"Nunta mut?"

[Led-Ze-Pencil]

pai nu e cazul, am exagerat ca sa fiu inteles.
era vorba de pana unde poate ajunge intelegerea, indulgenta.

[Led-Ze-Pencil]

@Pitbull
Mda, eu sunt curios cum ramane cu teoria aia a "faptului divers" .....

@Pitbull
cred ca asta era intrebarea neraspunsa.

[Pitbull]

Dacä da, atunci dezvoltä întrebarea, cä "cum rämâne cu..." e prea vag. Ce anume, concret, mä întrebi? Si cu care parte din "teoria faptului divers" - cä-i destul de amplä...?

[Led-Ze-Pencil]

pentru cine n-a apucat sa vada filmul: mininova si altele.
(nu l-am pus eu, doar l-am cautat si l-am gasit)
revin cu noi impresii dupa o a doua vizionare.

[Pitbull]

Säracu' Horatiu...

[Led-Ze-Pencil]

Säracu' Horatiu...

Pai de ce? E semn bun daca a aparut, inseamna ca a fost considerat un film care merita sharuit. Si cum are multi seederi inseamna ca le place si vor sa-l "impartaseasca" si cu altii.
Cat despre partea financiara: asta e, n-ai ce-i face, asa li s-a intamplat tuturor. Si Boogie si MDL si AFSNF etc au aparut asa.

[Pitbull]

Nu, sinapsa mea era:

revin cu noi impresii

Säracu' Horatiu...

[Led-Ze-Pencil]

Dar nu se stie... daca acum o sa mi se para bun?

[Pitbull]

I don't dare to hope!

[Led-Ze-Pencil]

Revazut filmul, ramane cum am stabilit.

Cu cateva adaugiri:

- vazut pe TV e mai suportabil in secventele de hahaiala continua din bufetul satului, e bine ca ai telecomanda si poti da mai incet.
- cum bine spuneau mai multi pe aici, e o varza de stiluri, da impresia ca la fiecare secventa a stat autorul si s-a gandit: ia sa vedem, pe asta cum o facem? Si la fiecare a gasit alta solutie: comedie muta in alb negru la proiectie, serii de fotografii la aparitia fetei moarte, ralenti cand apare troika celor ce anunta moartea lui Stalin etc.
- gafa cu alegerea zilei de joi pentru nunta e in continuare impardonabila, ofiterul ala rus anunta ca "azi noapte a murit parintele popoarelor" - cat de greu era sa studieze un calendar al acelui an?
- sunt mult mai multe poante in tot filmul decat va amintiti, multe mi-au scapat si mie, practic in prima parte pare ca a respectat niste exigente de sitcom, replica si poanta. Trase de par, fireste.
- imaginea activistului prost si calcat in picioare de toti din nou e falsa si antiproductiva in dramaturgia filmului - de ce o fi ales HM sa-l faca ciuca batailor cand putea scoate chestii mai bune din prezenta lui acolo? Doar pt cateva poante?
- mutul in doliu, tatal celei violate si omorate, apare la nunta la o zi dupa ce tocmai isi ingropase fata. (???)
- curva satului apare in doliu la masa de dupa inmormantare, deci era o fiica a satului (???)
- rusul ameninta ca se va face proces de inalta tradare celor care nu vor respecta hotararea inaltului comitet sovietic - totusi se intra in forta si se impusca PE LOC oameni care NU se impotrivesc actiunii (secventa tancului)
- gafa minora: casa unde se tine nunta are o prispa inalta, tancul nu putea urca pe ea ca sa intre in casa - dar sa lasam..
- activistul, tatal lui Gogonea, de ce e omorat - dupa cum relateaza Gogonea la final - ? Ca el nu participa la nunta muta.
- nunta muta o da pe alaturi, tot de dragul poantelor, cand acolo de fapt se petrecea ceva tragic
- nu stiu ce TARANI ar fi intrat in jocul ala de pantomima si mimare a unei nunti, nu pare credibil deloc sa o fi facut (ma si intreb cum o fi fost de fapt nunta aia adevarata)
- trecerea de la tacerea exigenta care nu permite nici macar ghiortaieli de mate la sindrofie in toata regula nu are nici o justificare psihologica: pur si simplu socrul bate in masa si anunta Nunta maaaa! si toti se conformeaza la unison. Daca morcovul era asa de mare pana atunci, cum de a disparut brusc?
- finalul, bazat si el pe o poanta: sa va luam un interviu / ce sa ne mai luati? este jalnic. Putea sa ne scuteasca de o poanta discutabila si sa faca ceva mai profund, ca a tot cautat profunzimile de-a lungul filmului (zborul ingerului, mortii care bantuie etc)
- personajele pot fi caracterizate din doua vorbe, exact ca in prezentarea dinaintea unei piese de teatru scrise: Cutare, mosier, are simtul umorului desi comunistii i-au luat tot. Dar teatru si e.

