra, Monet l-a întâlnit pe vechiul prieten Pissarro și s-a împrietenit cu primul și principalul său comerciant de artă, Paul Durand-Ruel, o întâlnire care va fi decisivă pentru cariera sa. Acolo a admirat lucrările lui John Constable și JMW Turner și a fost impresionat de modul în care Turner a tratat lumina, în special în lucrările care înfățișează ceața de pe Tamisa. El a pictat în mod repetat Tamisa, Hyde Park și Green Park. În primăvara anului 1871, lucrărilor sale li s-a refuzat autorizația de includere în expoziția Academiei Regale, iar poliția l-a suspectat de activități revoluționare. În același an a aflat de moartea tatălui său. Familia s-a mutat la Argenteuil în 1871, unde el a pictat în mare parte zona înconjurătoare a Senei. A achiziționat o barcă cu pânze pentru a picta pe râu. În 1874, a semnat un contract de închiriere pe șase ani și jumătate și s-a mutat într-o casă cu trandafiri și obloane verzi, nou construită în Argenteuil, unde a pictat cincisprezece tablouri ale grădinii sale. Picturi precum Gladiole au demonstrat că Monet cultivase o grădină în scopul artei sale. În următorii patru ani, a pictat mai ales în Argenteuil. A închiriat o vilă mare în Saint-Denis. Pictura Camille Monet pe o bancă de grădină prezintă grădina vilei. Monet și Camille s-au aflat adesea în dificultate financiară în această perioadă; nu au putut să-și plătească factura la hotel în vara anului 1870 și probabil că au locuit la periferia Londrei din cauza fondurilor insuficiente. O moștenire de la tatăl său, împreună cu vânzarea picturilor sale, le-a permis totuși să angajeze doi servitori și un grădinar până în 1872. În urma expoziției de succes a unor picturi maritime a câștigat o medalie de argint la Le Havre. Monet și-a câștigat reputația de cel mai important pictor peisagist. La prima expoziție, în 1874, el a expus, printre altele, Impression: Sunrise, The Luncheon și Boulevard des Capucines. Impresie: Sunrise la valoarea de 1000 de franci, nu a fost vândut. La o altă expoziție din 1876, Monet a expus 18 picturi, inclusiv Plaja de la Sainte-Adresse, care prezentau multiple caracteristici impresioniste. Pentru cea de-a treia expoziție, la 5 aprilie 1877, a selectat șapte tablouri din zece cu Gare Saint-Lazare. Tablourile au fost bine primite de critici, care au lăudat felul în care a surprins sosirea și plecarea trenurilor. Ultima sa expoziție cu impresioniștii a fost în 1882, cu patru ani înainte de expoziția finală impresionistă. În 1875, Monet a pictat Femeia cu umbrelă -Madame Monet and Her Son. În 1876, Camille Monet s-a îmbolnăvit grav. Al doilea fiu al lor, Michel, s-a născut în 1878, după care starea de sănătate a lui Camille s-a deteriorat și mai mult. În toamna acelui an, s-au mutat în satul Vetheuil, unde au împărțit o casă cu familia lui Ernest Hoschede, un bogat proprietar de magazine universale și patron al artelor, care comandase patru tablouri lui Monet. În 1878, Camille a fost diagnosticată cu cancer uterin și a murit anul următor. Moartea ei și problemele financiare au afectat cariera lui Monet, care a făcut un studiu în uleiuri despre soția sa moartă. Studiul lui asupra Senei a continuat. A depus două tablouri la Salon în 1880, dintre care unul a fost acceptat. El a început să abandoneze tehnicile impresioniste. Pentru restul deceniului, s-a concentrat pe aspectul elementar al naturii. Evenimentul major al iernii anului 1881 a fost că și-a vândut din nou picturile lui Durand-Ruel. Din cauza dificultății continue a lui Monet în a-și plăti chiria, proprietara de la Vétheuil a refuzat să-i prelungească închirierea, iar în decembrie 1881 Monet s-a mutat cu Alice și copiii ei la Poissy. În decembrie 1882, Sena își revărsase malurile și exista pericolul de a inunda reședința Monet. În ianuarie 1883 s-a întors la Étretat și și-a exprimat dorința de a muri în scrisori către Alice Hoschede, cu care se va căsători în 1892. Pe 21 februarie, Monet și Alice Hoschedé s-au întâlnit din nou la Poissy și au rămas împreună. A treia fiică a lui Alice, Suzanne, avea să devină „modelul preferat” al lui Monet, după Camille. Pe 29 aprilie 1883, se muta într-o casă