Beata Tyszkiewicz

Beata Tyszkiewicz, pe numele complet Beata Maria Helena Tyszkiewicz, s-a născut la 14.08.1938, în palatul Wilanow, Polonia. Provine dintr-o familie aristocratică a conților Tyszkiewicz, având stema Leliwa. Tatăl ei a fost Krzysztof Maria Tyszkiewicz (1911–1977) și mama ei, Barbara, născută Rechowicz (1911–1992). Ei s-au  căsătorit în 1935. Mama ei a lucrat la Institutul Polonez de Export de la Ministerul Industriei și Comerțului din Varșovia, iar tatăl său a...

Beata Tyszkiewicz, pe numele complet Beata Maria Helena Tyszkiewicz, s-a născut la 14.08.1938, în palatul Wilanow, Polonia. Provine dintr-o familie aristocratică a conților Tyszkiewicz, având stema Leliwa. Tatăl ei a fost Krzysztof Maria Tyszkiewicz (1911–1977) și mama ei, Barbara, născută Rechowicz (1911–1992). Ei s-au  căsătorit în 1935. Mama ei a lucrat la Institutul Polonez de Export de la Ministerul Industriei și Comerțului din Varșovia, iar tatăl său a condus o librărie de  anticariat. Nașul ei a fost contele Adam Branicki, proprietarul palatului, iar nașa ei a fost Helena Jezierska. Când părinții ei s-au despărțit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea locuia cu mama și fratele ei, Krzysztof, care era cu patru ani mai mic decât ea. În timpul copilăriei au locuit în Nieborow, Cracovia, Silezia Inferioară. Tatăl ei, după ce s-a despărțit de soția sa, a emigrat în Anglia, unde s-a recăsătorit și a avut un fiu, Janusz. Beata și-a întâlnit din nou tatăl în 1973 și l-a cunoscut pe fratele ei vitreg când acesta avea 40 de ani. A fost elevă în școala primară la Jelenia Gora, un an la școala Ordinului Surorilor Ursuline Gri din Milanowek. Datorită originii sale aristocratice, a avut probleme cu admiterea la Liceul din Karpacz, unde a fost acceptată abia după intervenția mamei sale la Ministerul Culturii și Artei. După ce s-a mutat cu mama ei la Laski, lângă Varșovia, a urmat liceul de fete Narcyza Zmichowska din Varșovia, unde a fost nevoită să repete o clasă din cauza notelor mici. Cunoștea trei limbi străine: germană, franceză și rusă. Participarea la filmul ei de debut Răzbunare-1957 a avut un impact negativ asupra performanței ei școlare, așa că a fost transferată la Liceul Surorilor Imaculatei Concepții din Szymanow, unde și-a promovat examenele finale abia la a doua încercare ca studentă externă (anterior a picat examenul oral de limba poloneză). În 1957–1958 a studiat la Școala de Stat de Teatru din Varșovia, dar a fost exmatriculată după un an pentru încălcarea regulamentului școlar, care interzicea elevilor să cânte în public. În clasa a IX-a de liceu, a fost remarcată de Paweł Komorowski datorită căruia a fost angajată să joace rolul Klarei Raptusiewiczówna în adaptarea cinematografică Răzbunare-1957. În timp ce studia la Școala de Stat de Teatru, a apărut într-o reclamă TV pentru un producător de măști cosmetice și într-o emisiune de promovare a cărților de la Institutul Polonez de Editură, pentru care a fost exclusă de la studii. În această perioadă, ea a apărut și în programul Nie tylko dla ladies și a primit o ofertă de a juca în Wspolny pokoj, o ecranizare a romanului omonim de Zbigniew Unilowski. După ce și-a întrerupt studiile, a început să lucreze ca manager de scenă la Televiziunea Poloneză. În anii 1960, ea a început să apară în mod regulat în filme. A jucat roluri minore în Muntele de sticlă de Pawel Komorowski, Samson de Andrzej Wajda, Ziua tuturor sufletelor de Tadeusz Konwicki. Ea a jucat primul ei rol dramatic în 1961, personajul Magda din filmul Tonight the City Will Die. În 1962, a apărut în Stepini przechodzini (rolul Ala), Czarne wiatre (rolul Zuza), Odwiedziny prezident (rolul Iga), prezentat la Festivalul de Film de la San Sebastian. În această perioadă, și-a început și cariera teatrală, apărând ca jurnalist în The Resistible Resistible de Bertolt Brecht, la Teatrul Contemporan din Varșovia (1962) și ca Renata în Across the River into the Trees de Ernest Hemingway, la Teatrul Ateneum din Varșovia (1964). În plus, a jucat în cinci piese ale Teatrului de Televiziune și în trei piese ale Teatrului Radio Polonez. În ultimii ani ai carierei sale nu a jucat în teatru. Ea a avut un alt rol dramatic în 1964, Inga Rhode din First Day of Freedom. În a doua jumătate a anilor 1960, a interpretat adesea personaje istorice, doamne nobile, ceea ce i-a adus titlul de „prima doamnă a filmului polonez”. Ea a jucat, printre altele: Prințesa Elżbieta Gintułtówna în Ashes (1965, de Andrzej Wajda), Donna Rebeka Uzeda în Manuscrisul Saragossa (1965) și Maria Walewska în comedia Marysia and Napoleon (1966). La sfârșitul anilor 1960, ea a creat unul dintre