Ar mai fi dar ma opresc aici. Merita o re-vizionare, pentru a intari convingerile.

Per total, filmul nu e un dezastru. Nu e Dincolo de America (si aici Gorzo chiar a exagerat, dar i-am inteles exagerarea - faptul ca o pretentie de arta poate fi mai nociva decat o prostie evidenta). Cred ca - celor care l-am criticat - ne-a parut rau ca putea fi mult mai bine, ca e ca o gagica misto pe care la un moment dat o vezi ca e stirba si gângavã.

Iar respingerea filmului mai poate fi si o reactie "de val" datorita obisnuirii noastre cu filmele realiste ale ultimilor ani, care ne-au facut celebri in lume.

Revedeti-l! E o ora jumatate in care sa va declansati mici entuziasme si mari regrete.

[gionloc]

Ileana Birsan a raspuns textului scris de Horatiu Malaele in ajun de Craciun.

Un atac descalificant
Despre cum s-a supãrat domnul Horaþiu Mãlãele pe „croncãnicari”

Ileana BIRSAN

În ajunul Crãciunului din anul recent încheiat, apãrea în Jurnalul naþional un pamflet semnat de domnul Horaþiu Mãlãele, cu titlul „Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii“. De regulã, autorii se abþin de la admonestarea criticilor de specialitate, dupã ce aceºtia le comenteazã premierele, dar sã zicem cã actorul ºi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaºte aceastã cutumã deontologicã ºi a þinut neapãrat sã iasã în faþã ºi sã-ºi apere producþia ce tocmai îºi avusese premiera. ªi-a ratat însã jalnic tentativa, atacînd agresiv ºi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) ºi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mutã“ în Observator cultural) .
Odatã finalizat ºi expus, un film îºi are propria viaþã, mai lungã sau mai scurtã, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mutã au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lãsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul ºi curiozitatea spectatorului. ªi, iatã, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînã la sfîrºitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaþa ºi publicul din þarã. Se pare însã cã domnul Horaþiu Mãlãele nu-ºi doreºte decît aplauze prelungite ºi ovaþii, chiar acolo unde este loc ºi rost de cîteva fluierãturi, dacã nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bãtãi peste obraz (nu mai punem la socotealã eºecul filmului peste tot unde ºi-a încercat ºansele la festivaluri internaþionale). Intrigat de criticile negative ºi oripilat de analizele pe care le considerã „o îngurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale“, domnul Mãlãele amendeazã irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituþia intelectualã“ sau, mai rãu, cu „autoritatea tranºant-stalinistã“.


