Filme (ne)bune (ne)recomandate spre vizionare

[rvn]

mi-ai trezit dorinta de a revedea 2046, ca sa-mi reimprospatez si eu senzatiile legate de el.

[alali]

Ma bucur,,, Si eu prin toata aceasta discutie mi-am trezit interesul pentru inca o revizionare, (a cata, nu mai tin minte), a lui in the Mood for Love... . Muzica, culoarea, atmosfera, tandretea, acele cadre lasate la latitudinea privitorului... Nu stii niciodata daca totul e platonic, mai presus de carnal, de fiinta sau daca totul e uman, normal. Totul e lasat in mana privitorului... Dar va las ca nu mai pot...

[alali]

Farce of the Penguins (2006)

mutat in Parodii

[alali]

Mulholland Drive (2001)



Deoarece sunt un batran conservator care iubeste clasicul, mai in gluma mai in serios vorbind, nu am gustat deloc acest film. Dar nu neaparat din cauza deschiderii lui catre multiplele interpretari si intelesuri, ci mai mult din cauza amalgamului de idei ce se ingramadesc odata cu inaintarea in poveste, ca la finalul filmului sa ramai mai pierdut in ganduri decat daca nu ai fi vazut deloc filmul ci doar cineva ti l-ar fi recomandat ca pe unul plin de mister(e) si de inexplicabil.
Am mai vazut si noua incadrare ca fiind noir, neo noir. E clar! Curand si filme cu J. Lo. vor intra cu usurinta in genul noir... S-a dus naibi acest gen! Atat de neo ca poti incadra cam toate productiile noi care apar.
Spuneam totusi, riscand enorm la cati adepti are Lynch si in special acest film neterminat, ca pelicula m-a dezamagit in special din cauza a ceea ce transmite. Transmite mult, din toate, dar nicio idee in concret; nimic inchegat. O sa se spuna ca nici nu isi propune asta. Stiu! L-am citit si pe Lynch care in loc sa dea anumite directii, asa cum fac mai toti umilii sai colegi, Tarkovski sau Godard, ce sa mai vorbim de Bergman care permanent isi ghida publicul spre identificarea ideii pe care o sadea in productiile proprii, Lynch nu se coboara intr-atat incat sa educe patura de inculti ce se incoloneaza la a cumpara bilete pentru a-i vedea creatiile. Si a explicat clar ca: fiecare sa gaseasca ce poate, ce vrea, ce este capabil.
Intr-un film care a vrut sa fie episodul pilot al unui serial gen Twin Peaks (1990) si la care studiourile au renuntat sa il mai produca, dupa care domnul regizor a luat toate scenele filmate si le-a aranjat intr-o anumita ordine ca sa realizeze un lung-metraj, singura idee ce razbate e ca nu e finalizat. Cel putin nu se putea contura o idee, o viziune atata timp cat nu s-a filmat o poveste nici fie ea cu final deschis. A fost pur si simplu o valorificare a unor resturi pentru a nu fi timpul pierdut. Clar ca a nu spune nimic in atata de mult celuloid e o mare realizare. Am vazut si argumentele pentru care a fost ales de catre cei de la RollingStones, cei ce caracterizeaza orice rebut de comedie ca fiind "Senzational", ca facand parte din top 3 productii ale deceniului. Foarte solide si profesionale argumente, n-am ce spune. Apropo, in top 10 erau si The Incredibles (2004) - animatia si Brokeback Mountain (2005), iar putin mai in spate The Lord of the Rings: Trilogia . Seleacta companie nu?
Nota 6,00 doar pentru straduinta actritelor, in special Naomi Watts, febletea mea.
Ps. sa stea linistit domnul Lynch, ca nu sunt atat de multi cei care sa astepte explicatiile lui, filmul avand incasari in cinematografe... derizorii. Dar spectatorii, ca si juriul care nu a ales filmul intre finalistele de la Berlin unde a participat, i-au spus de ce au ales sa nu aleaga acest film si nu au fost atat de zgarciti in a-si argumenta ne-alegerea ca domnul regizor: nu l-au ales pentru ca nu are cap si coada; e doar un colaj!

[XShadowX]

The Hottie & the Nottie (2008)

Acesta este un video ( caci film nu se poate numi ) , poate cel mai prost din istorie in care 'joaca' si rasfatata Paris Hilton , acest video incearca sa spuna ca e o comedie romantica si tine 91min ( 1h31min ) insa bine ca nu l-a mai lungit .

NU RECOMAND NIMANUI ACEST video !