cele mai importante roluri ale sale, Izabela Lecka, în adaptarea cinematografică The Doll (1968, regizat de Wojciech Jerzy Has) și rolul Beata în Totul de vânzare (1968, de Andrzej Wajda). În 1973, Ministerul Culturii și Artei i-a acordat licența de actorie fără examen. În același an, a jucat rolul principal feminin în serialul La Nouveau de la vie de Balzac. În anii 1970, a jucat, printre altele, în The Dancing Hawk (1974), Nopți albe (1975). A fost implicată și în producții străine, în principal sovietice și maghiare, dar și americane, franceze, bulgare, germane, indiene și slovace; a jucat, printre altele, în Omul cu capul tăiat, Un cuib de nobili, Alexander și Chanakaya, Ferestrele timpului, Noaptea nebună, Poetul și cavalerul, Bernadette de Lourdes, Zâmbetul diavolului. A fost invitată sau jurat de mai multe ori la Festivalul Internațional de Film de la Moscova și la alte festivaluri de film din Rusia. În anii 1980, ea și-a dezvăluit talentul comic, jucând roluri distinctive în filmele Seksmisja (1983), Vabank II, czyli riposta (1984), O femeie la bazar (1987). Ea a mai jucat unul dintre rolurile principale din The Contract (1980) de Krzysztof Zanussi; mama lui Roman în VIP (1991); mătușa Lala din Moartea făcătorului de copii (1990, a primit o nominalizare pentru Leul de Aur din Gdansk la categoria „cel mai bun rol feminin în rol secundar” la cel de-al 16-lea Festival de Film Polonez de la Gdynia). Apoi a jucat-o pe Gelda în The Touch of Hand (1992) de Krzysztof Zanussi, pe Lady în A Beautiful Stranger (1993). În ciuda deteriorării sănătății ei (cauzată de o alergie la produsele din cereale nediagnosticată de medici mai înainte), ea a jucat în filme, precum: Două luni (1993), Ziua peștilor mari, Doamna cu capul ud (1994). La cel de-al 21-lea Festival de Film Polonez din 1996, ea a primit un premiu pentru cel mai bun rol feminin secundar, Berta Sonnenbruch, în filmul Germania (1997). În ultimii ani ai carierei sale, a jucat în principal roluri secundare, de multe ori mame, mătuși sau bunici, în comediile romantice Nu minți, dragă (2007), Rys (2007), Scrisori către Santa (2011), în serialul Nigdy Terazbo! (2008–2009). Această actriță de film și televiziune, publicistă și activistă, a jucat peste 100 de roluri de film. Pentru contribuția sa la dezvoltarea cinematografiei a primit numeroase premii și distincții. Este numită „prima doamnă a cinematografiei poloneze”. În anii 1994–1998, a ocupat funcția de președinte al Fundației pentru Cultura Poloneză. Ea a fost președinta consiliului de administrație al Fundației pentru Copii, Zdazyc z Pomoca, și membru al Consiliului Național pentru Cultură al primului și al doilea mandat. A fost jurat la programele Dancing with the Stars (2005–2010) și (2014–2017). Are o stea pe Walk of Fame din  Łódź. Ca fotografă pasionată, în mai 1999, a organizat primul vernisaj al unei expoziții de fotografii proprii intitulată „Copiii mei, iubirea mea”. Ea a fost implicată în lucrări de caritate, fiind inițiatoarea și co-autoarea seriei de programe Report on Nobody's Children. Ea a susținut asociația SOS Satele copiilor. În 1987 a făcut parte din juriul concursului Miss Polonia. În anii 1990, a participat la o campanie de publicitate pentru producătorul de aspiratoare Electrolux. În 2008, a fost implicată într-o campanie de publicitate pentru linia de cosmetice Dove, participând la o ședință foto nud. În 2011, și-a împrumutat vocea unei reclame pentru lanțul de fast-food Burger King. În 2003, a fost publicată autobiografia ei intitulată: „Nu totul este de vânzare”, care a fost aleasă drept „cartea lunii martie 2004” la Premiera literară de la Varșovia. De asemenea, a scris o carte de memorii, Kocha, lubi i żartuje...(2006) și o carte de bucate, Bajaderka (2016), pe care a scris-o împreună cu fiicele ei, Karolina Wajda și Wiktoria Bosc. Timp de mulți ani, a fost editorialist pentru „Trybuna Robotnicza” și pentru „Wiadomości Dnia” din Łódź, și pentru revista săptămânală de televiziune „Tele Tydzien”. În plan personal, ea a fost căsătorită în anii 1967–1969 cu regizorul Andrzej Wajda cu care a avut o fiică, Karolina Beata Lakszmi (născută în 1967). Din 5 iulie 1970, a fost căsătorită cu regizorul Witold Orzechowski, mai târziu, cu arhitectul Jacek Padlewski, cu care a avut o fiică, Wiktoria (născută în 1977). Ea a avut relații cu regizorul Andrei Konchalovsky și cu fotograful Valery Plotnikov; în anii 1950 a avut o aventură cu Andrzej Lapicki, iar în anii 1990 a avut o relație informală cu actorul britanic Karl Tessler. În mai 2017, Beata a suferit un infarct miocardic masiv și, la scurt timp după aceea, s-a retras din viața publică.