Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
Pateticoid, dar pateticoios! - "300"
- sau -
Conu' Leonida fatä cu reactiunea persanä
Cineasti din toate tärile, treziti-vä!
"Young Frankenstein", de Mel Brooks, rämâne färä discutie filmul unde am râs cel mai bine în viata mea. Tin minte si-acum cum ieseam din curte de la Biblioteca Americanä (cä era-n aprilie '82), tinându-mä de burtä, pânä prin Rosetti si mai încolo.
(Ar urma, dupä el, "Balul pompierilor", de Forman, "Generalul" lui Keaton, "O lume nebunä..." de Stanley Kramer, si douä Billy Wilder-uri: "Prima paginä" si "Unora le place jazzul".)
În materie de filme unde râdeam de prostia lor, Zmeura i-a revenit "Azucenei" lu' Muresan-13.
Pânä acum. La "300".
Ipingestii zilelor noastre au retinut cuvântul "patetic", da' n-au înteles ce-nseamnä. Mai pe urmä, au väzut cä englezii zic "pathetic", asa cä l-au luat d-a-mboulea, si cum väd ceva jalnic, schilod, olog, de râsu' curcilor, gata, i-au si zis "patetic" - chiar dacä n-are nici un pic de patos!
Ei bine, copii, puteti somnusoriza linistiti: despre "300" puteti spune si cä-i "patetic", si cä-i "patetic" (cu hî).
În schimb, cineasti din toate tärile - TREZITI-VÄ!
Uniformele militare s-au folosit pentru prima oarä în armata lui Napoleon, mânca-v-ar neica! Atunci a luat nastere conceptul de "standardizare" în armatä (ca uniformä si armament). Anterior, orice categorisire se limita doar la notiunea strategicä (vezi cavalerie, pedestrime, sulitasi, arcasi, etc.), iar echipamentele si armele se fäceau LA BUCATÄ - fiecare soldat pe banii lui, la mestesugarii lui. Chiar si în state mai militariste, ca Sparta bunäoarä, productia de serie nu exista nici în fapt, nici ca idee. Cel mult, se foloseau niste modele de ordin general (la coifuri, cape, forma scuturilor, culori), pentru cä era mai simplu, si ca luptätorii sä se recunoascä între ei, în vâltoarea bätäliei - dar nu uniforme!
Asa cäci cum sä nu te umfle râsu', când un Sméagol-Gollum de o slutenie pe care ar invidia-o toti Quazimozii marelui ecran, de la Lon Chaney pân-la produsul mostenitorilor lejer cretinoizi ai lui Walt Disney, vine târâs spre Xerxes ca sä-i vânzä pe Spartani, si dupä ce äla-i dä pussy galore (ie-te-te! Grecii n-avea sclave, sä se satisfacä bäiatu'! Uitasä Nea Caisä Snyder cä ni le-a arätat la Eforie, în compania de dame a popimii!), urâtul negociazä cu el mai ceva ca Täriceanu cu Geoanä întru mäträsirea lui Bäsescu, bälmäjind fonf: "But I want somethin' mooooore! A unifooorm!" Si-un pepene cu vâsle nu vrei?
Iar asta nu-i decât cea mai gogonatä gugumänie din toatä pelicula. Dincolo de omniprezenta unifooormelor atât printre cei trei sute de bodyguarzi ai lui Leonidas porniti sä lupte la tol festiv, cât si la nivelul celebrilor "zece mii de nemuritori" ai lui Xerxes, cu mästi argintii turnate toate din acelasi tipar, si turbane negre (vom reveni! normal, cä doar sunt turbane, nomina odiosa, hehe!), pe care Snyder ni-i bagä-n ochi în draci, crezând cä ne duce cu Zachärelu', da' un moment nu ne spune de ce li se zicea "nemuritori" - d-aia, cä strategia lor consta în a-si înlocui imediat camarazii räpusi, ca sä deruteze si sä intimideze inamicul - ba încä, pânä la toatä infanteria de sclavi a persanilor, care luptau de frica biciului; pânä si äia aveau uniforme "de la shtoc", în viziunea amicului Zach!
Nu întâmplätor am insistat atâta asupra idioteniei cu uniformele - e eminamente simptomaticä pentru gradul de inculturä, ignorantä si prostie al acestui Age of Empires (nu, scuze; jocurile pe computer stau mai bine la nivelul adevärului istoric; mai bine Warcraft) läbärtat pe ecran. O vorbulitä nu se suflä despre contextul în care s-au desfäsurat räzboaiele greco-persane. Maratonul si Salamina parcä nici n-ar exista. Atena e mentionatä doar în treacät, Teba nici pe-atât. Societatea spartanä (si, prin extensie, cea greceascä în special si cea a antichitätii în general) e prezentatä säräcäcios, dar fals, într-o voioasä nesocotire a celor mai elementare nevoi de informare. Mrs. Leonida e invitatä sä ia cuvântu-n forum ca Elena Udrea-n parlament, chestie de la care se porneste o melodramoletä telenovelisticä de sex si coruptie - utilä fix în pix pentru povestea luptei de la Termopile. Clerul constä în câtiva babalâci leprosi dar obsedati sexual, care n-au altä ocupatie decât sä încaseze desägi cu aur si sä lingä (la propriu!) sclavele sexy, îmbätate ca sä se dea oracole (în vajnica traditie a propagandei ateist-stiintifice si materialist-dialectice care face în prezent valuri peste tot prin lume). Pe scurt, toti se poartä precum clasa politicä, mediaticä si businessmanä a secolului XXI, la un bal masqué de-a greco-romanii. (Romanii n-apar în film, slavä Domnului, da' nici nu m-ar fi mirat!)
