Ultima Carte Citita

[sigalia]

Luminita Voina-Raut - “traducerile din poveste”

Luminitei Voina-Raut ii datoram cateva din cartile importante ale literaturii hispano-americane : a tradus Llosa,Cortazar,Sabato, dar si Juan Marse,Vidal, Luis Bunuel(“Mi ultimo suspiro”).

Ar fi un truism prafuit sa mai spun ca ….traducatorul de talent este el insusi un creator.Ascultati-o insa pe autoarea cum isi descrie relatia cu textul si scriitorii favoriti,in notele unei pasiuni aproape erotice:
“M-am indragostit pe viata de scrisul lui Julio Cortazar – spune ea.Citesc,inghit cuvintele lui Julio,ma absorb ideile lui,mi se pare innebunitor tot ce spune,actiunea curge lin si deodata ,cand te astepti mai putin se iveste miracolul,nefirescul,ceva care e totusi foarte posibil sa se intample in viata reala”.
Sau - “Exista ceva neobisnuit in scriitorul ,dar mai ales in omul Julio Cortazar:o perceptie aparte a realitatii,care noua celorlalti oameni,ne scapa parca,din neatentie.Un fond nelinistitor,irational si violent.O tensiune progresiva.Un alt unghi din care priveste lumea naratorul,fie el om,animal ori furnica.O fantezie,un joc,o toana specifica nebunilor sau copiilor,o depasire a limitelor si a conventiilor.Sondari abisale.Un hohot de ras in fata scriitorilor care-si pun guler si cravata pentru a incepe sa scrie.Deopotriva realist si fantastic.Inselator ca stil.De cate ori faceam o incursiune in scriitura lui,poposeam de fapt eu insami in alta dimensiune”.

Cum sa ramai rece la asa ceva ? Luminita Voina-Raut te molipseste cu aceasta incandescenta,vrei sa fii si tu astfel robit de povesti,sa fii si tu la fel acaparat de carte si autorul ei ,sa gusti,sa te bucuri,sa simti…

Avem asadar aici o carte despre carti (si asta e una din obsesiile mele livresti),o carte despre relatia intima a unui cititor cu spatiul culturii favorite.
Avem apoi o multime de detalii insolite din aceasta lume : aflu,de pilda ca Borges s-a apucat,la peste 80 de ani,orb de cateva decenii de studiul limbii japoneze – o limba,spune autoarea,in care exista douazeci de cuvinte diferite pentru cele douazeci de nuante de rosu existente.Ipostaza pe care Borges o explica dezinvolt,limba aceasta il pasiona,inchipuirea rosului prin negura timpului nu-l deranja,dimpotriva totul I se parea amuzant,un joc. Sau ca un actor american,inchis timp de 20 de ani fiindca ucisese un om,a petrecut tot acest rastimp din viata studiidu-l pe Beckett si jucand piesele lui.Ca Becket insusi il scoate apoi din inchisoare si vine cu el la Berlin pentru a lucra impreuna una din piesele celebrului dramaturg.Stranii destine,nu ?
Mai avem portrete si detalii private despre Aurora Bernardez Cortazar,sotia lui Julio(o fiinta de un calm olimpian,care la 80 de ani traia singura si fara angoase in centrul Parisului),despre sotii Patricia si Mario Vargas Llosa,despre Rodrigo Garcia un argentinian care face in Europa un teatru socant si bizar ,dezbracat de orice estetism(in piesa lui “Sa ucizi ca sa mananci”,singurul actor protagonist ia un homar viu,il atarna de un cablu,ii instaleaza un microfon in dreptul inimii,omul fumeaza,inimioara aia ticaie nelinistita,pe fundalul scenei este proictat un poem.Apoi actorul ia homarul,il taie exact ca la restaurant,il prajeste in tigaie si il mananca;asta-i toata piesa care dureaza fix 30 de minute,si pe care autoarea o plaseaza intr-un context de tot deliciul, cu toata filozofia aferenta.)
Mai avem note de calatorie prin cateva Case de Traduceri din lume(institutie similara Casei Scriitorilor) ,intalniri pitoresti,dar mai presus de orice ,repet – o capacitate extraordinara de a transmite bucuria lecturii si forta ei de a ne reproiecta viata in suflet,ca pe un ecran imens, asemenea un film nesfarsit.

