Reperele de bază ale unei culturi cinematografice

[Malombra]

my twopence la preferinţele criticilor >

să-mi bag cracii. da parcă ai postat nuş cînd un link, chamb, în care era vorba să discute ăştia şi hour of the furnaces. gata, s-a anulat? bă, nu-s filme rele alea, dar man, aceleaşi şi aceleaşi şi aceleaşi chestii an de an şi nu sunt deloc sigură că-s cele mai bune filme făcute vreodată. îni bag craşii încă o dată în meseria asta de căcat - critic de film. ăştia habar nu au de filme.

[Chambord]

Mal, cu toate ca nu poate sa ne para rau cand tu iti bagi cracii , totusi e vb de canon (unde greu se intra). Pls understand. Hour of the furnaces ? Sigur. Au fost oameni care au votat si cu asta (surprise ! numai gagici ): Helen Dewitt Elizabeth Wood Sophie Mayer

[Chambord]

In fine, benoclati-va cat vreti si mai vb:
http://explore.bfi.org.uk/sightandsoundpolls/2012/

[Chambord]

Cel mai votat film romanesc:

Death of Mr Lazarescu, The
Year: 2005 Country: Romania
Directed by Cristi Puiu
Featuring Ion Fiscuteanu / Luminita Gheorghiu / Doru Ana
Introduction

The film that brought the Romanian New Wave to global attention was this almost real-time drama about the last hours of a reluctant hospital in-patient.

“The movie’s staged hyper-reality offers a stunning dialectic between drama and artifice—where did Puiu find these actors? Ion Fiscuteanu in particular demonstrates an astonishing absence of vanity in the title role.”
J. Hoberman, Village Voice, 2006

The Romanian New Wave’s first flickerings date to the early 2000s, but it was this film’s Cannes success – it won the ‘Un certain regard’ award – that swivelled the international spotlight onto a country whose film output had hitherto been practically ignored.

It’s easy to see why it struck such a chord internationally: its almost real-time depiction of the final hours of an elderly hard-drinking loner as he has to negotiate the bureaucratic Bucharest healthcare system could be transplanted to almost any country in the world. The only even vaguely sympathetic character is the paramedic (Luminiţa Gheorghiu) who insists that her reluctant and colleagues take Lazarescu’s case seriously while they’re preoccupied with the fallout from a major accident.

The film was billed as a comedy, but the laughter is that of uncomfortable and sometimes painful recognition. It was the first of ‘Six Stories from the Outskirts of Bucharest’: the second was Puiu’s crime drama Aurora (2010).

The film’s long takes and ultra-realism would feature in many subsequent Romanian films, such as 4 Months, 3 Weeks and 2 Days (2007) and Boogie (2008).

8 critics voted for this film
Ludmila Cvikova
Jurica Pavicic
Christine Dollhofer
Igor Soukmanov
Maria Kuvshinova
Jon Wengström
Alexey Medvedev
Zsolt Gyenge

Topurile astea sunt bune pentru amuzament, asa cum discutam noi pe aici si eventual ca si o sursa de recomandari. Ca ierarhie valorica nu fac doi bani, pentru ca asa ceva nu exista in domeniul filmelor. Fiecare isi are propriul top, se vede ca nici macar criticii astia nu cad de acord.

[rvn]

topurile astea dau tonul. nu sunt facute intamplator, cum nici intamplator nu sunt parerile unor oameni simpli, de pe strada. oamenii astia sunt presupusi specialisti, autoritati in domeniu si, vrand-nevrand, dar, vrand iti spun eu, ghici ce fac? pai, e simplu: promoveaza. nu cu reclame ca la tv, ca nu vorbim de filme comerciale, ci cu batul pe care-l pun in dreptul fiecarui film. conteaza, cum naiba sa nu conteze, cand orice amator de a intra pe taramul cinematografului de arta, are ca punct de plecare si reper, aceste topuri? spune-mi, T.,topul tau personal apare publicat pe undeva? n-au importanta prea mare diferentele de opinii intre critici,importanta este menirea lor sa naste controverse si evident...cu cat filmul e mai controversat, cu atat cascatorii de gura la arta, sunt mai interesati.

[rvn]

si-acuma nu mai fiti asa rautaciosi cu IMN s-o porecliti cu numele unui plastic. nu stiu daca ati observat, dar, a slabit enorm de mult in ultimul an si parca are si alt look. mie mi-a placut schimbarea ei.

