Gheorghe Dinică

[Gloria]

Actorul Gheorghe Dinică este conectat la aparate, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, secţia terapie intensivă.
Medicii de la Spitalul Floreasca încearcă să descopere cauza infecţiei severe de care suferă actorul, pentru a putea interveni. Se pare că starea actorului s-a agravat din cauza unei infecţii severe (septicemie), care i-a atacat inima, plămânii şi creierul.

În ajutorul medicilor de la Urgenţă a fost chemat şi profesorul Adrian Streinu-Cercel, de la Institutul de Boli Infecţioase din Capitală, conform EVZ.

Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, este unul dintre cei mai mari actori români. A debutat ca actor în filmul Străinul, în anul 1963 şi de atunci a jucat în peste 60 de filme, printre care După-amiaza unui torţionar, Filantropica, seria aventurilor comisarului Moldovan, Cuibul de viespi etc.

[keepwalking]

Mda, din pacate, e cam clar...
Si in Aniela parea obosit si lipsit de orice chef.

[Pitbull]

Facä-se voia lui Dumnezeu... Sä-i dea zile, sau de nu, o trecere usoarä si luminoasä...

Gheorghe Dinicä e urias, e un talent de geniu - niciodatä nu l-am väzut jucând prost, sau mäcar discutabil... In sinea mea, îl puneam pe aceasi palier cu Peter O'Toole, Anthony Quinn, Jack Nicholson, De Niro, Pacino - desi pe unii dintre ei i-am mai väzut, uneori, jucând nu tocmai strälucit.
M-a binecuvântat Dumnezeu cu marea cinste de a împärti cu el scena, în "Plosnita", si platoul, la "Cuibul de viespi", unde eram asistent.
Spui Dinicä, spui Perfectiunea. Ce privire, ce voce... Câte nuante, câtä fortä...! Mare, domnilor, Mare!

[Pashpix]

Starea lui Gheorghe Dinică este stabilă, prognosticul medicilor se menţine rezervat

Actorul Gheorghe Dinică, internat de joi la Spitalul de Urgenţă "Floreasca" din Capitală, se află în continuare în secţia de terapie intensivă, starea lui este stabilă, însă prognosticul medicilor se menţine rezervat, au anunţat, duminică seara, reprezentanţii spitalului.

"Pacientul a necesitat suport hemodinamic, ventilator şi renal având ca punct de plecare o bronhopneumonie cu proces pneumonic stâng cu sepsis sever şi determiări
multiorganice", se arată într-un comunicat dat publicităţii la ora 22.00 de biroul de presă al spitalului.

Actorul este supus în continuare unui tratament complex ce presupune şi antibioterapie cu spectru larg şi imunostimulare, au mai precizat reprezentanţii spitalului.

În vârstă de 75 de ani, artistul s-a internat la "Floreasca" după două zile petrecute la Spitalul Elias, acuzând o stare de oboseală accentuată. „Am constatat că este vorba despre septicemie (infecţie generalizată - n.r.) într-o fază înaintată. Starea de oboseală este doar una dintre manifestări. Din păcate, nu putem spune multe despre şansele de supravieţuire ale maestrului, dat fiind faptul că răspunde cu dificultate la tratamentul pe care i-l administrăm. În cazul de faţă, şi vârsta pacientului contează foarte mult”, precizaseră anterior, pentru Evenimentul Zilei, surse medicale.

Reprezentanţii Spitalului "Floreasca" nu au oferit mai multe amănunte despre problemele de sănătate ale lui Dinică, dată fiind dorinţa familei actorului de a nu se face publice astfel de informaţii. Medicii au confirmat însă duminică, pentru NewsIn, că stare artistului nu este una bună şi că, din acest punct de vedere, nu s-au înregistrat progrese faţă de ziua de sâmbătă.

În privinţa medicaţiei administrate lui Dinică, specialiştii de "Floreasca" s-au consultat şi cu directorul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, care s-a deplasat personal la spital, în cursul zilei de sâmbătă.