Nota : 1

[alali]

Salvation Boulevard (2011)

Cica "o comedie moderna" (?!). Asta ce inseamna ca Pierce Brosnan este comediant? Dupa vizionare pot spune sigur ca da. Dar de ce oare ma gandeam la el ca actor ?! Nu-mi dau seama! In afara de rolurile lui James Bond, omul asta nu are nimic semnificativ in palmares. Iar acolo doar de interpretare nu poate fi acuzat caracterul 007. Actoria sigur nu era in fisa postului; defilarea, sex-appeal-ul, ceva gimnastica si cam atat. Asa ca, deruta asta a mea si asteptarile, nu stiu de unde vin; e adevarat ca nu ma simt prea bine zilele astea...
Povestea este una tipic americana. Un fel de spalare pe creier a unor tampitei de catre un pastor ce doar a pastor nu seamana. O fi tot Bond, dar sub acoperire . Ciudat e ca vorbim de un cartier intreg de trepanati. Firul narativ da din cand in cand semne de viata, dar imediat, in minutele urmatoare intra iarasi intr-o coma profunda din care se trezeste iarasi dupa minute bune si iarasi creaza sperante desarte.
Per total un film slab, cu actori... mediocrii, cu poveste slaba, chiar proasta si cu un umor inexistent. Un 5,03!

[alali]

Eureka (1983)

Nu o sa spun mai multe despre film decat ca e "UN FILM PROST, CHIAR FOARTE PROST !" Actiune tampita, personaje paranoice, proverbe ce se potrivesc ca nuca-n perete si filozofii de viata de la casa de nebuni. Iar in sprijinul afirmatiilor imi sare in ajutor chiar Gene Hackman, protagonistul filmului care si-a catalogat proiectul cam asa:
"It's not an adventure story, although it has all the elements; it's not a straight mystery, although it has a lot of mystery involved in it; it's not a drama of a family, and yet it has that too."
Cred ca Hackman a spus tot prin aceasta caracterizare. Putea foarte bine sa si concluzionez: IT'S NOT A MOVIE!, dar ar fi fost prea jenant.
Si ca sa nu fiu acuzat de rastalmacire, iata si finalul declaratiei lui Hackman, care, bineinteles indulceste putin aceasta descriere cretina de mai sus: "It also has a variety of locations - everything it takes to make a really interesting movie." Doar ca finalul nu este sustinut de nimic, ba din contra din acele "it's not" este practic ridiculizat. Filmul nu e nimic, dar toate astea duc la un film interesant. Spune "sa mori tu!"

Ps. Adevarul e ca peisajele sunt superbe. Retusate, recolorate, dar cu efecte terapeutice nu alta.
Nota 3,10!

[alali]

Reprise (2006)



Un film aparte, straniu, despre o poveste simplista, cu pretentii dar care nu arata mai nimic in materie de analiza a artistului, a creatiei, a efortului creator, a decaderii, a ... nimic.
La o prima vizionare pare un film ieftin, mai mult decat independent, un fel de proiect universitar realizat de stundenti. Se foloseste o metoda neobisnuita de a face conturarea personajelor. Pur si simplu se intrerupe cursul narativ si se introduc acele colaje cu niste imagini ciudate care au o patina nefireasca, arhaica, comunista, efect gresit introdus pentru o creatie provenind dintr-o tara nordica.
Acest mijloc de a creiona un personaj trezeste senzatia de lipsa totala de mijloace. Lucru ciudat, tinand cont ca la un moment dat asistam la o scena a unui accident, scena destul de costisitoare ca filmare, sunt sigur. Deci buget exista.
Filmul nu exploateaza mai nimic din potentialul ce evident l-ar fi putut specula. Nu prezinta in niciun fel drama geniului sufocat de propriul succes, nu prezinta sub niciun aspect prietenia pusa la incercare de succesul-insuccesul celor doi, chiar daca despre acest aspect se tot bate moneda la mai toate review-urile, si la fel, nu prezinta de nicio maniera eforturile depuse pentru a crea o opera. Pur si simplu o carte se scrie si atat.
Mai e si povestea de dragoste. Ciudatica si ea. E o poveste banala, nici ea speculata la adevarata-i importanta, terminata ca un mariaj de interes, rudimentar. Se ajuta reciproc: ea are grija sa isi ia el pastilele si sa se imbrace, el ... probabil asigura un trai decent deoarece este un copil de bani gata. Sentimentele apar, dispar, se transforma, ajungand in final sa fie atat de amestecate incat la acea criza de nebunie, chiar nu mai ai cum sa vezi un viitor normal al unor sentimente normale. De acolo inainte e dementa si atat.
Iar finalul pare ca trage o șapă peste intreaga evolutie a relatiei respective in incercarea de a o reintroduce in peisaj, mai prostuta, mai imaculata si ca si cand nimic nu s-a intamplat. Despre ce vorbim?!
Un film care nu m-a impresionat, fara sentiment, fad, fara sclipiri, chiar daca abordeaza teme ce necesitau acele sclipiri. Un film care nu a lansat cariere, care nu a avut, as putea spune, niciun impact asupra viitoarelor proiecte ale regizorului, ale actorilor; nimic. Ba din contra. Stiu ca o sa primesc exemplul lui Oslo, 31 de agosto (2011). Sa fim seriosi! Un singur film in 5 ani si acum in 2015 inca unul, nu socot ca 2 filme in 10 ani reprezinta o lansare de cariera pentru regizorul Joachim Trier. Un 6,47!