[varu]

Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui Mo Yan "Obosit de viata , obosit de moarte " .

bremen,
Si la caminul cultural de prin satele mosuo era mare bataie pe ea. O citititoare fericita.

[bremen1980]

Se tin de chinezarii aceste doamne respectabile . Vad ca sunt vesele si asta insemana ca au ''secret nocturnal 'visit' .Cea care-si ascunde zambetul dupa carte o fi primit mai multe vizite intr-o singura noapte ???


M-as mai baga sa recitesc ''Moartea lui Ivan Ilici ''de Tolstoi pentru ca in ultimul an am citit mai multe carti despre moarte : ''Privind soarele in fata '' de I.D.Yalom sau ''Omul in fata mortii '' de Philippe Arries fiind cele mai bune . Moartea s-a strecurat si intre cartile pe le-am cumparat de la Bookfest-ul de anul asta .Ca la jocul de carti , cineva trebuie sa taie cartile . S-a oferit Neo sa le taie si sa faca moarte de om
La poza asta au dreptul doar cei morti (sau presupus morti)

[bremen1980]

''Armata de cavalerie/Povestiri din Odesa '' de Isaac Babel . Un volum care aduna vreo 60 de povestiri scrise de Babel prin anii '20 .A mai existat o editie a acestei carti care a aparut la BPT pe vremea odiosului , dar banuiesc ca au fost cenzurate niste povestiri (cu totul sau doar fragmente ) .Au fost cenzurate sau ar fi meritat cenzurate acele povestiri in care imaginea armatei revolutionare (armata care lupta pentru succesul comunismului in Europa ) nu iese destul de onorabila .Babel nu se sfieste sa treaca cu vederea atrocitatile comise de armata bolsevica in campania poloneza : executii sumare , violuri , violenta asupra civilor , jafuri pe scara larga , s.a. Sa nu se inteleaga acum ca Babel ar critica metodele ''tovarasilor de arme '' pe care-i insoteste in calitate de ziarist/propagandist . Nici vorba . Intelectualul asta evreu cu aspect de tocilar premiant pare sa soarba toata brutalitatea omniprezenta , si s-o redea literaturii in forma poetizata . E fascinatia pe care intelectualii au avut-o pentru actiunile violente , lovituri de stat ,revolutii, razboaie .Mishima , Hemingway sau Cormac McCarthy l-ar intelege .

Avem o armata rosie debarasata de moralitate si pregatita sa ''beleasca dusmanul '' cu orice pret . Figuri feroce de cazaci se alatura celor ale comandantilor militari iresponsabili .Nici civilii nu sunt mai breji : toti cauta sa-si scape pielea , popi tradatori , femei care cedeza tuturor , vaduve care vor si ele ''sa se dedulceasca la barbati tineri '' ; o babuta fiind amenintata de un soldat cu pistolul pentru o ciorba ,se plange ca din cauza amenintarilor '' i s-a scarbit si nu se mai poate bucura nici de pacat '' .In final soldatul se alege si cu ciorba si cu baba .
In alta povestire o femeie il paraseste pe gagiul ei pentru ca ala o sa lipseasca de acasa cativa ani , timp in care ea o sa nasca de cateva ori si o sa-si gasesca pe cineva care ''o sa scuipe acolo unde au scuipat si altii ''.
In partea care se ocupa de Odesa avem niste povestiri un pic mai senine : viata evreilor din Odesa in care se amesteca suferinta , prigoana si umorul . Asta se intmpla pentru ca Dumnezeu ''i-a asezat pe evrei intre rusi , polonezi si nemti ca sa sufere , in loc sa-i aseze in Elvetia , unde sunt munti inalti si vecinii sunt francezi ''

[sigalia]

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.Si pe mine m-a trimis la cartea aceasta, cu precizarea ca trebuie neaparat citita, cineva care nu prea da gres cu recomandarile.
Sunt pe drum cu lectura,parcurg textele in salturi,ma intorc,reiau .Intr-adevar e un must read.
Autorul esentializeaza si expune cu o limpezime de cristal ,facand accesibile teoria si conceptele care explica fenomenul.