Absolvent în promoţia 1961 al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Gheroghe Dinică este considerat unul dintre cei mai valoroşi actori români, cu roluri în peste 60 de filme şi în piese montate pe majoritatea scenelor Capitalei. Pentru prestaţiile sale cinematografice, artistul a fost distins cu nouă premii, printre care şi unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost recompensat şi cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC). Marele actor a cochetat şi cu muzica, înregistrând melodii de petrecere pe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu.

Medicii de la Spitalul Floreasca au stabilit diagnosticul în cazul actorului Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani. Este vorba despre o bronhopneumonie severă, cumulată cu o afecţiune renală, pronosticul rămânând rezervat. Surse medicale din cadrul Spitalului Floreasca, unde se află internat maestrul, au precizat că starea acestuia este stabilă.

Până miercuri, Gheorghe Dinică a fost prezent la studiourile de la Buftea, filmând pentru serialul „Aniela”, unde îi are alături pe actorii Dana Dembinski, Marin Moraru şi Dan Condurache. Pentru acest rol, actorul l-a lăsat în urmă pe bulibaşa Aurică şi a îmbracat haine de general: „Îl joc pe Grigorie Vulturesco, un general în rezervă şi erou al României de la începutul secolului al XX-lea. Personajul meu e altceva decât ce am jucat până acum în «Inimă de ţigan» şi apoi în «Regina». Este un rol greu, dar şi frumos, în egală măsură”, mărturisea Gheorghe Dinică, înainte de premiera serialului, în luna septembrie.

„A dus boala pe picioare”

Partenera sa de serial, Dana Dembinski, spune că actorul a filmat inclusiv miercuri, înainte de a fi dus la Spitalul Elias, de unde a fost transferat la Floreasca.

„Nu s-a plâns niciodată de nimic. Râdea, glumea, era vesel. Noi am crezut că are o formă uşoară de răceală”, declară Dana Dembinski. „Dacă suferea de ceva, e clar că a dus boala pe picioare. Noi nu ne-am dat seama de nimic”, a povestit actriţa, pentru EVZ. Ea îşi aminteşte că, timp de patru luni, pe toată durata filmărilor la serial, Gheorghe Dinică a avut un tonus excelent şi că, în ultima vreme, filma în jur de patru ore pe zi. Soţia actorului, Gabriela-Georgeta Dinică, le-a cerut discreţie medicilor şi apropiaţilor în privinţa stării acestuia.

[redmen]

De`abia a intrat in spital si voi il si inmormantati ? Singurul lucru normal pe care ar trebui sa il faca cineva acuma e sa se roage la Dumnezeu pentru sanatatea maestrului.

[Pashpix]

Serialele bagă în spital actorii români (Click!)

Stresul şi oboseala acumulate pe platourile de filmare ale celor mai în vogă seriale tv fac victimă după victimă, din rândul marilor actori. La doar câteva zile după ce Gheorghe Dinică a fost internat de urgenţă, iată că şi Vladimir Găitan a ajuns, ieri, pe patul de spital, în urma unui infarct.

Perioadă neagră pentru actorii care muncesc pe brânci, de dimineaţa până seara, pentru a-şi rotunji veniturile. Cum salariile la teatru sunt mai mult decât modeste, monştrii sacri ai scenei româneşti au acceptat încânaţi ideea de a filma în seriale sau telenovele, chiar dacă vârsta şi starea de sănătate nu le-ar mai permite să se supună unui asemenea stres. Ieri după-amiază i-a venit rândul lui Vladimir Găitan (State de România, Pro Tv) să clacheze.

Actorul în vârstă de 62 de ani a fost internat la secţia cardiologie de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în urma unui infarct, urmând ca medicii să-l supună unui set complex de analize. Din păcate, nici starea de sănătate a maestrului Gheorghe Dinică ("Aniela", Acasă Tv) nu este tocmai îmbucurătoare. Internat de cinci zile la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, secţia de Terapie Intensivă, şansele de supravieţuire ale marelui actor sunt încă mici.

