Veteran
Join Date: Jan 2007
Posts: 222
|
Intii pentru cei care se tem sa trimita acest film sa ne reprezinte in lume: daca va e teama sa mergem cu un film curajos, sa trimitem un evergreen. Propun Veronica, mergem la sigur. Mai ales ca are si cintecul :Eu siiiint licuriciul....
Acuma, serios. Pentru prima oara de cind am terminat facultatea, mi-a trecut prin cap ideea de a face o teza de doctorat, pe acest subiect. Cred ca numai onomastica din acest film merita un capitol in sine. Nu am nimic de reprosat aici. Capilnita e magistral, Bend din Oregon sau de unde a zis iar e ok, mai ales ca vine dupa replica "aici unde se indoaie harta", despre locatia Capilnitei, ca sa nu mai zic de Doiaru, esenta de roman cu doua fete, una in sistem, alta cea reala, motivata de un trecut tragic.
E singurul film romanesc in care toate cliseele, chiar si superabundente, se aduna cu plus, nu stiu cum sa explic mai bine. E putin exagerat pe partea cu exotismul si unele lucruri nu sint motivate dramaturgic, si totusi nu stai sa cugeti ca la atitea alte filme, de ce a fost aia sau ce a vrut sa zica cu ailalta, pentru ca imediat vine ceva nou, un alt element care te fura si te face sa uiti de defect. Mi-a placut la nebunie si faza cu electrizarea, chiar daca pana de curent e destul de suprarealista.
Mi-a placut ca este un film romanesc cu structura, ceea ce nu vezi prea des, cu fire narative bazate pe actiune care se intretaie si te tin curios si care cresc spre un final ca la carte. Ca glumele contureaza personajele si duc mai departe povestea, nu sint cioace pur si simplu, ca la altii.
Ca au stiut sa prinda lucruri pe care nici lupa lui radulescu si puiu nu ar fi in stare sa le prinda. Mor dupa tablourile de la petrecere, sint de geniu curat. Mor dupa faptul ca soldatii si fetele stau la masa pe doua rinduri !!!!
Uluitor cum au fost lansate si legate firele narative si personajele, de neasteptat intr-un film romanesc.
Nu m-au deranjat decit vreo citeva replici prea vulgare nu in sine, ci pentru ca nu sint adecvate personajelor (vezi maria si fostul iubit la petrecerea in bezna).
Acest film cred ca ramine o opera vie, in sensul ca la fiecare noua vizionare cred ca ii mai descoperi niste virtuti. Nu exista nici un alt film romanesc care sa spuna atit de clar si de fermecator, da, astia sintem, uneori sintem naspa, dar nu sintem doar " capul plecat sabia nu-l taie", ci si Doiaru, oameni cu coloana vertebrala, care au ceva de spus, chiar riscind totul. Astia sintem, adesea de risul curcilor, dar uite de ce sintem asa: uite ce ne-a facut istoria. Am reusit sa supravietuim pentru ca avem atita umor, dar asta nu inseamna ca nu stim cine am fost si ce vom mai fi.
Nu stiu daca numele lui Cristian Nemescu si al lui Andrei Toncu au fost deja date unor nume de strazi, sper ca da, sau ca o sa se intimple curind. Si ca exista si vor exista burse de film cu numele lor, pentru ca au lasat in urma lor cea mai frumoasa carte de vizita a romaniei posibila.
Cine nu stie nimic despre romania si vrea sa afle, e destul sa vada acest film si va afla si relele, dar si bunele. Celelalte filme romanesti reusite au facut si ele cite ceva in acest sens, dar decupind cite o singura felie din aceasta realitate multifatetata. Acesta este singurul care ne prezinta romania intreaga, cu tot ce este ea.
|