[alali]

The Chumscrubber (2005)

...sau cum prea mult bine strica. Cam asa s-ar putea rezuma acest film. Avandu-si redacinile in viciile clasei de mijloc americane, filmul este o satira in care se zugravesc tipologii mai degraba, decat personaje. Si avem cam tot ce este rau sau degenerat in societatea timpurilor noastre, (cu predilectie cea americana). Pornind de la adulti, avem cam toate genurile de defecte transformate in personaje: nimfomana sau curva pe romaneste, workaholic-ul sau omul obsedat de cariera, pampalaul sau dominatul care clacheaza, mama neglijenta care isi neglijeaza copilul, nebuna care si-a pierdut mintile dupa o trauma ca cea a pierderii odraslei, ratatul care nu poate renunta la femeia ce l-a scos din viata ei, etc. si terminand cu adolescentii care sunt si ei intruchipari ale unui singur defect: gamer-ul, batausul, tantalaul, drogatul, infractorul, ahtiata dupa popularitate, etc.
Filmul leaga toate astea printr-o actiune oarecum cursiva si destul de interesant construita, dar e greu de digerat tocmai datorita acestei increngaturi de nebuni pusi laolalta. Ai impresia ca e orasul damblagiilor si ca tocmai faci o incursiune in "tara lui papura voda", unde primar e "pazvante chioru' ".
Legat de titlul original, pentru ca cel romanesc e... scos din burta, (asta ca sa continuam cu cimiliturile autohtone), ziceam de titlu, s-ar fi vrut unul care sa creeze un adevarat fenomen. O constructie ... ciudata, o alaturare... cam ca si personajele, intre doua cuvinte ce nu ar trebui niciodata alaturate, cel putin intr-o gandire normala: prieten si curatitor (cu sensul de epurator). Un joc de cuvinte cam fara cap ca si personajul Chumscrubber.
Per total un film ce s-ar fi dorit ori o imagine simbolica a noii societati ori s-ar fi dorit foarte prost pentru a deveni cult. Din pacate nu i-a iesit nici una nici alta. Un fiasco total. Iar Ralph Fiennes, vai... Ralph Fiennes in acest film... vaaai!
Nota 6,19!

[alali]

End Game (2006)

Of! Dupa vizionarea filmului, am ramas cu o singura certitudine. Filmul este clar, a fost facut pentru finalul pe care il are. Scenaristul a avut clar conturat in cap acest tip de final; pacat ca nu a mai asteptat un timp pentru a-i nazari si o poveste decenta care sa fie parcursa pana la acest surprinzator deznodamant.
O poveste mai slaba, mai gaunoasa, mai plina de ridicol nu mi-a fost dat demult sa vizionez. Situatii de-a dreptul comice, ce se vor a fi situatii limita, rezolvari de situatii limita desprinse parca din basm, fara niciun minim de substrat real, toate astea au concurat la acest film slab spre foarte slab.
(nu pot sa imi scot din minte acea secventa a bombei din barca si cum anume a fost ea reperata)
Este pentru prima oara cand, desi apreciez la filme cel mai mult finalurile bune, imprevizibile sau nu neaparat, dar cu mesaj, fie el happy sau sad, iar aici avem parte de un final atipic, pot sa spun chiar bun, filmul nu doar ca ma dezamageste ci mi-a produs chiar o stare de frustrare, la cat de prost decurge povestea in puncte ce se vor a fi pline de adrenalina.
Nici ca si dialogrui nu exceleaza, iar personajele, deoarece sunt puse in acele situatii ireale, stupide, nu au niciun farmec.
Slab, poate cel mai prost film al lui Cuba Gooding Jr., sau cel putin cel mai slab din cele vazute de mine. Un 5,00 doar pentru final. Este singurul care mai ridica un pic stacheta si il transforma practic dintr-un film prost intr-unul de... timp pierdut.
(Finalul este unul atipic desi el este usor de prevazut inca din primele 15 minute ale filmului. Este totusi o performanta trebuie sa recunoasc).

[alali]

Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto (1970)



Critic, satiric, absurd, prost.