[Malombra]

cum naiba sa nu conteze, cand orice amator de a intra pe taramul cinematografului de arta, are ca punct de plecare si reper, aceste topuri?

deci e bun pentru iniţiere. şi cînd ai trecut de intratul pe poartă ce faci? tot la astea te uiţi? să înţeleg că e o intrare continuă? faci ture în jurul porţii.. ăştia cu topurile se presupune că au intrat demult pe tărîm, dar tot la poartă au rămas , din nefericire. critica de film e departe de critica de artă, din păcate. în artele plastice s-au întîmplat tot felul de redescoperiri, revivaluri, reevaluări, dar în film.. se pare că se celebrează mai mult pionieratul decît valoarea intrinsecă a filmului, cine a făcut primul o chestie decît ce a vrut să zică. bine, nici nu mă miră, în fond trăim timpurile politeismului valoric şi atunci e mai uşor să delegi judecarea unui film unor chestii exterioare, sociale, istorice, tehnice. problema cu topurile astea e că sunt foarte reductive, iar pentru că sunt cam toate la fel, induc în eroare. chiar mă tentează să fac pe undeva un master de film, ca să văd modalităţile de înregimentare academică şi spălare pe creier de acolo.

eu pe irina nistor o ştiu numai din satirele vacanţei mari
http://www.youtube.com/watch?v=al5RX...=results_video

[rvn]

poate m-am exprimat prea complicat. comparativ, vad treaba asta asa: ii vine intr-o zi o idee stralucita unui creator de moda celebru aflat in pana de inspiratie si fiindca elita haute couture, madamele bogate si ziaristii de la Vogue asteapta cu sufletul la gura sa-i vada noile creatii, el, cum spuneam, are acea scanteie de geniu si isi imbraca manechinele in zdrente. la propriu. haine rupte, odioase, duhnind a tomberon si boschetar, dar, ce conteaza asta. te uiti pe eticheta si gasesti numele Chanel sau Givenchy si dintr-o data zdreanta care nu valora nimic, se transforma intr-un prototip de zeci de mii de euro, care imbogaeste intr-un sezon toti pret-a-portistii care n-au ce face, decat sa...urmeze trendul, ca sa nu dea faliment.

ceva de genul acesta am vrut sa zic eu si sper ca n-am gresit.
pe Irina Nistor o stiu de la tv de cand eram mica si din articolele despre cinema.vocea ei se putea auzi aproape pe toate casetele VHS. am avut ocazia s-o vad si-n realitate, la cateva lansari de filme romanesti, asa cum l-am vazut si pe Tudor Caranfil. eu cred ca trebuie sane respectam putin "batranii", macar pentru faptul ca ei vorbeau despre istoria cinemaului, cand noi inca nici macar in "planul" cincinal nu existam.

LATER EDIT: si...da, toata chestia asta e ciclica. o data spalarea pe creier inceputa, rar ne e dat s-o refuzam la un moment dat. atunci cand intri pe un anumi culoar, fagas si ti se contureaza dorintele, preferinte pentru a asimila anumite valori estetice pe care ti le sugereaza, recomanda unii (specialisti) ramai ancorat acolo si oarecum, greu accepti ca poate exista si altceva mai bun.

[Malombra]

eu am şi zis că nu am habar de irina nistor, în afara caterincii de la vm. aş fi curioasă să văd un film dublat în româneşte, în afara desenelor animate de pe jetix.
am priceput ce vrei să spui cu zdrenţele, doar că autoritatea zdrenţelor se bazează pe autoritatea, greutatea numelui, care le precedă. mai întîi ai un nume respectat, apoi lansezi zdrenţele. faptul că ai lansat primul zdrenţele pe piaţă să zicem că marchează un punct în istorie, dar dacă zdrenţele rămîn şi peste ani relevante, în afara soluţiilor tehnice propuse, e altceva. cu criticii e parcă altfel. mai întîi te evidenţiezi că zici altfel decît restul, iar apoi te supui trendului. banalizarea e semn că te-ai dat pe brazdă, că ai ajuns la profunzimea de viziune a greilor, a zeilor criticii, că te-ai maturizat şi nu-ţi mai arde de fleacuri. pe mine uniformitatea gusturilor cel puţin mă sperie.