În urma unor analize amănunţite, medicii au descoperit că Dinică suferă de bronhopneumonie cu proces pneumonic stâng şi nu poate respira pe cale naturală, el fiind ventilat artificial. Momentan, producătorii serialului "Aniela" nu se află în dificultate, deoarece, până în momentul în care s-a internat în spital, îndrăgitul actor a filmat câteva episoade în avans.

"Mulţumesc tuturor celor care s-au interesat de starea soţului meu, mulţumesc pentru grija pe care au avut-o şi o au în continuare. Vom face cunoscute detaliile corecte, sigure, referitoare la starea lui de sănătate de fiecare dată când le vom avea, pentru ca astfel publicul să fie corect înştiinţat. La Spitalul Floreasca s-a strâs floarea medicinei româneşti, cei mai buni specialişti fac tot posibilul să-l îngrijească pe Gheorghe şi sperăm că totul va fi bine", a declarat optimistă Georgeta, soţia maestrului.

Şi interpretul personajului State Potcovaru din serialul „State de România" (Pro TV) a ajuns pe patul de spital în luna martie a acestui an, pe când filma la "Regina", acuzând stări de rău. În urma efectuării unor analize amănunţite, medicii au stabilit că Gheorghe Visu suferă de pneumotorax, o stare patologică ce constă în acumularea de aer sau de gaze în cavitatea pleurală. După două săptămâni de spitalizare, Gheorghe Visu s-a întors pe platourile de filmare.

Adrian Pintea a interpretat rolul lui Alexandru Nichita din telenovela „Daria, iubirea mea" (Acasă TV), iar în anul 2006, în timpul filmărilor, maestrului i s-a făcut rău de câteva ori, suferind încă de atunci de ciroză. Orele întregi petrecute pe platourile de filmare din Buftea, dar şi ale celorlalte proiecte în care era implicat, l-au răpus pe actor, iar în anul 2007 a decedat pe patul spitalului Fundeni.

[Pashpix]

Dinică, de 4 ani în rolul supravieţuirii

Evenimentul Zilei

Starea de sănătate a actorului s-a agravat ieri. Încă din 2006, acesta se simţea prea slăbit pentru a prelua un rol mare, cum ar fi Mefisto, din spectacolul „Faust” al lui Silviu Purcărete.

După ce duminică seara medicii de la Spitalul Floreasca au anunţat că diagnosticul maestrului este „bronhopneumonie severă” şi că starea lui este stabilă, ieri lucrurile s-au înrăutăţit. „Rinichii nu îi mai funcţionează şi a fost trecut pe dializă. Şansele de supravieţuire ale actorului sunt foarte mici. Încă nu se cunosc cauzele care au dus la bronhopneumonie”, ne-au declarat surse medicale din Spitalul de Urgenţă Floreasca. El urmează un tratament complex care presupune şi administrare de antibiotice cu spectru larg şi imunostimulare.

Infecţia s-a extins

Infecţia, localizată iniţial la plămânul stâng, s-a extins la rinichi şi la creier. Actorul este conectat la aparate, este inconştient şi menţinut artificial în viaţă. Pentru a putea respira, medicii i-au efectuat o traheotomie (o in terven ţie care constă în deschiderea peretelui anterior al traheii şi în introducerea unei canule traheale, pentru a restabili respiraţia atunci când apar simptome de sufocare).

Potrivit unor surse din anturajul său, actorul se tratează de mai mulţi ani de afecţiuni cronice, inclusiv de maladia Alzheimer. Până să ajungă la spital şi să fie trecut pe antibiotice, el a făcut febră peste 40 de grade. Iniţial, a fost internat la Elias şi ulterior transferat la Floreasca, unde a ajuns şi profesorul de boli infecţioase Adrian Streinu- Cercel, pentru a stabili ce tratament ar fi cel mai indicat.