Unii considera acest film drept o satira. Cred ca e ridicat pe nedrept pe un piedestal mult prea inalt. Intr-adevar, elemente satirice exista. Finalul este unul tipic, apoi mai vine si acel citat din Kafka. Dar restul filmului pare mai degraba o parodie. Totul este disproportionat, discursurile sunt penibile, transformarile personajului exagerate, acum e un dur si un dictator, acum e un catelus cu ochii umezi; toate astea creaza o atmosfera artificiala. Personajul, o sa il tot numesc asa, nu e vina mea ca nu are nume, desi se doreste sa fie o tipologie, este prost creionat. Bineinteles ca este o "scapare" voita, aceasta cu lipsa numelui, dar e un alt amanunt care ne scoate din ritm, ne distanteaza de la cursul normal al actiunii.
Am vazut ovatiile aduse lui Gian Maria Volonte pentru interpretarea personajului "Inspector". Sincer, nu pot sa vad, oricat m-as chinui aceasta stralucire. Tot rolul se rezuma la recitari sfortate, niste chinuieli ce au ca rezultat acele fete rosii cu ochii iesiti din orbite, fete cauzate de o proasta coordonare a respiratiei. Am mai vazut acest tip de interpretare ce se vrea nevrotica la alti actori. Sa luam ca exemplu un contemporan ca Al Pacino. Are un nerv in anumite scene incat ajunge si sa scuipe sau sa saliveze in timpul discursului. Dar niciodata nu o sa-l vezi ca se sufoca.
Oricum, daca pentru unii aceasta a "Inspectorului" - Gian Maria Volontè - e una din primele 5 interpretari din istorie, ce pot eu sa le spun? Probabil ca primi patru sunt Brando, DeNiro, Pacino, Hopkins, C. Scott, Newman, Day-Lewis, Nicholson, O'Toole, ... dar stai ca am trecut de mult de cinci. Se pare ca jumatate din cei amintiti, cu ale lor interpretari monumentale nu se califica in fata acestui anonim..., inspector anonim.
Secventa caricaturala de prezentare a urmelor gasite la locul crimei are o nuanta atat de ridicola, nivelul criticii si al absurdului coboara atat de jos incat dezgusta. De fapt tot ambientul si oamenii par anacronici. Parca tot discursul e imprumutat de la vreun lider al vreunei tari bananiere, de mana a 4-a.
Probabil ca importanta care i se acorda si aura de film de autor se datoreaza contextului politico-social al Italiei acelor ani. Altfel nu vad marea realizare a acestui film.
Slab, gresit, exagerat, ridicol. Un 4,45 doar pentru prezenta Florindei Bolkan.
Ps. Si unde mai pui ca e prima parte a unei asa-zise trilogii a nevrozei. Eu unul nu imi doresc astfel de tulburari, asa ca va las pe voi sa savurati celelalte doua parti.

[alali]

Last Man Standing (1996)

A 3-a ecranizare a romanului "Yôjinbô" de Ryûzô Kikushima , roman adaptat pentru ecran de Akira Kurosawa, iar ulterior preluat ad literam de celelalte 2 productii americane. Daca in "Per un pugno di dollari" desi nu s-a aratat macar o minima decenta si sa se pomeneasca numele celor doi ca si scenaristi, totusi filmul, datorita prestatiei lui Eastwood a devenit un icon al genului western, aici inca de la inceput te frapeaza aceasta mentionare. Bruce Willis alaturi de Kurosawa... ce vrea sa fie asta? Dar imediat te lamuresti, chiar din monologul de inceput, ca acesta este un remake. Iar Bruce Willis in acest film.... iacs!
Plin de elemente hollywood-iene, potrivite ca nuca in perete in cazul de fata, cu efecte si cascadorii specifice filmelor western din anii 60-70, cu o modelare a eroului principal ciudata, el fiind atins la acea coarda sensibila de super-erou, infaptuitor al justitiei, coarda sensibila ce-l inmoaie atat de tare pe nemilosul luptator, transformandu-l intr-o carpa, incat e gata sa-si riste toti banii, da ce spun eu bani, chiar viata, doar pentru a o stii pe ea, necunoscuta in siguranta.
Fata de original, justificarea schimbarii taberelor, modul in care renegatul merge efectiv printre membrii celor doua grupari este fortata, necredibila, argumentele aduse in acest sens sunt slabe si povestea din acest punct de vedere are mult de suferit. La fel se poate spune si despre descoperirea manipularii la care au fost supusi de catre misteriosul luptator solitar, este tot atat de prost incadrata in poveste, dand impresia de apendice ... inflamat.
Peste toate aceste neajunsuri vine prestatia lui Bruce Willis. O incapacitate de a se modela in functie de situatie cum rar ti-e dat sa vezi in intreg repertoriul de interpretari ale bransei din care zice-se, face si Bruce parte.
El, actorul, eroul, principalul din acest film are un tipic de personaje atat de rastrans, dar ce spun eu de personaje, poate chiar un singur tip de personaje pe care le poate interpreta; acel detectiv, politist, infractor, macho man, dur, flegmatic, sictirit si /sau sarcastic. Alte roluri ii vin atat de rau incat strica orice film, indiferent de cat de captivanta ar fi povestea.
Un 5,13 pentru aceasta cumparare de scenariu de la detinatorii drepturilor maestrului Kurosawa, foarte prost gandita, ce nu are decat un singur efect. Pune intr-o lumina si mai favorabila, daca mai era nevoie, filmul original, Yojimbo, aratand penibilul reecranizarii povestii initiale in maniera nord-atlantica. Nu recomand decat celor care au vazut varianta Kurosawa.