[loud.rocks]

Pe mine ce ma deranjeaza in primul rand la majoritatea criticilor de film este ca pun prea mare valoare pe anumite detalii tehnice revolutionare la vremea respectiva, care astazi sunt fie banale, fie depasite si care practic nu au contribuit cu mai nimic la valoarea filmului respectiv, ci doar au fost nemaintalnite.

Ca sa dau si un exemplu: Rope (1948) este foarte laudat din doua motive: 1 - ca e facut de "maestrul" Hitchcock, si 2 - : "maestrul" a folosit nu stiu ce cadre foarte lungi si foarte inovative la vremea aceea.
Cadre in care eu nu am vazut absolut nimic special in momentul vizionarii, si despre care am aflat ca ar fi importante abia dupa ce am citit nu stiu ce review pe net (a lu' Ebert parca).
Am inteles ca mai e cazul si la Eisenstein (si bineinteles multi altii) de la care nu am vazut niciun film si nu ma pot pronunta.

In fine, nu zic ca nu trebuie apreciate astfel de idei nemaipomenite care au fost adevarate reusite la vremea respectiva, dar sa nu depaseasca statutul de valoare istorica, adica strict faptul ca au fost importante pentru acea perioada.
Mi se pare pur si simplu absurd sa spui ca un film ieftin ca Rope depaseste altele (nu m-am putut gandi la niciun exemplu pe aceasta tema) doar pentru faptul ca a folosit nu stiu ce tehnica si sa negi complet valoarea propriu-zisa a filmului.

[rvn]

mai întîi ai un nume respectat, apoi lansezi zdrenţele. faptul că ai lansat primul zdrenţele pe piaţă să zicem că marchează un punct în istorie, dar dacă zdrenţele rămîn şi peste ani relevante...pe mine uniformitatea gusturilor cel puţin mă sperie.

eu nu prea vad mare diferenta. ziaristii de Vogue sunt cei care lauda sau desfiinteaza zdreanta. criticii de film sunt cei care scriu cronici favorabile sau nu.

si pe mine si cred ca pe oricine sperie uniformitatea. dar, ma gandesc acum, nu este in firea noastra sa ne dorim ceea ce au si altii, sa nu cumva sa fim mai prejos?

[Malombra]

păi avem ce au şi alţii, că filmele acelea se găsesc. dar a avea şi ideile. şi înţelegerea pe care o au alţii, nu ştiu dacă e una din priorităţile mele în viaţă. chiar dacă stai să citeşti sau să răsfoieşti un album de artă, măcar şi acelea alb-negru din podul bunicii, îţi dai seama că în chestii de expresie oamenii diferă. poate nu diferă în chestii de structuri psihice sau în felul în care preferă colgate sau blendamed, dar homer şi veteranyi sunt voci diferite, orice s-ar spune. cuiva îi pot place amîndoi, dar nu asta e problema. dacă în domenii mai înalte decît mine varietatea e lege, ca ce chestie aş accepta uniformitatea aici, mai jos? iarăşi, nu ştiu un singur poll literar în care primul roman epistolar al tuturor timpurilor să fie mereu prezent doar pentru că a lansat o nouă formă de expresie. poate scuza filmului e că are o istorie prea scurtă, deşi producţia e uriaşă !!
mă repet, dar recomand iar mark cousins, story of film, care are o imagine mai generoasă asupra lucrurilor. deşi nu foarte cuprinzătoare, e accesibilă seria.
şi apropo de inovaţii, The camera that changed the world - de ce nu l-a menţionat nimeni pe jean rouch?

* îi pot plăcea, ahh

[rvn]

dacă în domenii mai înalte decît mine varietatea e lege, ca ce chestie aş accepta uniformitatea aici, mai jos?

se afla in noi o nevoie bolnavicioasa de a fi acceptati de altii. ti se pare un motiv bun pentru a putea coabita cu ei?