Motivele ultime pentru care domnul Mãlãele se autocaricaturizeazã cu aceastã ocazie, mai rãu decît în reuºita sa graficã de gen, îmi rãmîn strãine, însã invectivele barbare ºi comparaþiile, cel puþin dubioase ºi penibile, par sã traducã orgolii rãnite ºi pretenþii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveºte, nici unul dintre cei trei „croncãnicari“ nu le-am etalat.
Fãrã sã îmi arog dreptul de apãrãtor sau de purtãtor de cuvînt al „troicii“ (a cãrei „agresivitate trãdeazã asocierea la un scop ascuns ºi urît mirositor“ – ?!), mãrturisesc dublarea dezamãgirii intelectuale, în urma vizionãrii filmului (la care nu m-am dus cu mefienþã, chiar dimpotrivã), cu una umanã, în urma citirii celor scrise de rãsfãþatul ºi revendicativul regizor. Domnul Horaþiu Mãlãele a fãcut un film care vorbeºte mult mai puþin despre consecinþele dictaturii comuniste decît aceastã biatã ºi bizarã notã ziaristicã – un exemplu terifiant de inadaptare culturalã ºi de exhibare a vanitãþilor. Filmul domnului Mãlãele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge cã este un produs cultural valoros ºi, de aceea, e nevoie de nota informativã despre intenþii tematiste sau justificãri ideologice docte, cu care pamfletarul îºi cimentezã agresivitãþile? Cui îi foloseºte aceastã revoltã publicã, aflatã la nivelul furiilor adolescentine?! Se aºteaptã domnul Mãlãele, ca victimã inocentã a nemiloasei conspiraþii a criticilor, sã capete mai multã îngãduinþã sau atenþie?


În ceea ce mã priveºte, în notele mele critice, aminteam de conþinutul inconsistent ºi monoton, blocat în reducþionismul caricatural al comunismului ca blestem naþional, terfelit de cliºee narative ºi simboluri facile, chiar dacã pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat ºi frustrat din epoca postcomunistã, ca ºi publicul mai uºor de amuzat cu comicãrii groase. Deºi, iniþial, siderarea în faþa textului ºi a gestului domnului Mãlãele m-a fãcut sã consider inutil un rãspuns pe mãsurã, decenþa culturalã m-a obligat la o replicã mai puþin virulentã sau înverºunatã decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost ºi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=21072

(nu mai merg urlurile?)

[StefanDo]

ba merg, de ce sa nu mearga?[/url]

[Led-Ze-Pencil]

le zice bine, dar cu mila.
probabil ca sa nu cada in extrema in care a cazut HMãlãele.
or mai urma si alte raspunsuri?

[nume]

Ileana Birsan a raspuns textului scris de Horatiu Malaele in ajun de Craciun.

Un atac descalificant
Despre cum s-a supãrat domnul Horaþiu Mãlãele pe „croncãnicari”

Ileana BIRSAN

În ajunul Crãciunului din anul recent încheiat, apãrea în Jurnalul naþional un pamflet semnat de domnul Horaþiu Mãlãele, cu titlul „Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii“. De regulã, autorii se abþin de la admonestarea criticilor de specialitate, dupã ce aceºtia le comenteazã premierele, dar sã zicem cã actorul ºi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaºte aceastã cutumã deontologicã ºi a þinut neapãrat sã iasã în faþã ºi sã-ºi apere producþia ce tocmai îºi avusese premiera. ªi-a ratat însã jalnic tentativa, atacînd agresiv ºi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) ºi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mutã“ în Observator cultural) .
Odatã finalizat ºi expus, un film îºi are propria viaþã, mai lungã sau mai scurtã, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mutã au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lãsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul ºi curiozitatea spectatorului. ªi, iatã, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînã la sfîrºitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaþa ºi publicul din þarã. Se pare însã cã domnul Horaþiu Mãlãele nu-ºi doreºte decît aplauze prelungite ºi ovaþii, chiar acolo unde este loc ºi rost de cîteva fluierãturi, dacã nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bãtãi peste obraz (nu mai punem la socotealã eºecul filmului peste tot unde ºi-a încercat ºansele la festivaluri internaþionale). Intrigat de criticile negative ºi oripilat de analizele pe care le considerã „o îngurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale“, domnul Mãlãele amendeazã irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituþia intelectualã“ sau, mai rãu, cu „autoritatea tranºant-stalinistã“.