Gollum äla ("Ephialtes", în caz cä vä-ntrebati, iar näpästuitul e Andrew Tiernan) nu e singurul plagiat (cä împrumutat nu pot sä-i zic), din "Lord of the Rings". Tot ce miscä-n filmul ästa, râul-ramul, e transplantat de-acolo. Armatele persane aratä de nu se poate - iar ditamai ostirea greacä adunatä la spartul târgului, ca sä-i spargä, si mai si! Curg sägetile în valuri, care suierä, se toarnä (desi am eu asa, un supozition - nu supozitor! - cä Snyder n-a auzit de Eminescu). Luptele se desfäsoarä în cea mai grosolanä sfidare a legilor fizicii, chimiei si Uniunii Europene - si logicii în general (dä câte unul cu sabia, si picä douäzeci, din care jumate cu varii mädulare zburând prin aere). Când ti-e lumea mai dragä, mai apare ba un rinocer de import cu zurgäläi, pe care Leonida (äl' din sparta, nu magazinul dintre Eva si Romanä - adicä Gerard Butler) mi ti-l punge cu-o sulitä-n ochi, ba doi alifanti cu arcasi în nacelä, mintenas tâpat' de pe falezä-n apa micä de la mal. Nu lipseste nici un sclav aproape la fel de urât ca Gollum, mare cât vreo trei la un loc, care face ca toti dracii cam un minut, pânä când acelasi Leonida Superman îi scoate-un ochi, îi trage-n sut în fund si-l descäpätâneazä chirurgical - chestie care mult i-a pläcut lui Zach, drept pentru care a repetat-o si la scurtarea de-un cap a fiului cäpitanului, mult si îndelung si oralanti filmatä, doar-doar ne-o înduiosa nitel.
Acuma, sä ne-ntelegem. Nu-s eu omul care sä zicä: "Bäi, ia atentiune, aut adevär istoric, aut nihil!" Si Forman, de la Hacks citire, a romantat foarte "creator" viata si moartea lui Mozart, ca sä ne-mbogäteascä spiritual cu oarece despre conditia geniului în societate - si nu e singurul. Licenta istoricä se practicä, atunci când în balantä pui ceva mai important. Dar contribuie aceastä ametealä computerizatä cu ceva cât de cât semnificativ la patrimoniul culturii, sau mäcar al artei, al meseriei, batâr, cinematografice?
Dacä da, sä-mi dea si mie cineva de stire, cä de unde stäteam eu, nu se vedea. Deci, scenariul e însäilat de plesneste din toate cusäturile, combinând simplismul, teribilismul infantil si haoticul, cu câteva tuse de political incorectness (v-am promis c-o sä revin! Acusica!). Nici nu-i de mirare cä-i asa de prost, când porneste de la un "graphic novel" de Frank Miller; cä folosim formaturile accesibile ca sä culturalizäm copiläretul si tineretul e bine - dar cä facem din ele doar masini de fabricat doläret, e, cum sä zic... asa, mai cam ca pe centurä!
Regia este, efectiv, ca un fel de n-ar mai fi - rolul ei creator se reduce la un fel de liant, pateticoid (si pateticoios!), isteric si grandilocvent, între sus-zisul scenar si ciurda efectelor speciale. Zähärelu' Snyder e mai preocupat ca toti masculii s-arate caca-mpionii de culturism (probabil la asta se ridicä nivelul lui cultural - cä sunä cam la fel), decât sä compunä niste personaje, si sä-i ajute pe interpreti sä punä ceva carne pe ele (în afara mutculaturii de machomeni ca scosi din barurile cu striptease de 8 martie). La fel ca tonalitatea imageriei de ansamblu, artizanatul dramatic pe care-l comite distributia e cabotin si pueril - chestie scoasä în evidentä cu atât mai penibil, cu cât mai toate personajele cât de cât importante profitä de orice ocazie ca sä dea din gurä mult si adânc. Leonida, cel putin, tine câte-un discurs electoral înainte de fiecare ordin de luptä (timp în care, evident, persii ascultä politicosi, cä nu-i frumos sä întrerupi). Xerxes la rândul lui le tot macinä solemn, într-o încercare schiloadä de a construi, cicä, un "personaj negativ interesant" (nu-i iese decât o fantosä împopotonatä si intens perversä). Se mai remarcä un gras nevrotic care tot dä cu biciul pânä se enerveazä Leonida si-i taie bratul, drept pentru care respectivul, din motive care ne scapä, se lanseazä într-o nouä tiradä gen facu-ti si dregu-ti, sä vezi ce pätesti când te spun lu' tata! Dar cel mai frumos e plodul catatonic, supravietuitor al satului mäcelärit, care se perambuleazä spectral dintre ruinuri, îl ia cu lesin fix în fata lui Leonida, ca sä-i cadä-n braturi ca o demoazelä socatä, dupä care palpitä din gene si-ncepe sä descrie atacul persanilor de parc-ar recita "Moartea cäprioarei" la ora de citire. Si ca si cum toate astea n-ar fi de ajuns, mai avem si-un comentator care hârâie din off de la cap la coadä, explicându-ne ce vedem pe ecran - bine cä nu l-au pus si-ntr-o casetä-n colt, dând din mâini pentru hipoacuzici. (Nu zic, si Ioana Barbu fäcea la fel, în "Legäturi bolnävicioase", da' äla mäcar era un film onest - si mult mai profesionist lucrat! - asa cä putea sä i se ierte.) Bizar e cä de imbecilitäti d-astea râdeam încä de prin anii saptezeci, da' se pare cä lui Zähärel încä nu i-a spus nimeni cä-s si fumate, si värsate, si goale-n coate.