Ce sa vrei mai simplu si mai frumos decat atat:
Iubirea infantila- spune Fromm – urmeaza principiul :”iubesc pentru ca sunt iubit”.Iubirea matura urmeaza principiul „sunt iubit pentru ca iubesc”.Iubirea imatura spune :”te iubesc pentru ca am nevoie de tine”.Iubirea matura spune :’’Am nevoie de tine pentru ca te iubesc”.
Ceea ce revine la a crea prin manifestare, la a da, inainte de a cere si a primi.
Foarte interesante sunt si consideratiile despre capacitatea de a iubi ,cu ideea centrala ca - „paradoxal,capacitatea de a fi singur este conditia capacitatii de a iubi” ,cele despre pseudo-iubiri,categorie in care intra multe „mari iubiri”,ca si demontarea falsei credinte ca „potrivirea fizica si sexuala sustine iubirea in cuplu,o intimitate satisfacatoare fiind tocmai rezultatul iubirii si nu cauza ei.”

[varu]

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.

Ah, imi pare rau, n-am stiut ca-ti ziceam, o gasesti usor in format pdf la o simpla cautare. Intr-adevar, pare un fel de copie xeroxata, dar merge, am pus-o pe o tableta ieftina si asa am citit-o. O premiera si pentru mine sa citesc o carte in felul asta. Eu sunt de moda veche, nu suport sa citesc de pe kindle/iPad-uri/tablete, n-o sa fac prea curand trecerea la ele, asta a fost doar o exceptie.

Anyways, daca mai e cineva interesat:
http://www.scribd.com/doc/39885290/E...Arta-de-a-Iubi

[sigalia]

varu,multumesc.
Link-ul e de retinut,pentru ca textul e genul la care - in caz de nevoie sau dupa chef - merita sa te intorci oricand pentru inspiratie.Fromm e stimulativ.

Nici eu n-am experimentat lectura cartilor pe nici un fel de ecran.Am ajuns sa stau atat "conectata",incat atunci cand iau o carte in mana am senzatia ca ies la aer curat dintr-o incapere inchisa.
Mi se pare mai odihnitoare hartia,desi poate e doar o prejudecata de-a mea;am citit ca pe kindle de pilda nu-ti obosesc ochii,dar eu gasesc hartia odihnitoare nu doar in sens fizic,e o senzatie mai subtila care tine de austeritatea papirului comparativ cu display-ul digital.
Plus ca a fi de moda veche in unele privinte reprezinta ...un lux Si eu am oarece inclinatii de genul
Asta nu inseamna ca sunt impotriva cartilor in format digital si nu ma gandesc ca probabil, ceva oi si pierde in alte privinte.

[varu]

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-ma...-iv-11770.html

Mi-l amintesc si acum, l-am vazut cand eram in liceu, el era invitat pe la seratele lui Iosif Sava sau pe la alte emisiuni culturale, ba parca am vrut atunci sa si cumpar Caietul albastru, dar nu-mi amintesc de ce n-am mai facut-o, probabil chestiune de bani. Era un batranel cu o charisma irezistibila, un erudit veritabil, te hipnotiza prin farmecul cu care povestea, avea un ritm al frazarii domol, gratios, de batranel care nu se mai grabeste, care a ajuns la intelepciune, care a trecut prin toate si care a citit un munte de carti. Intr-adevar, eruditia lui era uriasa, pusa in valoare de un povestitor innascut, acaparant. Imi amintesc vag si ca avea imaginea unui om care facuse ani grei de puscarie politica, era imaculat din punctul asta de vedere, pe aceeasi scara cu Coposu, Diaconescu, Paleologu (si asta a semnat un angajament cu securitatea, dar sub torturi, a fost primul care a recunoscut singur si a fost gratiat apoi moral de societate). Acum aflu asta. Pe de o parte e clar ca, spre deosebire de noi, omul asta a facut puscarie politica, nu stim ce inseamna sa treci prin asta, pe de alta parte ce scrie acolo e oribil. Se pare ca nu e cum spune iranianul lui Kapuściński: si oamenii cu gusturi ireprosabile pot deveni turnatori abjecti. Orice combinatie e posibila in natura umana. Si culmea!, cartea asta cu literatura germana m-ar fi interesat si pe mine. Prefer sa mai astept pana se clarifica situatia in capul meu fata de el, poate sunt mai justitiar decat e cazul.