Motivele ultime pentru care domnul Mãlãele se autocaricaturizeazã cu aceastã ocazie, mai rãu decît în reuºita sa graficã de gen, îmi rãmîn strãine, însã invectivele barbare ºi comparaþiile, cel puþin dubioase ºi penibile, par sã traducã orgolii rãnite ºi pretenþii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveºte, nici unul dintre cei trei „croncãnicari“ nu le-am etalat.
Fãrã sã îmi arog dreptul de apãrãtor sau de purtãtor de cuvînt al „troicii“ (a cãrei „agresivitate trãdeazã asocierea la un scop ascuns ºi urît mirositor“ – ?!), mãrturisesc dublarea dezamãgirii intelectuale, în urma vizionãrii filmului (la care nu m-am dus cu mefienþã, chiar dimpotrivã), cu una umanã, în urma citirii celor scrise de rãsfãþatul ºi revendicativul regizor. Domnul Horaþiu Mãlãele a fãcut un film care vorbeºte mult mai puþin despre consecinþele dictaturii comuniste decît aceastã biatã ºi bizarã notã ziaristicã – un exemplu terifiant de inadaptare culturalã ºi de exhibare a vanitãþilor. Filmul domnului Mãlãele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge cã este un produs cultural valoros ºi, de aceea, e nevoie de nota informativã despre intenþii tematiste sau justificãri ideologice docte, cu care pamfletarul îºi cimentezã agresivitãþile? Cui îi foloseºte aceastã revoltã publicã, aflatã la nivelul furiilor adolescentine?! Se aºteaptã domnul Mãlãele, ca victimã inocentã a nemiloasei conspiraþii a criticilor, sã capete mai multã îngãduinþã sau atenþie?


În ceea ce mã priveºte, în notele mele critice, aminteam de conþinutul inconsistent ºi monoton, blocat în reducþionismul caricatural al comunismului ca blestem naþional, terfelit de cliºee narative ºi simboluri facile, chiar dacã pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat ºi frustrat din epoca postcomunistã, ca ºi publicul mai uºor de amuzat cu comicãrii groase. Deºi, iniþial, siderarea în faþa textului ºi a gestului domnului Mãlãele m-a fãcut sã consider inutil un rãspuns pe mãsurã, decenþa culturalã m-a obligat la o replicã mai puþin virulentã sau înverºunatã decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost ºi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=21072

(nu mai merg urlurile?)

Mda, probabil ca nu era asteptata o astfel de reactie din partea debutantului in ale regiei (sau poate era pt. cei care sunt intimi cu dl. Malaele). Ideea e ca filmu' nu depaseste sfera faptului divers - niste tarani fac o nunta care pica nefericit in aceeasi zi cu moartea Tatucului Stalin si pentru ca acesti"niste tarani" nesocotesc ordinul Mamei Rusia de a nu benchetui intr-o zi de doliu planetar se aleg cu gloante in cap si cu ani de Gulag. Cam asta ar fi.

[Floydman]

@ Led - cred ca gresesti in vehementa ta impotriva filmului, pentru ca desi esti constient ca filmul e o conventie cu tushe groase (ca si caricaturile lui Malaele, as zice) si desi esti la fel de constient ca dimensiunea suprarealista a filmului e clara si e menita sa acapareze filmul in intregimea sa, exagerezi (ca sa nu zic "faci tapaj") pe elemente logico-narative care ar fi demne de cel mai sahistic si logic policier. or, aici chiar nu e cazul, alt gen de film.

pari ca intelegi filmul dar te faci ca nu, parandu-mi ca te legi de el fara sa stii exact de ce....din aceasta dilema, nu poti iesi

@Malaele - e o eroare de-a dreptul surprinzatoare pt un om al artei sa se ia in gura cu critica. gestul lasa un gust amar. criticii sunt acolo sa (si) critice...asta e. nu imi place cand artistii isi justifica sau apara opera in fata criticilor.


