"Scandalos" / "Infamous"

[Pitbull]

Nimic "Scandalos" despre Truman Capote

În deceniul început imediat dupä jumätatea anilor saizeci, un impact räsunätor cu reverberatii prin întreaga lume cititoare de carte, la nivel efectiv mondial, l-a avut celebrul roman "Cu sânge rece" - poate cea mai mare capodoperä a literaturii de non-fictiune scrisä vreodatä. Marele merit al cärtii, desi cu calitäti plurivalente, se dezvolta totusi pe douä mari directii: una, formalä, era relatarea precisä, exactä, detasatä, "cu sânge rece", a unui caz de omucidere care oripilase Statele Unite în toamna-iarna din 1959, expusä cu un asemenea har narativ încât impunea o lecturä mai captivantä decât a oricärui thriller avant la lettre; a doua, de fond si cu adevärat semnificativä, era extensia moralä a cärtii, care prin simpla esentializare a selectiei materialelor relevante si prin tonul uman si sincer în care erau expuse, färä speculatii gratuite, comentarii moralizatoare, melodramatisme ipocrite, deraieri stângiste sau alte mijloace de influentare mai mult sau mai putin insidioasä a perceptiei, reusea sä redea umanitatea celor doi ucigasi. Hickock si Smith erau acceptati de cititor în integralitatea personalitätii lor, pornind de la revolta visceralä pe care o inspirau momentele comiterii crimei, si pânä la compasiunea sincerä din jurul binemeritatei executii. Rareori reuseste cineva sä exprime atât de bine starea paradoxalä în care, fatä de o ucidere justä, se combinä atât multumirea nepläcutä a actului de justitie, cât si simpatia fatä de condamnatul care, astfel, îsi ispäseste päcatele. Nu întâmplätor, mottoul romanului constä în primele patru versuri din "Balada spânzuratilor" de François Villon.
Fatä de acest act literar unic în felul säu, nu putem sä nu remarcäm cä axa astfel determinatä, de la familia Clutter pânä la Truman Capote si cartea lui, pe coordonatele 1959-1966, se prelungeste cu o nouä incidentä peste patruzeci de ani, prin aparitia admirabilului film al lui Douglas McGrath, al cärui propriu scenariu se raporteazä si la biografia de tip mozaic a lui Capote, scrisä de George Plimpton. Aceasta din urmä reconstituia portretul scriitorului recurgând la relatärile celor mai reprezentativi dintre cei ce-l cunoscuserä, de la prieteni si colaboratori, pânä la detractori si dusmani - procedeu care se regäseste pe tot parcursul filmului, printr-un elegant artificiu: diversele personaje non-fictive - printre care Nelle Harper Lee (Sandra Bullock), Gore Vidal (Michael Panes), Marella Agnelli (Isabella Rosselini), Babe Paley (Sigourney Weaver), Kitty Dean (Gwyneth Paltrow), si multi altii - apar în prim-plan rostindu-si replicile rememorative, pe un fundal cu zgârie nori noaptea Ã* la talk-show de televiziune, si adresându-se unui subînteles intervievator. Inevitabil, metoda ne duce cu gândul la "Cetäteanul Kane", în umbra cäruia "Scandalos" se plaseazä cu modestia plinä de bun-simt a discipolului pe lângä marele maestru.
Astfel începe - si evolueazä - socantul portret pe care McGrath, împreunä cu neverosimilul Toby Jones, îl fac atât scriitorului, cât si actului de creatie care a însemnat "Cu sânge rece". Dupä o introducere succintä în care se orchestreazä relatäri de tipul descris mai sus si scurte scene mondene cu Truman Capote, stirea crimei din Holcomb apare în ziar, si scriitorul simte ispita de a scrie despre ea un articol de fond, un "reportaj altfel decât toate reportajele", cum încearcä el sä-i explice procurorului districtual Dewey (Jeff Daniels), în perioada când încä mai trebuie sä revinä pe fereasträ dupä ce i se trântea usa-n nas. Tocmai când articolul e cât pe ce sä fie gata, ucigasii sunt prinsi în Las Vegas, iar eforturile lui Capote se reiau, amplificate exponential. Adevärata investigatie abia acum începe, iar reportajul se extinde rapid si sigur spre proportiile unul volum de dimensiuni apreciabile. Iar povestea nu se terminä nici o datä cu procesul si pronuntarea verdictului, cäci dimensiunea ei umanä a devenit atât de consistentä, iar sistemul de sensuri atât de substantial, încât autorul are nevoie si de un sfârsit - mai bine zis, de singurul sfârsit firesc: executia - pentru a putea pune punctul final.
Dupä aceastä secventä (asupra cäreia voi reveni curând) filmul mai dureazä doar foarte putin - atât cât sä ne spunä cä Truman Capote a träit regeste din drepturile de autor, dar... s-a pierdut pe sine însusi; n-a mai fost în stare sä producä nimic. Cadrul final revine asupra titlului "Vise împlinite", scris cu stiloul pe o paginä complet goalä...