[alali]

The Good Night (2007)

E fara dubiu influenta pe care filmul lui Michel Gondry, The Science of Sleep, ba chiar si a celebrului Eternal Sunshine of the Spotless Mind filmul aceluiasi autor, o au asupra peliculei de fata. Nu stiu daca cei doi au interactionat in aceasta viata sau cum Gondry a ajuns sa aiba un asa impact asupra creatiei lui Paltrow, dar influentele sunt prea vizibile in special daca e sa comparam acest film cu primul amintit mai sus a lui Gondry.
Subiectul cazului de fata este unul de exceptie. Aceasta idee de a-ti trai visul, sub orice forma, este superba. Finalul este si el o bijuterie. Total atipic, aproape imposibil de intuit. Un final ce ridica o multime de polemici, discutii, meditatii. Acea alegere ireala dar fericita... este cel putin controversata.
Insa, iar acest insa este urias din pacate, filmul este prost construit si realizat. Beneficiind de actori destul de buni cel putin daca e sa ne uitam cu ce background venea fiecare pana la acest proiect, filmul reuseste performanta sa fie prost interpretat. Nu stiu daca persoanele sunt de vina! As inclina mai mult sa scot vinovat modul in care sunt acestia dispusi, asupra a ceea ce li se cere sa transmita.
O actiune atat de profunda, o poveste cu atat de mare potential este practic terfelita de acest stil de exprimare regizoral. In viziunea mea, Paltrow si-a aratat limitele si calitatea in acest proiect minunat pe care l-a distrus iremediabil.
Acele scene cu DeVito, in care se incearca inglobarea in film a unui umor ce are ca scop deturnarea privitorului, macar si pentru o clipa, de la incarcatura filosofica a filmului, sunt atat de grotesc si de retard incluse, incat filmul capata nuante de sitcom ieftin.
Cam asta ar fi intruchiparea in produs finit a copiatului neinspirat, a cumulului de functii regizor-scenarist in cel mai incompetent grad cu putinta si a nepotismului in arta cinematografica. Un film prost, de neurmarit, un dezastru total, o mutilare ireparabila a unei idei minunate. 3,55!

[alali]

Kettle of Fish (2006)

Foarte slaba aceasta "comedie" romantica. De comedie cred ca nici nu se poate vorbi, iar romantism... avem in masura in care si Matthew Modine, Mel aici, poate intruchipa o jumatate romantica. Plus ca mai avem si acele prim-planuri ale lui Ginger, Gina Gershon, prim-planuri gen EBA, cu acele posturi pantentate de mandra posesoare de botox. Probabil ca tuiguierea buzelor o fi vreo chestie romantica ce mie imi scapa.
Ideea ce se vrea practic a fi un catalizator a povestii, (relatia peste - broasca), este atat de insignifianta si de mica, incat practic tot filmul este minimalizat si redus la o idila ridicola intre protagonisti, la fel de idioata ca si cea dintre cei doi ... mormoloci. Fara personaje de nici un fel, fara farmec si fara sclipire, filmul are doar acel pestisor zglobiu si 2-3 broaste care sa mai anime privitorii.
Regizoral s-a reusit ca, desi actorul principal intruchipeaza un cantaret de jazz, filmul sa sufere enorm si la partea muzicala. Cu o coloana sonora formata din cateva acorduri invechite, esecul este total.
Pelicula este per total o pierdere de timp. Sunt multe alte comedii sau povesti de dragoste-romantice pe care sa le parcurgeti, decat sa pierdeti timpul cu acest rateu. Un 4,99; nici 5!

[alali]

Out of Sight (1998)

There is nothing wrong with your tv. Do not attempt to adjust the picture... Soderbergh's controlling it!

Cum Doamne iarta-ma a fost nominalizat acest film la Oscar, categoria "Cel Mai Bun Scenariu"? Un film atat de prostut si de previzibil¿?
Cu o interpretare a celor 2 protagonisti, George Clooney si Jennifer Lopez, jenanta, filmul nu are niciun capitol la care sa poata primi nota de trecere si care sa il recomande pentru o asa nominalizare. Nu are poveste, nu are dialoguri, nu are personaje de niciun fel, nu are suspans, nu are intr-un cuvant nimic din ceea ce poate fi un scenariu bun. Asa ca, de unde oare atata toleranta pentru toata aceasta povestioara caraghioasa? Si sa se ajunga sa se mai si compare felul constuctiei sinopsis-ului de aici cu cel din Pulp Fiction!? WTF!? O luam razna sau...?! N-au nicio legatura unu cu altul.
S-a mers atat de departe incat pana si scena dintre Foley si "incantatoarea" Sisco, (asta asa ca sa folosesc si eu exprimarile pompoase de pe site-urile de specialitate), scena petrecuta in barul hotelului, apoi bineinteles in dormitor, sa fie comparata cu scena emblematica a filmelor politiste ce trateaza aceasta nisa a spargatorilor, din "Heat". Adica toata acea discutie insignifianta dintre cei doi papusei ai Hollywood-ului sa aiba vreo asemanare cu memorabilele replici dintre Pacino si DeNiro?!
Eu as merge si mai departe si as spune chiar ca ultimii doi ar fi avut ce invata din aceasta idila din Out of Sight. Nu? Puteau si ei dupa celebra confruntare sa mearga intr-o camera de hotel, motel, ceva... Atunci da interpretare adevarata! Delirez desigur!
Se mai poate vorbi apoi de modul in care este filmat si editat acest film. Aici da! Soderbergh realizeaza ceva... ciudat dar unic. Acele increngaturi de real cu imaginar, acele scena filmate cu o anumita lentoare si intrerupte in mod regulat de freeze-frame-urile acelea ciudate, care trebuie sa marturisesc ca la inceput am crezut ca e vorba de o defectiune a discului dvd. Ba chiar la al doilea astfel de efect am crezut ca e acea scurta pauza dintre trecerea de pe un strat, pe al doilea, ce se realizeaza in cazurile dvd-urilor dual layer. Dar nu! Efectul se vrea a fi, cel putin la nivel declarativ, cel al unei rupturi in timpul efectiv. De ce anume s-ar dori asta? Nu stiu!
Oricum, ce pot sa spun e ca toate acele scene imi aminteau de excelentele reclame la Peroni Nastro Azzurro. Iar daca acele reclame sunt excelente, aici potrivirea e, adica nu e buna. Creaza acele "rupturi in film", care displac oricarui privitor. Cam ca si reclamele de pe canalele tv. Te scot total din film si te trimit la frigider.
Concluzie: film slab, fara nici un argument care sa-l scoata cat de cat in evidenta din randul filmelor mediocre, fara stralucire chiar daca joaca doi frumusei ai timpului si mai ales fara niciun fel de tensiune; nici erotica, nici de suspans. Totul e tern. Un 6,02!