@ nume - faptele banale sunt uneori cele mai juste si mai darnice ferestre cinematografice catre simboluri si intelesuri

[Led-Ze-Pencil]

@ Led - cred ca gresesti in vehementa ta impotriva filmului, pentru ca desi esti constient ca filmul e o conventie cu tushe groase (ca si caricaturile lui Malaele, as zice) si desi esti la fel de constient ca dimensiunea suprarealista a filmului e clara si e menita sa acapareze filmul in intregimea sa, exagerezi (ca sa nu zic "faci tapaj") pe elemente logico-narative care ar fi demne de cel mai sahistic si logic policier. or, aici chiar nu e cazul, alt gen de film.

pari ca intelegi filmul dar te faci ca nu, parandu-mi ca te legi de el fara sa stii exact de ce....din aceasta dilema, nu poti iesi

Da, nu stiu exact de ce. (desi nu ma consider asa vehement precum spui)
Probabil din dezamagire, din regretul ca putea fi un film nr 1 si uite ce a iesit. Si asta n-a venit imediat, la proiectie ma ofileam incetul cu incetul pe masura ce secventele se succedau, se faceau de ras si se scurgeau toate la canal. Sa-mi ziceti daca am fost singurul care a patit asta.
E ca atunci cand vezi cum ... nici nu stiu cu ce sa compar ... un lan de trandafiri minunati care devin cateva borcane de marmelada? Sau cand o vezi pe diva liceului ca sfarseste maritata cu unul mai negru si mai paros, cu coji de seminte intre dinti. (Mai caut si alte comparatii). Mi-e ciuda ca subiectul avea atat de mare potential si uite ce...
Dar, intrebare: ai incercat si o a doua vizionare? ca acum e posibila.

[miercuri]

L-am vazut si eu azi, i-as da un 8 si nu mai mult pentru ca lasa impresia de diamond in the rough, de parca ar fi fost facut pe mare graba. Ar fi mers cizelat pe ici colo, cu un research mai amanuntit nu ar fi avut atatea scapari anacronice si ar fi parut mai inchegat.
Dar mi-a placut mult din punct de vedere vizual, m-a dus cu gandul la shtetlul ucrainean din Everything Is Illuminated (desi in film e incomplet prezentat shtetlul din carte). M-ar fi bucurat si un strop in plus de realism magic. Cadrul era perfect. Sunt multe imperfectiuni si feluri in care ar fi putut fi perfectionat, dar n-avem ce face. Eu ma bucur ca iesit si asa si nu regret ca l-am vazut.

[Floydman]

Led, exista probabil cateva filme, sub 5, pe care am simtit vreodata nevoia sa le revad, ca sa le inteleg sau ca sa vad daca "imi plac mai mult ca prima data sau nu".
Doua care imi vin in minte sunt Calauza si Blow up. In general nu simt nevoia "repetarii unui film" chiar daca nu mi-am creat o imagine clara despre el.


Deci nu, nu simt nevoia sa il revad. Mi-a placut prima data, cu toate minusurile sale. E suficient.

[Led-Ze-Pencil]

Voua nu v-a lipsit in filmul asta scena in care cei doi spun DA la primarie si apoi slujba religioasa la biserica? Macar asa, pe scurt, ca sa fie cu adevarat nunta. Inainte de a incepe tot chiolhanul pantomimo-mut...

(desi stiu ca ar fi ridicat probleme: cine oficia la primarie? Gogonea?
El era cu rusul. Si cu rusii, in general)

[Pitbull]

Acum, dacä tot ai zis, ai dreptate, nu e. Nici nu-mi pusesem problema - si, cum lesne se poate vedea, nici altii.
Da' nu deranjeazä. Momentul era strict conventional, nu continea nici o informatie esentialä pentru poveste, si oricum e un memento subiectiv. Povestitorul n-ar fi zis neapärat: "si s-au dus la primärie, si au zis DA, si pe urmä..." - ci, mai degrabä: "deci, au stabilit-o pentru joi. Si joi, când sä se-aseze la masä..."