„La Floreasca s-a strâns floarea medicinei, cei mai buni specialişti fac tot posibilul să-l îngrijească pe Gheorghe şi sperăm că totul va fi bine”, a declarat soţia sa, Gabriela-Georgeta Dinică, cu care actorul s-a căsătorit pe 2 februarie 1996, la 60 de ani. Colegii şi prietenii i se adresează cu Gheorghe, doar Marin Moraru şi Radu Beligan îi spun Gigi, cum îl numea şi Ştefan Iordache.

Soţia, interfaţă către lume

Gheorghe Dinică juca în ultima perioadă doar în serialele de pe „Acasă”. A fost distribuit în „Inimă de ţigan”, „Regina” şi, ulterior, în „Aniela”. În ultima vreme, evita să dea interviuri, pentru că avea pierderi de memorie şi nu era foarte coerent. Soţia sa era interfaţa actorului. În lumea artistică, se cunoştea faptul că Dinică suferă de Alzheimer de câţiva ani, dar colegii l-au protejat tot timpul, din delicateţe şi din respect. În spectacolele în care mai apărea, i se suflau replicile în căşti, şi publicul nu era conştient de problemele de me morie ale actorului.

Demnitatea retragerii

Regizorul Silviu Purcărete şi Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică şi pe Ştefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto şi, respectiv, Faust, din super producţia „Faust”. „Purcărete îi voia pe amândoi în distribuţie. Ar fi fost excepţională întâlnirea: veterani, hârşâiţi în teatru, cu atâta şi atâta experienţă, mai ales că ei jucaseră niciodată împreună”, a spus, pentru EVZ, Constantin Chiriac.

„După ce am fost la Bucureşti şi am vorbit o noapte întreagă cu ei, acasă la Ştefan Iordache, cei doi au venit la Sibiu să repete. Dinică a repetat vreo trei-patru zile, după care a venit la noi, la mine şi la Silviu, şi ne-a spus: «Nu ştiţi cât vă iubesc, dar aţi venit prea târziu. E prea târziu pentru mine acum. Nu mai pot»”, povesteşte Constantin Chiriac.

„A fost de-o demnitate excepţională, să fii conştient, să poţi să-ţi asumi limitele, din cauza bolii, şi mai ales să te retragi cu atâta demnitate”, a apreciat Chiriac. „Eu cred că şi Iordache avea presentimentul bolii sale. Rămânem atât de săraci fără ei”, a mărturisit Chiriac, pe care l-au podidit lacrimile, la telefon, depănând aceste amintiri.

FILMĂRI

General în rezervă, pe „Acasă”

Boala îl ţine pe Gheorghe Dinică departe de platoul de filmare al producţiei „Aniela”.

El îl joacă în serial pe Grigorie Vulturesco, general în rezervă, avându-i alături pe Dana Dembinski, Dan Condurache şi Marin Moraru. Colegii de platou îi ţin pumnii şi îl aşteaptă, cât mai curând, la lucru. În ultima vreme, Gheorghe Dinică nu prea mai apărea pe scenă, preferând să joace în serialele de televiziune.

Cele mai recente roluri în teatru au fost la Teatrul Naţional, unde îl juca pe I.D. Borcea, în „Ultima oră”, după Sebastian, în 2003, şi pe Cadîr, în spectacolul de mare succes „Take, Ianke şi Cadîr”, regizat de Grigore Gonţa, în 2001, în care făcea un trio de zile mari cu Radu Beligan şi Marin Moraru. În film, ultima sa partitură importantă a fost cea din 2007, în „Ticăloşii”, în regia Şerban Marinescu.

[nume]

Mda, din pacate, e cam clar...
Si in Aniela parea obosit si lipsit de orice chef.

Aniela o mizerie, Dinica umbra fada, i se sopteste in casca, pacat.....