Siegfried Lenz/Ora de germana e si pe lista mea scurta, Am cautat niste fragmente pe net sa vad cum suna in original si mi se pare foarte greu. As brava daca m-as apuca acum, dar peste 6 luni/1 an e posibil sa se schimbe situatia. E o carte care i-a placut foarte mult lui ALS.

============================

On topic:

Tan Twan Eng - Grădina ceţurilor din amurg
This one is a slow burner!
Sincer, daca nu era cu Malaezia, nu o cumparam. Malaezia e o tara destul de tanara, eu am prins 50 de ani de Merdeka, asa ca un om batran care are azi peste 70 de ani se confunda cu toata istoria ei de stat independent. Pe faptul asta divers mizeaza si scriitorul cand isi construieste romanul. Istoria din ultimii 70 de ani a cuprins calmul perioadei sub protectorat colonial britanic, al doilea razboi mondial in care japonezii i-au casapit cu aceeasi ferocitate si precizie tehnica utilizate de nazisti in Europa, a urmat o perioada de nastere incipienta a comunismului sub forma unei lupte de gherila prin jungla (contracarat politienesc si cu ochii inchisi la eventuale victime colaterale - context aprope similar cu cel din Indonezia/The act of killing), tensiuni interetnice (Malaezia e stat multietnic, melting pot de malay, chinezi, indieni, europeni etc.) ce puteau sa degenereze intr-un razboi civil urat, declararea independentei. O femeie aflata spre sfarsitul vietii, intr-un proces acut de deteriorare a memoriei, parcurge aceste etape intr-un drum sinuos cu salturi inainte si inapoi in timp, ca sa se impace cumva cu sine. Fiica de bogatasi chinezi din Penang pe vremea colonialismului, unica supravietuitoare a unui lagar de concentrare din al doilea razboi mondial unde fusese inchisa cu sora-sa, scolita in Europa, imbratiseaza o cariera de justitiara nemiloasa la ea in tara, se ocupa cu acuzarea & condamnarea criminalilor de razboi japonezi. In acelasi timp, in memoria surorii, trebuie sa construiasca o gradina japoneza, asa ca se angajeaza in tinerete ca ucenica la un gradinar japonez cu un trecut la curtea imperiala, esuat acum pe meleaguri malaeziene. Incepe un joc captivant ucenic-maestru pe un context national calau-victima, prilej pentru scriitor sa puna doua culturi asiatice total diferite fata in fata si sa le scoata in relief subtilitatile, dupa putinta lui. Uneori ii reuseste, alteori mi se pare ca baga chestii de cultura generala ca scriitura sa para exotica in ochii unui occidental. Nu vreau sa spoileresc mai mult, romanul merita citit, brodeaza placut pe mai multe planuri. Totusi, stiu cum miros locurile alea, ca atmosfera locala e asa si asa si impresia pe care mi-o lasa scrisul lui e ca a tintit un best-seller. Are mirosul unui best-seller, dar categoric e mult mai sus literar decat croitorii de best-seller. Si eu simt ca vreau mai mult, pe unii mai inovatori, nu doar pe cei care stiu sa livreze o poveste bine scrisa.