închiriată în Giverny, lângă Vernon, împreună cu unii dintre copiii săi, urmat de Alice Hoschedé. În decembrie 1883, Claude Monet și Auguste Renoir au părăsit Parisul cu trenul pentru o scurtă excursie de pictură în Italia, de-a lungul Rivierei italiene și la Genova. Pe drumul de întoarcere, Monet și Renoir s-au oprit la l´Estaque, lângă Marsilia, pentru a vizita pe Cezanne. În timpul acestei călătorii, Monet a descoperit orășelul Bordighera pe care l-a găsit deosebit de atrăgător și care a devenit foarte popular ca destinație de iarnă pentru turiști, în special pentru Grădinile Moreno. După întoarcerea sa la Giverny, Monet i-a scris comerciantului său de artă Paul Durand-Ruel exprimându-și dorința de a se întoarce în Italia și Bordighera pentru o ședere mai lungă. Și-a prezentat dorința de a merge singur și i-a cerut lui Durand-Ruel să nu pomenească nimănui de dorința lui. Monet a intenționat inițial să petreacă trei săptămâni în orașul Ligurian, dar a rămas aproape trei luni, din 18 ianuarie până pe 5 aprilie, timp în care a realizat treizeci și opt de tablouri cu motive Bordighera, inclusiv un tablou cu motiv de citrice, Sub lămâi. Unele dintre cele mai notabile compoziții din șederea sa la Bordighera sunt Vedere de Bordighera, Măslini, Vile la Bordighera, Grădina Moreno, Valea Sasso și Dolceacqua. Monet a călătorit la Bordighera în 1884, și în Olanda în 1886 pentru a picta lalelele. Picturile lui Monet au fost vândute în America și au contribuit la securitatea sa financiară. În 1883, Monet și familia sa au închiriat o casă și grădini în Giverny. Grădinile au fost cea mai mare sursă de inspirație a lui Monet timp de 40 de ani. În 1890, Monet a cumpărat casa. În 1899, a început să picteze nuferii care aveau să-l ocupe următorii 20 de ani din viață. S-a întors la Londra în 1899 pentru a produce 41 de picturi cu Podul Waterloo, 34 cu Podul Parlamentului. Ultima călătorie a lui Monet a fost la Veneția, cu Alice, în 1908. Expoziția intitulată Nuferi, o serie de peisaje acvatice, a constat din 42 de pânze. A realizat peste 250 de picturi cu Nuferi. La el acasă, Monet s-a întâlnit cu artiști, scriitori, intelectuali și politicieni din Franța, Anglia, Japonia și Statele Unite. Cea de-a doua soție, Alice, a murit în 1911, iar fiul său cel mai mare, Jean, care se căsătorise cu fiica lui Alice, Blanche, a murit în 1914. Moartea lor l-a deprimat pe Monet. În această perioadă pictorul a avut primele semne ale cataractei. În 1913, Monet a călătorit la Londra pentru a consulta un oftalmolog german; i s-au prescris ochelari noi și a respins operația de cataractă pentru ochiul drept. În anul următor, Monet, încurajat de Clemenceau, a făcut planuri pentru a construi un nou atelier. Monet a produs mai multe picturi pentru guvernul francez, din 1914 până în 1918. Chirurgia cataractei a fost din nou recomandată, de data aceasta de Clemenceau. Până în octombrie, vremea l-a determinat pe Monet să înceteze pictura în aer liber, iar luna următoare a vândut patru din cele unsprezece picturi cu Nuferi. A suferit o operație de cataractă în 1923. După ce a primit lentile Zeiss colorate, Monet a fost elogios, deși ochiul său stâng a trebuit să fie în curând acoperit în întregime de o lentilă neagră. Până în 1925, vederea lui s-a îmbunătățit și a început să retușeze unele dintre lucrările sale preoperatorii, cu nuferi mai albaștri decât înainte. În timpul Primului Război Mondial, în care a servit fiul său mai mic, Michel, Monet a pictat o serie Salcie plângătoare ca un omagiu adus soldaților francezi căzuți. Monet a murit de cancer pulmonar la 5 decembrie 1926, la 86 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Giverny. Casa, grădina și iazul cu nuferi au fost lăsate moștenire de către Michel Academiei Franceze de Arte Frumoase în 1966. Prin Fondation Claude Monet, casa și grădinile au fost deschise pentru vizite în 1980, după restaurare. Pe lângă suvenirurile lui Monet și alte obiecte ale vieții sale, casa conține colecția sa de gravuri japoneze în lemn. Casa și grădina, împreună cu Muzeul Impresionismului, sunt atracții majore în Giverny, care găzduiește turiști din întreaga lume.