[LaFox]

Aniela o mizerie, Dinica umbra fada, i se sopteste in casca, pacat.....

dar tu de unde stii ca i se soptea in casca??????

[netsua]

Imi pare tare rau , e unul dintre actorii mei preferati. Eu inca mai sper si ii urez multa sanatate!

[Pashpix]

Starea actorului Gheorghe Dinică este extrem de gravă, infecţia cu stafilococ s-a răspândit în tot corpul, cauzând un şoc septic (insuficienţă circulatorie acută ca urmare a septicemiei)care a dus la multiple funcţionări defectuoase ale organelor, a explicat pentru NewsIn dr. Bogdan Opriţa.

La această oră, actorul respiră prin intermediul aparatelor de la secţia Terapie Intensivă.

[Pashpix]

Starea actorului Gheorghe Dinică, după 13 zile de internare în secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă "Floreasca" din Capitală, rămâne gravă, iar medicii sunt în continuare rezervaţi în privinţa şanselor de supravieţuire.

Diagnosticul actual al artistului este bronhopneumonie şi sepsis sever, cu disfuncţie multiplă de organe. Actorul are insuficienţă respiratorie acută şi, din acest motiv, beneficiază de suport ventilator. Sunt afectaţi, în plus, rinichii, fiind necesară hemodiafiltrare continuă, şi ficatul.

"Unele dintre disfuncţii au continuat să se amelioreze (disfuncţia cardio-circulatorie şi digestivă). Se menţin insuficienţa respiratorie acută şi insuficienţa renală severă care impun continuarea suportului ventilator, respectiv a hemodiafiltrării", se precizează într-un comunicat al Spitalului "Floreasca".

Specialiştii contactaţi de NewsIn au declarat că, în aceste condiţii, şansele de supravieţuire ale actorului în vârstă de 75 de ani sunt foarte mici. "Sepsis sever este noul termen folosit pentru septicemie, indicând o infecţie generalizată în organism. Starea este foarte gravă, deşi sepsisul este paradoxal: germenele poate fi sensibil la antibiotice, dar şansele de supravieţuire sunt foarte mici. Din păcate, faptul că este ventilat mecanic îi diminuează şi mai mult şansele", au precizat medicii.

[Pashpix]

SERGIU NICOLAESCU: "Gheorghe Dinica nu poate fi inlocuit"

Filmarile la Poker se vor incheia la finalul acestei saptamani. Cum starea actorului Gheorghe Dinica este in continuare critica, acesta fiind la terapie intensiva de 13 zile, el a trebuit sa fie schimbat in distributia filmului. Intrebat despre acest lucru, Sergiu Nicolaescu a spus raspicat ca: "Domnul Dinica nu poate fi inlocuit. Voi alege un alt actor care sa joace respectivul rol".
Din respect pentru actorul grav bolnav, deocamdata nu a fost anuntat cel care i-a luat locul in Poker.

[keepwalking]

pashpix, iti apreciez de mult timp precizia informatiilor tale si meticulozitatea cu care le culegi, dar, te rog, nu le mai picura atat de amar in topicul asta...

[keepwalking]

A murit....

[Floydman]

Sunt de parere ca postul lui MJ de mai sus trebuie moderat, din respect pentru maestru, pentru ca el contine un termen necuviincios si este un afront , indiferent de parerea autorului sau despre alegerile profesionale ale d-lui Dinica.

Dinica a plecat putin dar Bastus, Diplomatul si Paraipan raman cu noi.

[Disciple]

Si nu numai: Postelnicul Butnaru,Domnul Pepe,Frant Tandara,Lama,Lascarica,astea fiind primele roluri memorabile care imi vin in minte.
Un colos al cinematografiei romanesti sub toate aspectele in fata caruia suntem obligati sa ne dam jos palariile.Odihneasca-se in pace!