[Malombra]

da hristoase, aşa esenţială e preferinţa pentru un film sau altul , ca să coabitez cu cineva? acesta e un domeniu practic inofensiv, de aceea nu mă dumiresc de ce e uniformitate aici, unde fiecare e cu sine însuşi pînă la urmă. îmi plătesc taxele, nu omor ca să supravieţuiesc, nu umblu în curul gol , cred că fac destul pentru coabitare. dar în chestii d'astea pe care le savurezi singur sau cu o mînă de oameni apropiaţi, de ce să îţi dicteze alţii şi să te supui corsetelor estetice ale altora? nu cred că e posibilă o independenţă absolută, de acord, dar din moment ce libertatea totală e irealizabilă, aceasta, sau o formă adulterată a ei, rămîne pînă la urmă circumscrisă unui domeniu limitat, cel al opţiunilor timpului liber, al momentului pe care ţi-l dedici nu pentru a scoate profit, ci pentru a scăpa de grija lui. nu ştiu, poate diferenţa dintre critic şi cinefil e aceea dintre un absolvent de litere şi un cititor fanatic, unul supus unui curriculum şi altul supus doar pasiunii. dar atunci de ce ar avea primul dreptate?
mai e o meserie, a' mai veche dintre toate, unde critica, pardon practica e pe bani vs. aia făcută din plăcere.

app de modă, nuş cum e la vogue, dar la bazaar e cam aşa. mă rog, e un spot publicitar odios, consumerist, sari peste fetişul tehnologiei. mi-a atras atenţa accentul pus pe bloggeri, pe păreri din astea, marginale să le zic, pe ochiul diletanţilor chiar.
http://mubi.com/films/being-bazaar/watch

[Chambord]

Fiecare isi are propriul top, se vede ca nici macar criticii astia nu cad de acord.

No shit ! Really ?
Pai asta-i si ideea ma fratzilor futu-i ceapa ei de treaba. Sunt oameni diferiti, care au trecut prin lucruri diferite in viata, lucruri care i-au modelat diferit, etc etc. E firesc sa nu semene topurile lor (ar fi fost catastrofal pentru spiritul criticii in sine sa gandeasca toti la fel). Dar cand aduni arguably cei mai buni specialisti din bransa si ii pui cap la cap rezultanta e mai de incredere pt oricine e interesat de cinema decat ce spun eu, tu sau Malombra. Experienta noastra in domeniu ne plaseaza la coada vacii, dupa numitii specialisti de mai sus.

Cat despre strambatul asta din nas, ca nu s-a tracut de gura portii si nu stiu ce, Mal, noi am mai avut discutia asta pe PM cand m-ai intrebat de ce ma multumesc sa mananc taratze iar eu ti-am raspuns ca de unde ma uit eu in farfurie se vede friptura. Faci greseala de a ignora atat scopul acestui sondaj (care e acela de a marca cele mai bune si mai stabile filme, adica fix ABC-UL unui cinefil, ABC pe care ma indoiesc ca l-ai parcurs fie si in proportie de 50 % inainte de a-l da pe foc si a te apuca de buchisit enciclopedii) cat si elementele lui constitutive (topurile individuale in numar de peste 1000 si cu alea ale regizorilor, pe care daca ai avea bunavointa si rabdarea de a le parcurge vei gasi destule "excentricitati" care sa-ti satisfaca apetitul pt noi orizonturi, tie care ai trecut demult de poarta si ai ajuns deja in fundul gradinii). Dupa care sper ca vei fi avand bunavointa a ne lumina si pe noi pacatosii la ce ar trebui sa ne benoclam ca sa se cheme ca am intrat pe poarta Campiilor Elizee.

Experienta noastra in domeniu ne plaseaza la coada vacii, dupa numitii specialisti de mai sus.

Nu ma indoiesc ca marii specialisti stiu mai bine aspecte tehnice gen montaj, camere de filmat etc. Dar in ceea ce priveste interpretarea unui film ca si poveste si mesaj, unii dintre ei sunt la coada vacii fata de mine.