Nota 7/10, tind sa fiu mai ingaduitor cu asiaticii

============================

Thomas Bernhard - Der Untergeher / The Loser

Cartea asta nu a fost tradusa inca in romana si am incercat sa o citesc in original si mi-am cumparat si traducerea in engleza sa ma verific. Si cum germana mea e inca la nivel scolaresc, bineinteles ca m-am poticnit, cam o data la fiecare doua-trei fraze. Ma incurajez ca totusi Bernhard nu are cea mai usoara fraza, sunt si fraze mai lungi de o pagina, incongruente gramaticale (asa imi par mie, dar ce stiu eu ), mai multe voci in aceeasi fraza semnalate slab de punctuatie, sublinieri de cuvinte a caror noima nu o inteleg, e balamuc.
Structura e aceeasi ca in toate romanele lui Bernhard: un singur paragraf - toata cartea. Avem de-a face cu aceleasi variatiuni pe teme bernhardiene: geniul, ratarea, izolarea, existenta macinata de depresie, sinuciderea, trairi maladive la limita incestului, ura netarmurita pentru conationali. Toate lucrurile minunate cu care sa-ti educi nepotii. Citind un roman de Bernhard ai impresia ca te plimbi pe o banda a lui Moebius: folosind repetitivitatea intr-un mod maniacal inaintezi, dar inaintezi spre ceva pe care il cunosti/parca il mai vazusei inainte, parca esti tot la inceput si dupa zeci de pagini, te invarti in cerc, desi intre timp tu ai mers inainte, ai acumulat tensiune, esti prins deja in ghearele dracului. Acest scriitor este un monstru nu doar prin ceea ce scoate din tartacuta lui trepanata, ci si prin modul in care tortureaza limbajul. Il stoarce, il sugruma, ii testeaza toate limitele. The stream of consciousness, Bernhard style, obsesiv-compulsiv pana la ultimele grade de suportabilitate. Limbajul lui are ritmul unei melodii, se vede ca a venit in literatura din postura unuia care are studii de muzica la nivel de conservator, un muzician ratat, la fel ca personajele cartii. Actiune prea multa intr-un roman de Bernhard n-o sa gasesti, de aia nici nu se pot povesti fara sa cazi in ridicol, ar iesi niste rezumate de scoala primara, in schimb un stil ca la nimeni altul - indiscutabil. Mie mi se pare ca Cioran, Houellebecq, alti nihilisti pe care i-oi mai fi citit eu sunt toti niste pussies prin comparatie cu Bernhard. Asta e ala care a dus mizantropia cel mai departe. Sunt multi care zic ca ar fi meritat Nobel-ul in locul lui Jelinek, de parca ar conta asta. Sunt sigur ca nu are toate tiglele pe casa, n-am curajul sa spun ca e cel mai mare scriitor de limba germana al secoului 20 pentru ca mai am foarte multe de citit in viitor, dar e scriitorul care ma intereseaza cel mai mult in acest moment.

9/10

Bonus cu omul pe pelicula, sunt foarte departe de a intelege tot ce spune el acolo plus link catre un blog cu traducerea in engleza a fragmentelor din film, plus mult Bernhard in engleza pe blogul ala etc. etc.

[bremen1980]

Si tot despre austriecii cei excentrici -am cumparat "Intr-o noapte intunecoasa , ies din casa mea limistita " de Peter Handke .Pe caldura asta n-am chef sa ma mai deprime si Hanke , asa ca o mai las sa dospeasca .
Varule , daca ai chef sa fii deprimat ( again) si daca esti liber :

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C...%83ria-humanit

[varu]

Si tot despre austriecii cei excentrici -am cumparat "Intr-o noapte intunecoasa , ies din casa mea limistita " de Peter Handke .Pe caldura asta n-am chef sa ma mai deprime si Hanke , asa ca o mai las sa dospeasca .
Varule , daca ai chef sa fii deprimat ( again) si daca esti liber :

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C...%83ria-humanit

Da, stiu. Ma tenteaza, dar nu stiu daca ajung in timp util, depinde si de programul din ziua respectiva. I-am facut si eu reclama domnului cu o pagina mai in spate.

Sedinta de autografe cu SMURD-ul parcat in fata librariei.

[bremen1980]

Sper ca nu te dai lovit ca sa mergi la spectacolul asta programat la aceeasi ora cu sesiunea de autografe.Triunghiuri , femei , arta .
Rodica Popescu Bitanescu regizase ceva si -n cimitirul Bellu in " noaptea muzeelor "

[varu]

Sper ca nu te dai lovit ca sa mergi la spectacolul asta programat la aceeasi ora cu sesiunea de autografe.Triunghiuri , femei , arta .
Rodica Popescu Bitanescu regizase ceva si -n cimitirul Bellu in " noaptea muzeelor "
]

Trei muze bantuind noaptea muzeelor. ȘOC & GROAZĂ!