[Pitbull]

S-a stins un vulcan
In memoriam Gheorghe Dinică

Mergea agale pe Calea Victoriei, cam prin zona magazinului "Gioconda", într-o seară din toamna lui 1975... Adolescentul de şaisprezece ani îşi ia inima-n dinţi şi-l interpelează:
- Domnul Dinică...
Se întoarce încet, puţin contrariat...
- Bună seara... Îmi puteţi da şi mie, vă rog, un autograf...?
Treptat, pe chipul umbrit, conturat în contre-jour de lumina vitrinei, apare acel inimitabil rânjet malefic cu colţurile gurii arcuite în jos, trăsnind a Lăscărică, Paraipan şi Stănică Raţiu - de data asta, în semn de refuz binevoitor, o dată cu un clătinat din cap:
- ...Nu te superi, da' nu dau autografe.

Aşa era Gheorghe Dinică - Gigi, pentru câţiva privilegiaţi - pe cât de imens ca actor, pe atât de opus oricăror vedetisme. Nu dădea autografe, nici interviuri, nu primea reporteri să-i răscolească universul casnic, nu se ducea la premiere ca să se urce pe scenă (decât cu rare excepţii, cum ar fi "Prin cenuşa imperiului", unde Andrei Blaier l-a rugat insistent, datorită ponderii avute pentru valoarea finală a filmului de către acel inegalabil Diplomatul). Uneori, seara, uşor abţiguit, mai pica prin casa câte unor prieteni, aducând cu sine lumină şi haz acid - cum îmi povestea un coleg de liceu, Călin Cristescu: tocmai rula un film american pe TVR1, şi Dinică se amuza: "Ia uite-i pe ăştia, îşi dau cu cacao pe faţă - nu ca noi, aici, care ne tăvălim prin noroi pe bune!"
...Sau, în microbuzul unei echipe de filmare, picotind pe locul din faţă. La un moment dat, o frână bruscă. Tresare nea Gigi: "Ce-i, mă, ce e?" "Nimic, maestre, am ferit un biciclist..." Nu trece mult, altă smucitură. "Asta ce-a ai fost, mă?" "Să iertaţi, tot un biciclist..." - la care Dinică: "Eh... ţară de biciclişti...!"

1983-84... "Ploşniţa" lui Maiakovski, în regia lui Horea Popescu, la Naţional. Dinică, într-un epocal Oleg Baian - umplea scena cu culoare, perfidie, umor biciuitor, o coregrafie măiestru-comică de să mori... Eram zeci de oameni pe scenă, în două tabloui (Piaţa şi Nunta) iar magnetismul lui ne electriza pe toţi. Alţi actori şi figuranţi, pe la arlechini şi prin buzunare, nu se mai dădeau duşi, sorbind din ochi grupul de monştri sacri din fruntea distribuţiei, cu Dinică în centru - şi asta, la fiecare reprezentaţie! O binecuvântre de la Dumnezeu a fost, acest dar nepreţuit - două stagiuni să am parte de un colţişor din scena stăpânită de Gheorghe Dinică.

Doi ani mai târziu, acelaşi Horea Popescu îşi ecranizează, aproximativ, propriul spectacol cu "Gaiţele" lui Kiriţescu, în "Cuibul de viespi". Eram asistent de regie, de-acum - şi din nou se pogorâse asupră-mi un privilegiu divin; mă ocupam de o distribuţie de-a dreptul olimpiană: Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin - şi, în celebrii Ianache şi Georges, micuţii titani Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, două zvârlugi capabile să răspândească în jur efluvii divine cu şfichiuiri de geniu. I-aţi văzut cumva citind scrisorile lui Mircea Aldea către Wanda Serafim - mai exact: Dinică citind, Marinuş dându-i replica. Dacă nu, daţi-mi voie: n-aţi văzut nimic! O bijuterie comică, făurită pe scena Naţionalului şi transpusă cu acel prilej şi pe peliculă. Pur şi simplu, să te îmbolnăveşti de râs, fericire şi admiraţie - şi mai multe nu!