Nu-i nimic, Glucidul încearcä sä compenseze prin oarecari artifituri - ca de pildä, s-a prins el cä mai nou poti sä schimbi viteza de miscare a actorilor cum vrei tu. Asa c-a pus mâna pe joystick, si nu i-a mai dat drumu: hâta-ncolo, hâta-ncoace, ba dau cu läncile vâjjj de nici nu se vede, ba hattt încetinesc brusc într-un ralenti esspresiv (în acelasi cadru) - de obicei, când sulitele impactizeazä cu trupurile liftelor pägâne. Numa' cä, ce sä-i faci, chix s-aici: figura asta o experimentase si Sergiu Nicolaescu, în "Pentru patrie" (1977), si la fel de mizerabil reusise si-atunci. Mai târziu, o mai rafinaserä cât de cât Tom Gries si alti profesionisti ai filmelor de actiune, pân-s-a räsuflat definitiv si irevocabil.
Asa cä, ce sä ne mai încurcäm: îi däm cu mânuri si ambulacre täiate, cu trupuri trase-n frigare pe toate axele posibile, musai cu gheizere de bors, si zicem cä facem film.
Cel putin, borsul are meritul de a nu fi tocmai rosu, ci maroniu. Aici ajungem la singurul protricent (adicä procent din 300) care cât de cât mai miscä: imaginea. Sigur, nu-i credibilä nici de fricä, nici n-ar fi avut cum, într-o asemenea falsitate de peliculä de la cap la coadä, dar e clar cä-i migälitä. Pictural de migälitä. Contre-joururi, fascicule de luminä, tonuri desaturate care vireazä mult în sepia si nuante de brun, compozitii sugerând... nu, nu sugerând, reproducând stilul frescelor renascentiste. (Bine, ce treabä au tablourile secolelor XV-XVII într-o viziune din secolul XXI aspra unei lupte din secolul V înainte de Christos - asta-i altä mâncare de peste...)
Asa cä, una peste alta, cu ce ne-alegem? Cui prodest? - ca sä ne mentinem în sfera greco-latinismelor?
Cum spuneam, pariul cu efectele speciale nu tine. Pe de o parte, ca s-aräti cä esti în stare sä faci orice pe ecran, n-ai nevoie de Termopile sau alt subiect istoric, sä-ti bati joc de el - iei si pui acolo de-un S.F., un heroic-fantasy, o cronicä din Onarnia, ceva, de sä stea mâta-n coadä. Da' pe de altä parte, nici asta nu mai e o noutate, cam de la "Matrix" încoace (cä de "L.O.T.R." am mai zis). Si-n fine, pe de a trei(sut)a parte, mäcar s-o faci bine - mäcar sä dea credibil, nu ca maioneza asta de trucaje täiatä încä de la început, de la lupul äla cu miscäri de marionetä anchilozatä si beculete de pom de Cräciun în ochi.
Asa cä nu ne mai rämâne decât scuza deja bätätoritä si bätucitä de toate mass-media, cä era chiar cusutä cu fir incandescent. Spuneam, la locul potrivit, despre cuvântärile electorale ale lui Conu' Leonida fatä cu reactiunea persanä - da' acum a venit momentul sä si explicitäm (mai ales cä v-am promis ceva si apropo de turbanele alea!). Deci, Conu' Leonida sugereazä cel putin de câteva ori, dacä nu chiar de mai multe, cä persii atacä Sparta din invidie pentru libertatea ei - da' las' cä nici Xerxes nu se lasä, grijuliu într-o secventä sä precizeze cä el va cuceri toatä Europa! Europa! Europa! Nici mai mult, nici mai putin decât Europa voia s-o cucereascä Xerxes, säracu'!
Noroc cu scutul antirachetä al lu' Conu' Leonida!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20-21 martie, 2007
Bucuresti, România
|