[alali]

Laitakaupungin valot (2006)
aka
Lights in the Dusk (2006)

Venit dupa mult prea optimistul "Drifting Clouds", (o.t. Kauas pilvet karkaavat) si apoi inegalabilul "The Man Without a Past", (o.t. Mies vailla menneisyyttä), Aki Kaurismäki ne propune probabil cel mai sumbru film al acestei trilogii. Un film aftat de la inceput pana la sfarsit sub zodia fatalismului si al resemnarii.
Reactii sau mai bine zis lipsa de reactii de neinteles din partea protagonistului, acea atitudine umila si blamabila, toate aceste caracteristici dau filmului tonuri de umbra si tristete, culori neobisnuite si nelogice daca e sa le raportam la celelalte doua filme ale acestei minicolectii reprezentative pentru cinematografia finlandeza.
Chiar daca nu se inscrie in liniile predecesorilor sai, filmul de fata este o incheiere oarecum normala a unei astfel de colectii, supranumite si "filmele crizei" ale unei societati saracite.
Trebuie sa remarcam totusi acea duritate, gresit confundata cu demnitatea, cu care se infrunta fiecare lovitura data de soarta protagonistului.
Din iubire spun unii, din resemnare altii sau chiar dintr-o letargie prosteasca, Koistinen, (Janne Hyytiäinen), personajul central al povestii nu reactioneaza in niciun fel. Desi pare mai tot timpul cu un pas in fata uneltirilor pe care i le pregatesc interlopii, el nu ia atitudine sau macar sa incerce un minim instict de protejare a propriei persoane. Accepta si chiar doreste sa fie incriminat si sa plateasca ceva ce nu a savarsit.
Are totusi o rabufnire destul de brutala, cand incearca sa il asasineze pe cel care i-a inscenat toate acestea, dar si aceasta tentativa pare tot un fel de provocare de a fi prins si pedepsi tot el. Nu are acea dorinta de reusita. Este un esec din start, esec pe care Koistinen pare ca il constientizeaza. Iar in sprijinul acestui sentiment vine si reactia pe care o are atunci cand este gasit intr-o stare precara de catre ceea ce-l iubeste in taina. Desi ea vrea sa cheme ambulanta, el o opreste, preferand sa mai petreaca cateva clipe alaturi de ea, sperand probabil intr-un deznodamant tragic pentru propria persoana.
Filmul nu mi-a placut, recunosc, dar cred totusi ca este un bun final al seriei. Este practic un sfarsit in adevaratul sens al cuvantului al celui de-al treilea capitol cat are aceasta opera marca Kaurismäki. Protagonistul a murit, deci totul se sfarseste aici.
Concluzie: Un film imposibil de comparat, unic in felul sau dar care trimite foarte tare catre cinemaul fatalis al europei de vest, destul de nespecific mentalitatii nordice.
Nota 6,77. De vizionat, desigur pentru o viziune de ansamblu al celor trei filme ale acestei trilogii, desi te scoate total din starea aceasta unica in care esti pus de catre Kaurismäki in primele doua capitole (filme).