Moraru şi Dinică - ce cuplu! Ce incredibil au putut ridica textul filosofic al lui Diderot "Nepotul lui Rameau", în regia lui David Esrig! Compoziţia alunecoasă, vie, cu mii de sclipiri şi tot atâtea umbre a lui Dinică, făcea ca dialogul teoretic să devină captivant ca o mixtură de thriller şi comedie irezistibilă. Sau, tot în acea vreme, a anilor de aur de la Bulandra, "Umbra" lui Evgheni Schwartz - acelaşi cuplu de platină, în regia aceluiaşi Esrig. Şi tot David Esrig începuse pregătirile pentru «En attendant Godot», la vremea când a ales libertatea - aşa că peste câţiva ani, sub coordonarea lui Grigore Gonţa, cei doi nedespărţiţi prieteni şi mari actori au pus totuşi în scenă spectacolul, încercând să aplice notaţiile din caietul de regie rămas în posesia lor. Dincolo de unele soluţii discutabile de finalizare scenică, ne-au dăruit un Estragon şi un Vladimir cum poate nici chiar Beckett nu visase...

Ce avea Dinică, de era atât de mare? De unde-i venea...? Greu de răspuns, greu de definit - omul era pur şi simplu un avatar al desăvârşirii. Cele aproape o sută de filme (doar trei mai lipseau!) în care a apărut între 1964 şi 2010 (când aşteptam să-l vedem în Tillius, din "The Mouth of Truth", de Noah Kadner), s-au plasat în mod inevitabil pe întreaga scală valorică, de la zero la zece - însă chiar şi în cele mai slabe, Dinică rămânea Dinică. Oricât de fuşerit scenariul, oricât de ineptă regia, oricât de însăilată post-procesarea, nimic nu-l putea face să se compromită. Era una cu profesiunea şi arta dramatică. Pe întreaga sinusoidă astfel parcursă, strălucesc în continuare Bastus, Stănică Raţiu, Lăscărică, Călăreţu, Paraipan, Salamandră, Butnaru, Tăticu', Diplomatul, Ion, Nae Girimea, N.M. Sisescu, Georges, Magnificenţiu, Vasile Potop, Mache Puzderie, Căpălău, Nae Gheorghidiu, Pavel Puiuţ, Aurică Fieraru - şi atâţia alţii...
Se impusese ca "un negativ de profesie", cum îl eticheta la un moment dat un comentariu din revista Cinema. Perfidia lui Stănică, din "Felix şi Otilia" (Iulian Mihu, 1972) rămâne inegalabilă, cu mult chiar peste portretul sugerat de paginile lui Călinescu. Şeful de bandă Paraipan (personaj care s-ar fi vrut un "legionar", ceea ce nu era nicidecum, căci scenariul şi regia mistificau cu deliberare istoria, chiar şi la nivelul tipologiei şi al profilurilor psihologice), din "Un comisar acuză" (1974) şi "Revanşa" (1978), ale lui Sergiu Nicolaescu, contura un portret impecabil al răului absolut - deşi incomparabil mai nuanţat rămâne perversul Lăscărică, din "Cu mâinile curate" (1972). Şi totuşi, versatilul făuritor de personaje nu era niciodată maniheist, chiar şi cei mai nesuferiţi dintre ticăloşii lui emanau o aură de charismă şi farmec - mai cu seamă Tăticu' din "Ilustrate cu flori de câmp" (Andrei Blaier, 1974), Diplomatul din "Prin cenuşa imperiului" (tot Blaier, 1976), sau Nae Girimea, din "De ce trag clopotele, Mitică?" (Lucian Pintilie, 1981).
Faţă de acest şir aproape continuu de monştri, sclipesc cu atât mai cald şi duios cele câteva personaje "pozitive" care ilustrează disponibilitatea nelimitată a actorului - ca în "Tatăl risipitor" (Adrian Petringenaru, 1974), "Evadarea" (Ştefan Traian Roman, 1975), "Zidul" (Constantin Vaeni, 1975), "Explozia" (1973) şi "Cuibul salamandrelor" (1977 - ambele, de Mircea Drăgan), sau recentul "Weekend cu mama" (Stere Gulea, 2009).
Dincolo de ceea ce înseamnă "adevărul personajului" (întotdeauna simţit ireproşabil), Dinică îşi îmbogăţea fiecare creaţie cu o marcă inimitabilă a propriei sale personalităţi (Atenţie! Mulţi încercau să-i imite, cu simpatie şi deferenţă, rostirea şi timbrul vocal - dar... adevărul este că doar credeau că i le pot imita!). Avea un "ce" al lui, situat la zona instabilă dintre bun şi rău, dintre sinceritate şi făţărnicie, dintre căldura care îmbrăţişează şi dogoarea care pârjoleşte, dintre calmul rece şi tăioşenia glacială. Lucirile din acei ochi înguşti, adesea mijiţi întunecos sub stânjenul sprâncenelor, ascundeau taine nebănuite, şi nu fără penumbre înfricoşătoare... Fermecător şi cumplit îi era rictusul, într-a sa tăietură piezişă peste dinţi, fie că transmitea căldura poznaşă a unui bunic sau cruzimea letală a unui demon cu chip de om. Recognoscibil oricând şi niciodată sută la sută acelaşi, îmi inspira fără tăgadă o comuniune de valori cu confraţi de-ai lui ca Peter O'Toole, Jack Nicholson, Robert de Niro, Al Pacino, Anthony Quinn, Aleksandr Kaliaghin, Nikita Mihalkov, Takashi Shimura - şi câţi şi mai câţi, de pe acel palier superlativ... cu o necesară precizare: spre deosebire de unii sau alţii dintre aceşti titani, pe Gheorghe Dinică nu l-am văzut niciodată, nici măcar din greşeala altcuiva, jucând mai prejos de bolta propriei sale perfecţiuni.