[sigalia]

I-am facut si eu reclama domnului cu o pagina mai in spate.

Sedinta de autografe cu SMURD-ul parcat in fata librariei.

Un articol complet cu cateva trimiteri interesante :
http://www.bookaholic.ro/domnul-andr...depresiei.html

Parca ma vad pana la urma citind si asa ceva Desi varu m-a inspaimantat cu ce-i acolo si mai ales cu starea pe care i-a indus-o lectura.

[bremen1980]

Avea W .B .Yeats niste versuri in care ''Things fall apart; the centre cannot hold '' , dar mai potrivit mi s-a parut proverbul lui Mo Yan ''dracii cei mici , darama manastirea mare ''.Despre niste dracusori pusi pe facut dracii este vorba in clasica ''Criza constiintei europene 1680-1715" scrisa de Paul Hazard .

Religia institutionalizata si osificata incepe sa primeasca la sfarsitul secolului al 17 lea lovituri in ritm accelerat de la diversi critici , marginali artagosi pusi pe scandal .In afara de Spinoza, numele lor ne sunt astazi mai degraba necunoscute ( Toland , P.Bayle , R.Simon ,Fontenelle , s.a.), dar ei au fost in avangarda ''criticii '' si au facut primele sparturi in fortareata clasicista pastorita de Biserica .Dupa ei vor veni adevaratii tunari ai secolului al 18 lea ( Voltaire ,Rousseau , enciclopedistii , materialistii , ateii cu patalama , perversii - Sade , s.a. ), cei care vor demola totul ( religia , politica ,morala ) cu obuzele lor . Paul Hazard se opreste insa la dracusori si ii lasa pe diavolii cei mari pentru alte lucrari .

Ok, avem critica , indivizi pusi pe scandal cu textele sfinte si popimea , dar asta nu poate duce decat la anarhie , la vid si la pesimism . Ii dam pe popi jos ( de ''Dumnezeu'' inca e nevoie , desi ''Natura '' incepe sa-l inlocuiasca), dar ce punem in loc ??? Aici in scena intra altii , cei care au geniul constructiei in gene ( Leibniz ,Locke , Newton , s.a. mai mititei ) si care descopera ,reformeaza, inventeaza.Eforturile lor sunt pozitive si indreptate in mai toate domeniile care se cer reformate( stiinta , politologie , morala , drept international, religie , arta , etc . ) .Din cauza lor /datorita lor avem : parlament , sateliti , revolutii sangeroase, telefoane cu Android , certuri pe net si copii care pica bacul la matematica .
Cam despre asta scrie Paul Hazard - unii cu demolatul , altii cu construitul , de multe ori unul facandu-le pe amandoua .

O perioda scurta , dar fertila si plina de contradictii, o epoca de ruptura .Cele vechi sunt luate la puricat , rasturnate cu cracii in sus si ( de multe ori ) aruncate la gunoi .O adolescenta din care Europa va iesi transformata . Atunci s-a forjat modernitatea cu bune si rele .

[varu]

O sa las aici linkul asta cu ultima mea obsesie:
Iubirea exactă

Bernhard nu e indeajuns de mult tradus in romana pe cat mi-as dori eu, iar in germana nu sunt atat de profi sa inteleg toate nuantele, chiar daca i-am citit o carte pana la capat. Asa ca orice articol de analiza a personajelor lui mi se pare un eveniment.
Iar articolul asta mi-a placut: are o structura logica, analiza cauza-efect, trage si o concluzie in urma unei demonstratii si mai e si frumos scris. Totusi nu pot sa ader la concluzia autoarei plasata in context:

Singurătatea bărbaților, la Bernhard, nu pare a fi singurătatea celor care pierd iubirea, ci a celor care pierd reflexia propriilor lor singurătăți.