[alali]

Pixels (2015)

O risipa extraordinara de efecte speciale si bani (110 milioane dolari ca buget !!! ), dar cel mai dureros este ca la cat e de prost filmul poate fi incadrat cu usurinta la categoria "escrocherie". Adica sa percepi bani pentru intrarea la asa ceva este "furt calificat" sau ma rog, asa ar trebui sa fie.
Pornind de la o reteta nostalico-de succes in zilele noastre, ( succesul urias pe care il are jocul Minecraft in randul micilor si mijlociilor gameri, joc ce face o trimitere macar ca si prezentare vizuala, la vechile console), filmul incearca sa exploateze aceasta categorie de potentiali clienti folosind aceasta grafica retro gen cub - pixel, cam mare ce-i drept, dar nah, atunci nu existau LCD-ul, Plasma sau LED-ul.
Tot acest apel smecheresc, speculativ la acest trecut dar si prezent-succes nu constituie o problema in sine. Nu ar fi prima productie care apeleaza la astfel de tertipuri. Nu! Mai mare problema este acea lipsa de consistenta a povestii. Actiunea pe langa ca incepe brusc si ... stupid, nu are niciun fel de logica sau suspans. Pur si simplu nu este palpabila nici la nivel de film-joc, oricat de ... deschis te-ai duce la vizionare.
Apoi vin mesajele subliminale. (stiu! exagerez cu folosirea abuziva a cuvantului subliminal; asa-zisele mesaje sunt tipate din toti rarunchii, deci numa subliminale nu pot fi numite, dar...).
Aici, la nivel de mesaj filmul iese din categoria productiilor proaste si devine toxic, nociv. Sloganuri de genul: prostia este o virtute sau viata pierduta jucand jocuri este "cool" si are multe avantaje, ar trebui cenzurate si interzise. Cum poate un copil de 10-11 sau chiar 12-13 ani sa selecteze ceva folositor din toata aceasta constructie-oda a prostiei? De fapt, intrebarea corecta era daca are ceva folositor ce sa vada-inteleaga din toata aceata mizerie? Iar daca e vorba de copii chiar mai mici ca etate, deja problema devine serioasa. Ma sperie chiar si gandul... daramite sa si experimentez asa ceva. Brrr!
Nu mai fac si disectia dialogurilor care sunt libidinoase in unele momente, pentru ca in rest sunt jalnice si limitate.
O nota de 3,90 doar pentru efecte speciale. Aici filmul straluceste la propriu. Toata acea lumina, acele cuburi colorate si sclipitoare, chiar e ceva...
Nu recomand ba chiar cred ca e contraindicat pentru cei mici sa vizioneze aceasta incercare de "a o pune" cu Serena Williams, care daca e sa fiu rautacios pana la capat numa ca standard de frumusete nu o poti folosi; Desi aici e ok ca si prezenta... dar pana departe e cale lunga.

[alali]

Regression (2015)

Poate ca prost ca si catalogare a acestui film suna destul de dur. Dar standardul pe care si-l trasase singur Amenabar cu precedentele sale productii nu se pliaza deloc pe realizarea de fata. Unde mai pui ca si timpul de asteptare dintre proiecte, un 6 ani intre acest film si ultimul pe care il regizase, Agora, sau de ce nu , 11 ani intre acesta si ultimul lui proiect cu adevarat bun si care il reprezinta intr-adevar pe regizoul spaniol, Mar adentro.
Filmul este corect din toate punctele de vedere. Este o creatie de manual. Amenabar conducand acest proiect de parca i-ar fi fost frica sa nu cumva sa ii fie identificata vreo greseala pe undeva, vreo lipsa sau vreo nepotrivire. Insa toata aceasta grija fura tot farmecul filmului. Este prea previzibil si prea meticulos aranjat. Nu are amprenta autorului, nu are elemente unice. Nu ai de ce sa te indragostesti si de ce sa iti reamintesti.
E adevarat ca poveste nu ajuta deloc. Atat de normala si banala, pare "din vecini" inspirata parca, asa cum imi place mie s-o numesc. Iar daca e sa vorbim de deznodamant ... comunul atinge un maxim total nepotrivit pentru o pelicula.
Amenabar scoate practic tot ce se putea scoate dintr-o astfel de poveste. Pana la un punct chiar ne face sa credem ca suntem in fata vreunei capodopere. Deh, regresia asta la care tot luam parte e de vina. Apoi totul se complica si se incetoseaza si de aici intreaga lume se naruie.
Insa tensiunea este mentinuta magistral din punct de vedere regizoral, pana in fatidicile ultime 3 minute cand tot acest castel de sugestii, tot acest labirint pe care il sapa in mintea noastra a privitorilor se dezleaga sub forma unei iesiri ca si acea usa subreda de hambar. Dar cel mai rau e ca se constata ca tot timpul am fost in preajma acestei portite de scapare. Solutia era tot timpul langa noi, in spatele nostru, in lateral sau chiar in fata noastra. Sa nu innebunesti atunci?
Daca Amenabar si-a facut treaba corect, scotand mai mult decat s-ar fi putut din poveste, singura lui greseala fiind doar acceptarea acestui proiect, protagonistul filmului a fost de-a dreptul exceptional. Un Ethan Hawke fenomenal! Cu o prestatie cred, dintre cele mai bune pe care le-a demonstrat vreodata; acel sevraj pe care il traieste detectivul Bruce Kenner, personajul pe care il interpreteaza Hawke este de-a dreptul molipsitor. Probabil ca inducandu-ne si noua aceeasi stare maladiva si asteptarile noastre sunt la fel de zdruncinate ca si ale acestui detectiv atunci cand intrezarim adevarul.
De Emma Watson nu prea imi permit sa spun mai nimic. Apare sporadic, dar cand o face e in atmosfera filmului. Adica buna pana spre final. Oricum, timpul scurt pe sticla si mai ales personajul pe care il interpreteaza, personaj schitat doar de evenimentul in cauza dar si de cateva amintiri ce decurg din aceata investigatie, nu permit o evaluare cu ochi critic a prestatiei ei.