"Sunt nitel mai înalt decât o puscä, si la fel de zgomotos. Am o privire fierbinte. Vorbesc foarte ascutit..." etc., etc., scria despre sine însusi Truman Capote în scurta introducere autobiograficä a romanului. Nu întâlnim în film acest citat - dar regäsim întru totul respectivele elemente de portret, si multe altele, recompuse în uluitoarea creatie a lui Toby Jones - "material de Oscar", cum spunea cineva, pe I.M.D.B. Acest micut E.T., adesea încotosmänat cu paltoane, fulare si pälärii care-i fac pe toti cei din jur sä i se adreseze cu "lady", portretizeazä caricatura realistä si abisurile interioare ale lui Capote cu o complexitate, expresivitate si fortä care, efectiv, "duc filmul" de la cap la coadä. Manierismele gay ale personajului, cochetäriile si autoräsfätul în compania cuconetului din lumea bunä a epocii, mofturile filate fin si apucäturile de gaitä care räspândeste prompt toate confidentele ce-i sunt încredintate, plus momentele de o sfâsietoare profunzime si sinceritate ale relatiei cu Dick Hickock (Lee Pace) si mai ales cu Perry Smith (Daniel Craig), toate se orchestreazä într-un ansamblu sustinut de la bizareria grotescä a piticaniei sinuoase pânä la inteligenta täioasä si geniul creator al scriitorului, mäcinat pânä spre limita auto da fe-ului de obsesia operei sale. În viziunea lui McGrath, care penetreazä si asimileazä perfect drama artistului, "Cu sânge rece" e departe de a fi doar un roman gazetäresc, fie si excelent, fie si unic. Cartea devine, dincolo de stratul non-fictiunii sale, un efort monumental de pätrundere a naturii umane si, mai ales, de a gäsi formulele ideale pentru a da glas si chip acestei întelegeri. Nu întâmplätor, si nici doar datoritä continutului lor gay explicit dar de bun gust, secventele relatiei Truman-Perry sunt cele mai dramatice si mai esentiale din tot filmul. Daniel Craig redä un Smith bivalent, cu nevinovate veleitäti picturale si muzicale, încoltit dintr-o familie disfunctionalä si, finalmente, împins pânä la dezumanizarea totalä de o mamä alcoolicä si de un tatä brutal. Un om perfect mediocru, care ar fi tins spre artä si eruditie, dacä oträvurile lumii din jur si propriile lui släbiciuni interioare nu-l transformau în fiara supremä - homo homini lupus. Atitudinile lui paradoxale din timpul sävârsirii crimei (perna pusä sub capul tânärului înainte de a-l împusca, salvarea de la viol a fetei oricum condamnate, etc.), nu sunt decât tresäriri ale aceluiasi conflict interior care subzistä pânä-n ultima clipä, între om si bestie. Perry Smith tine cu tot dinadinsul ca romanul lui Capote sä-l dezväluie lumii pe omul din el - chiar si dupä ce devine clar cä-l asteaptä streangul. Perry doreste sä lase în urma lui o imagine pozitivä si, pe cât posibil, curatä - si s-ar putea ca tocmai prin aceasta sä-si gäseascä, în fond, calea spre mântuire.
Ca atare, Truman Capote devine însusi agentul acestei mântuiri, receptaculul nedeclaratei spovedanii a lui Perry si catalizatorul absolvirii sale. Secventele escaladärii relatiei lor, în celulä, vibreazä de emotie si dramatism, conturate printr-o mizanscenä atentä, cadre de o expresivitate discretä si scurte räbufniri extrem de intense dramatic.
Evident, toate acestea duc cumulativ spre secventele finale, din jurul executiei: momentele de rämas-bun dintre "prietenul Truman" si cei doi condamnati, "procesul tehnologic" al spânzurärii, detaliat cu o meticulozitate perversä, si apogeul atrocitätii, când trupul lui Dick Hickock, desi cu gâtul rupt prin cäderea în streag, continuä sä respire încä vreo douä minute (punând într-o luminä necrutätor de crudä falsa umanitate a societätii-moloch transoceanice, care dincolo de toate fätärniciile sale fanatic-crestine încä mai practicä zglobiu pedeapsa capitalä, sub unele dintre cele mai atroce si mai umilitoare forme: spânzurätoarea, electrocutarea si injectarea).
De o mare elegantä se relevä structurarea de ansamblu a acestei secvente finale: dupä executia explicitatä amänuntit a lui Hickock, cu acrocul säu final care-i sporeste sadismul, când îi vine rândul si lui Smith, Truman nu mai suportä, si fuge afarä, în ploaie, de unde ia la cunostintä despre sfârsitul prietenului säu prin sunetul cäderii acestuia în streang. A doua ucidere, mult mai încärcatä sentimental si semantic, a rämas sugeratä - dupä ce prima ne-a informat ce anume se întâmplä pe (si sub) esafod. Astfel, impactul întregii secvente sporeste enorm, rotunjind si intentiile de ansamblu ale scriitorului, care prin titlul ales, "Cu sânge rece", nu se referä numai la crima comisä asupra familiei Clutter, ci si la impotenta moralä a unei societäti care nu e capabilä decât de räzbunare.
Privind lucrurile din aceastä perspectivä, titlul filmului capätä si el multiple (si ierarhizate) semnificatii: cine sau ce este "Scandalos" (sau mai bine zis "Infamous", ca în original)? Truman Capote? Deloc - lui nu i s-ar fi putut reprosa decât excentricitatea (si, în paranteza temporalä a unui trecut încä dogmatic, homosexualitatea). Crima din Holcomb? Da, la un prim nivel. Si mai ales...? Ei - aici e întrebarea!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
15-16 ianuarie, 2007
Bucuresti, România