Si in Der Untergeher e un barbat care dezvolta un fel de afectiune maladiva pentru sora-sa si cand asta fuge si se casatoreste in Elvetia, barbatul se duce si se sinucide in fata casei insurateilor. Probabil ca si acolo, daca o sa cauti cu atentie o sa gasesti pierderea reflexiei propriilor nu-stiu-ce. Dar la o privire de ansamblu a cartilor (n-am citit Vechi maestri), eu n-as arunca vina atata pe femei. Nu-ti sare in ochi asta. Singurătatea bărbaților la Bernhard e mestecata in suc propriu, indiferent ca trece o muiere prin cadru sau nu.

[bremen1980]

A citit cineva ceva scris de A..S.Byatt ???? Am vazut in anticariate gramezi de ''Natura moarta '' cartea dumneai ,la 2 lei . Pare interesanta , dar are vreo 70-800 pagini si face parte din nu stiu ce trilogie ,ciclu , saga si parca n-am chef sa ma inham la o noua odisee intinsa pe mii de pagini mai ales ca vin caldurile in cateva zile /saptamani .

Multe carti la preturi ridicole de la Nemira , Polirom , ALL ,Humanitas au inundat anticariatele ,dar cand sa le mai citesti ?? .Auzisem ca astia de la Nemira se cam falimenteaza singuri/intra in insolventa la cativa ani , doar ca sa nu-si plateasca furnizorii . Arunca apoi in anticariate gramezi intregi de ''nemire '' la preturi mititele

http://www.nemira.ro/lichidare-de-st...teaza-pret-asc

[bremen1980]

Dan Alexe - Miros de roşcată amară

Sau "De ce iubim femeile?" în variantă machistă. Bun. Mai bun decât Cărtărescu pe tema asta.
O obraznicatura talentata ce-si joaca rolul convingator.

Bonus: interviu.

http://dilemaveche.ro/sectiune/carte...porno-tocilari


Si au inceput sa-si dea lovituri grele pe FB , pe bloguri , pe forumuri . Orgolii mari in joc .

[MariaMona]

Stiti vorba aceea - "a invarti cutitul in rana"? Pentru mine de multe ori aceste dureri si suferinte despre care am citit - in afara de faptul ca mi-au deschis mintea si m-au facut mai toleranta - aceste lucruri au fost fiecare in parte "un cutit in rana". Pentru ca pentru fiecare durere a altora eu imi vedeam binecuvantarile si ma rusinam ca ma plang de viata mea - eu inca traiesc, parintii mei traiesc sau au murit de moarte buna, la fel bunicii, nu am fugit in alta tara ca sa scap cu viata, nu mi-am vazut rude disparand, fiind arestate sau ucise sub ochii mei, nici macar oameni pe care nu i-am cunoscut, copiii mei sunt sanatosi, fericiti, sunt alaturi de mine, etc, etc, etc.
In fiecare carte trista, de istorie trista exista un cutit care taie in carne vie in constiinta mea. Recunoscandu-mi ignoranta in istorie, marturisesc cu tristete ca am crezut ca "holocaust" se refera doar la evrei. Marturisesc ca n-am stiut pana acum de holocaustul armenesc si de sutele de mii sau milioanele de armeni morti in conditii de necrezut - sau de crezut pentru ca le-am auzit despre evrei, doar ca holocaustul armenesc a inceput in anii 1890.
La fel de putin as fi crezut ca un politician din Romania sa poate gandi si simti si scrie precum Varujan Vosganian. Citesc acum cartea sa "Cartea soaptelor" - n-am terminat-o, mai am vre-o suta de pagini. Vreau sa spun ca din toate romanele triste sau mai putin, dar care redau fapte groaznice din istorie, nici unul nu m-a indurerat atat. Citind aceasta carte - un roman inedit chiar si pentru mine cititoarea - am simtit ca nu mai exista bucata de carne din constiinta mea netaiata in carne vie. Sunt ferfenita! Nu stiu daca il voi respecta sau vota vreodata pe politicianul Varujan Vosganian, dar stiu ca il voi respecta pe acest scriitor care atat de simplu - sau asa pare - ma face sa simt atata durere, tristete, rusine pentru neamul omenesc - cu lacrimi care, la fel ca in roman, nici macar nu pot curge....