Spoiler:

Interesant de mentionat este si acea remarca de final. "...infricosator din toata aceasta poveste este ca noi am crezut-o...". Desi ea se adreseaza politistilor in calitatea lor de actori, nu ai cum sa nu o extrapolezi si asupra intregii audiente, dar mai ales a propriei persoane si sa incepi o analiza personala a felului in care poti sau te lasi influentat de astfel de lucruri.

Un film slab ca sa nu ma repet cu catalogarea din titlu, un 6,16! Asteptam un alt nou proiect Amenabar poate peste inca 6, 11 sau cine stie cati ani.

[alali]

I Racconti di Canterbury (1972)

Cea de a doua parte din aceasta trilogie "a vietii" cica. Eu am s-o numesc a grotescului si a ridicolului. Desi face trimiteri si catre lucrari monumentale din istoria literaturii universale, sperand astfel sa imprumute ceva din dimensiunea acestora, filmul se umple de ridicol. Folosind un umor care ma depaseste, nu as dori sa cunosc persoane care considera toata aceasta degradare si mizerie drept umor, cele opt episoade ce se vor a fi povestiri de calatorie, sunt unele mai mizerabile decat altele, ajungandu-se in final sa mirosim flatulentele asa-zisilor interpreti; si asta in conditiile in care incepem vizionarea doar tinandu-ne de rusinica.
Caracterul satiric se pierde pe drum si lasa loc doar refularilor prorprii ale lui Pasolini. Chiar scenele erotice, sexual-explicite, intre un barbat si o femeie, tradeaza aceasta stare de fapt,, mai toate fiind pe invers, nefiresti.
Pasolini iarasi baga capul in poza ca si in prima parte si isi rezerva aceeasi postura privilegiata de artist si creator. El este geniul care vede toti acesti parveniti si ipocriti mizerabili si tot el este singurul sa consemneze toate aceste aspecte intr-o lucrare hedonista ce isi doreste sa sparga tiparele vremii si sa treaca peste prejudecatile si normele timpului. Insa de la intentie si idee pana la opera finala... se dovedeste ca e cale lunga de tot.
Cam atat despre aceasta realizare pentru ca mai mult ar insemna pierdere de vreme. Recomandare nu fac pentru vizionare deoarece cred ca nu merita. Cine vrea poate sa asiste pe riscul lui la tot acest circ al ororilor si asta doar in ideea de a incerca si singur o analiza. Doar atentie ca tot acest prost gust sa nu trezeasca in privitor sindromul "hainele imparatului".
Un 3,98, doar asa ca sa nu fie 4 curat.

[alali]

Il fiore delle mille e una notte (1974) aka
Arabian Nights (1974)



Filmul trebuie privit ca o ultima etapa de incercare si prospectare pe care o face regizorul italian inaintea marei sale adaptari dupa controversata creatie a Marchizul de Sade.
Ultima parte a trilogie vietii, filmul este o semi-fantezie. Este practic singurul capitol al acestui calup de 3 productii care se poate preta la a fi numit film. Celelalte 2 fiind o colectie de scurt-metraje experimentale care s-au incercat a fi legate intr-un mod artificial de o scurta introducere si de prezenta in randul actorilor chiar a regizorului in calitatea lui de geniu creator, singurul capabil de a intelege si de a reda povestea intr-un mod accesibil muritorilor de rand, personajului sau conferindu-i-se chiar atribute divine.
Interesant este ca in filmul de fata, Pasolini nu mai intervine in structura povestii si asta ajuta filmul sa aiba o cursivitate cum nu intalnim in celelalte 2 ce i-au precedat.
Cu stop-cadre ce fac trimitere catre mari opere ale patrimoniului universal, cu o plasare a decorului in misteriosul univer al lumii orientale, filmul are asa cum spuneam, intruziuni de basm. Cu personaje fantastice, cu regi si printi, cu palate si curti regale, totul este folosit pentru a crea mister si dorinta. O dorinta uneori carnala, alteori spirituala, pelicula se joaca cu simturile si mai ales cu imaginatia noastra.
Nuditatea se pliaza bine pe decor, uneori devenind o insesizabila continuare a acestuia si nu este nici pe departe atat de groteasca ca in prima parte a trilogiei, nici chiar deranjanta ca in a doua parte. Iata deci un mare plus al acestui film.
Faptul ca are happy-end incadreaza productia, asa cum spune si titlul, in enigmaticele povesti ale celor 1001 nopti.
Un film relativ ok, vizionabil, net superior ca si constructie primelor doua parti. Lipsa actorilor este insa un mare minus si acest lucru se vede in cel mai groaznic mod posibil la proiectia produsului final. O nota de 6,08!