[rvn]

poate ce este interesant la film este ca si-a lasat istoria scrisa in imagini. a face un documetar despre isoria filmului, mi se pare inutil,fiindca daca vrei s-o cunosti in profunzime, nu este nevoie sa faca cineva un colaj cu cele mai importante momente care i-au marcat evolutia, de la inceputul secolului trecut si pana astazi. iti poti construi propria viziune, o poti adulmeca singur si evident, trebuie inceput cu temelia: acele filme despre care voi va intrebati mai sus, de ce apar ele inca in topurile specialistilor ca cele mai valoroase din toate timpurile.
nu putem avea pretentia ca suntem cunoscatorii adevarului absolut, dar, istoria in arta, ca in orice, mi se pare a fi lucrul cel mai important pentru a putea avea macar, pretentia ca, am ajuns cumva la miezul ei. filmul nu are o istorie lunga, dar are aceasta particularitate pe care am amintit-o mai sus si mi se pare fascinant,uluitor, ca,aparatul de filmat in stare tehnica rudimentara si putinii oameni care l-au manuit,au putut sa ne lase imagini document de o valoare (intrinseca) inestimabila. ganditi-va ca nu am avut posibilitatea de a cunoaste cu atata fidelitate cum era viata inainte, decat de la aceasta extraordinara inventie si indiferent cat de mult s-a profitat in scop comercial de ea, transformand-o in industrie, cand vine vorba de cele mai valoroase piese ale ei, tot cele din perioada de inceput sunt indicate de specialisti. valoarea intrinseca sau cum vrem s-o definim e data de o caracteristica destul de simpla si relevanta: unicitatea. si cred ca asta spune cam tot. pe de alta parte, mi se pare ca filmul, ca produs artistic, este poate cel mai supus deprecierii, sau uzurii morale, mai bine zis. ori, daca ne gandim la el ca la un produs strict comercial, sigur, putem face in doi timpi si trei miscari topul celor mai valoroase PRODUCTII, dupa zerourile adunate la incasari. dar, cu cat s-ar vinde efectiv aceste pelicule? si putem vorbi de un document in imagini pentru urmasi, in cazul lor?

[Malombra]

chamb, i love coada vacii btw

dacă abc înseamnă cele mai bune filme intrate în top 100, ai fi surprins, dar am văzut şi eu destule, nu am început direct cu delpeut şi green. am început cu hitchcock, visconti, fellini, truffaut, dacă tot e să mă confesez. ca mai toată lumea. dacă tot vorbim de topuri extravagante, pe primul loc la rosenbaum , care nu e un individ obscur, se află un film de portabella, cuadecuc (informaţie de pe mubi, nu am verificat), nici măcar warsaw bridge sau ăla cu bach, ci un film ciudat, care vorbeşte mai mult despre film decît multe documentare. acum spune-mi, cîţi din cei ce se închină la topul final ştiu de portabella , au văzut ceva de el sau, văzîndu-l, l-au apreciat? topul final e o medie aritmetică, dar în topul acela unele nume sunt mai grele decît altele, nu? problema cu închinătorii la top este că orice nu e în top e întunecime, absurditate, extravaganţă frustrată, nereuşită îmbrăcată în straie ţipătoare. jeanne dielmann a fost făcut în anii 70, dar pun pariu că filmul ăsta, al cărui ecou în cinema a început să se resimtă doar din anii 2000 încoace, a intrat în topul canonic abia de cîţiva ani. nu e cam lentă reacţia criticii oficiale la lucrări seminale, decisive? şi nu e rolul criticii acela de a prevedea decît de a constata fapte sau de a canoniza abia după ce posibilităţile unui film au fost valorificate de regizori?

da, rvn, tot vorbind de unicat, moralitate, inovaţie, începuturi, constatăm că topul nu conţine un singur film mut. nimic (ba, metropolis, ceva keaton ?) . iar în anii dinaintea apariţiei sunetului s-au făcut inovaţii copleşitoare. nu doar anii 60 au răsturnat şi au refundamentat filmul, în orice caz nu vertigo a făcut-o. de aceea recomandam documentarul lui cousins, măcar primele episoade, care pentru mine sunt şi cele mai bune, pentru că acesta arată , cu ajutorul imaginilor, amnezia în care intră orice top de acest fel. vigo, gance sjostrom nu sunt nişte străbunici penibili, ci au marcat filmul în moduri care se resimt şi astăzi.

[Malombra]

din top critics poll , alea 93 de entries, am văzut 74 de filme. e bun, chamb?
din lista de filme ale femeilor, mai am trei, dar îţi pot spune regizoarele tuturor filmelor fără să mă uit pe net şi îţi pot da detalii despre alte filme ale regizoarelor, decît cele 3 la care nu m-am uitat.

once again i ♥ koada_vatchyi

dada, am revăzut topul, dreyer, vertov, the usual silent suspects. trăbă mai mult, more more more damn silence to the people!!!!