[bremen1980]

Am vrut sa vad daca au la biblioteca mea ''Despre eroi si morminte '' , cartea lui Ernesto Sabato .
E acolo , dar in alta varianta . Ce plagiator si Sabato ăsta !

http://aleph20.bmms.ro:8991/F/B69LR6...req uest_5=28


http://www.once.ro/images/eroi_si_morminte.jpg

[bremen1980]

Se sinucidea lumea si-n alte vremuri .

Din '' Substratul Patologic în Pesimismul Contimporan '' de Panait Zosin ( 1900 ) . Studiu inclus in volumul lui Octavian Buda ''Criminalitatea .O istorie medico-legala' , ed . Paralela 45

Scrisoarea unei femei care s-a impuscat (mortal ) in 1895 :

Vasile ,când vei primi această scrisoare , eu nu voi mai trăi .Sunt sătulă de viaţă care am dus-o până acum şi viitorul mă sperie .Într-adevăr nu este nebunie de a trăi ,dacă şi trăi se numeşte aşa cum am trăit eu până acuma : veşnic în grijă pentru ziua de mâine , totdeauna cu frică de viitor ,nici o zi fericită .Suferinţă şi mizerie , iată care este viaţă mea .Sunt sătulă şi obosită de o astfel de viaţă , deşi tu mi-ai spus că ai să mă scapi de necaz .
Dar , daraga Vasile , este să scap de unu şi să dau de altu , şi ceea ce fac acuma sunt mult Hotărâtă .Dacă nu aş fi avut încă speranţa , era de mult de când n-aş fi mai suferit .Dar dragostea mea pentru ţine m-a ţinut , caci ştii foarte bine cu câtă nebunie te-am Iubit .Ţi-am dovedit-o în orice ocazie .În schimb tu ai făcut tot ce ai putut să mă dezgust .
Mi-ai făcut atâtea mizerii şi ţi-ai bătut joc de mine cum ţi-a plăcut , aşa că am fost aproape de nebunie de multe ori .Mai cu seama acum de câtva timp am suferit îngrozitor , lucru de care tu nu ţi-ai dat socoteală niciodată pentru că tu nu ai inima şi eşti foarte egoist . Dar faci foarte bine , aşa trebuie să fie omul.Vasile dragă , nu crede că-ţi reproşez ceva , din contra sunt mulţumită că te-ai purtat aşa , căci dacă te purtai altfel ,te-aş fi iubit mereu şi aş fi suferit mereu , pe când aşa ne-ai scăpat de orice suferinţă .Nu crede că nu-mi pare rău de viaţă .Îmi pare rău, căci sunt încă tânăra, douăzeci şi nouă de ani, dar tu m-ai degustat de viaţă, am suferit prea mult prin ţine că să mai pot trăi .Cu toate aste te Iert de tot răul care mi-ai făcut poate fără voia ta şi te rog iartă-mă şi tu şi gândeşte câteodată la mine .Când voi fi la Morgă , te rog vino să mă vezi.Primeşte ultimul meu sărut şi fii fericit .Nenorocita ta , Ana ''
'Iubite Vasile , dacă vrei să-mi faci ultima plăcere , te rog foarte mult plăteşte spălătoreasă, 7 lei 50 bani ;n-aş vrea să mă blesteme ; şi la găzar am să dau 1 leu şi 75 bani, de vrei da-i franţuzoaicei sau servitoarei să-i dea .
Şi încă un lucru îţi cer .Te rog foarte mult , dacă sunt moartă , interesează-te niţel de mine , fă ceva cum vrei , arată-te că-ţi pare rău sau fă ce ştii ,dar fă ceva că lumea să vază .Înţelegi foarte bine că asta nu pentru mine , căci eu nu voi mai şti nimic ;dar pentru ţine , pentru că sunt câteva persoanecare ştiu cât de încurcată sunt şi au să vorbească multe pe socoteală ta .Vorbesc şi fără asta destul .Te rog , ascultă-mă , fă ceva să-ţi scapi reputaţiunea , fă ceva să nu te coste bani , pentru că n-ai .Te rog ascultă-mă căci eu ştiu ce vorbesc.Iartă-mă dacă-ţi dau un sfat ,pntru că nu vreau să ia dezagremente din cauza mea .Te sărut ,A.......''