Dumnezeu ne-a luat atâţia actori-tezaur, în ultimii ani. N-avem ce face, asta-i viaţa... viaţa... Ah, da! Era una din vorbele lui! Îmi amintesc replica din "Prin cenuşa imperiului" - cu ce combinaţie inegalabilă de cinism şi fatalism rostea: "Deh... viaţa..." (preluându-şi astfel propriul tic verbal din realitate, cu aceeaşi intonaţie). Viaţa, care nu poate ocoli nicicând scadenţa finală - faţă de care, îndeobşte, reacţionăm meschin şi egoist: de ce l-ai luat, Doamne, de ce tocmai pe el...? Umanitatea, însă, ne îndatorează să reţinem că, în ultima vreme, marele actor era teribil de bolnav. Cu demnitatea, modestia şi bunul-simţ care l-au caracterizat întotdeauna (astfel valorizând şi mai mult, prin contrast, detestabilele canalii şi lichele pe care cu atâta măiestrie le compunea pe scenă şi ecran), Gheorghe Dinică a păstrat discreţia asupra suferinţelor care-i devorau insidios creierul, izvor al atâtor roluri unice, şi trupul împrumutat inepuziabilei galerii de personaje. După tot ce-a dăruit culturii acestei ţări, şi publicului, şi nouă, tuturor, e limpede că acum la bine s-a dus, nu la rău - de-a dreapta Tatălui, unde orice păcate omeneşti va fi săvârşit, de bună seamă îi sunt iertate. Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui înger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dintâi dintr-un şir nesfârşit de mulţumiri.

Dormi în pace, Nea Gigi - că mult bine ne-ai adus!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 noiembrie, 2009, h. 13:30-15:05
Bucureşti, România

[Gospin]

Dumnezeu sa-l ierte!
Nu stiam prea multe despre el asa ca nu o sa adancesc subiectu' ....

[Windom]

Sa-i fie tarina usoara!
A fost unul dintre cei mai buni...