"Portretul luptătorului la tinereţe"

[Disciple]

Eroismul, altfel – “Portretul luptatorului la tinerete”
Despre partizani

Tot ceea ce este bun in filmul lui Constantin Popescu Jr. incepe chiar de la afis, care-i surprinde pe partizani pe un simplu fond negru, aliniati ca o formatie de fotbal, fiecare cu pusca pe umar, parca asteptand sa se intoarca inapoi in munti dupa incheierea sedintei foto. Cel mai semnificativ chip ramane, bineinteles, cel al lui Ion Gavrila Ogoranu, pe care il vedem undeva pe randul de sus, in stanga, printre camarazii de lupta - ca unul dintre ei, nu ca un superior. Semnificativ si concis.
De aceea, filmul are si unul dintre cele mai frumoase titluri întâlnite anul acesta la cinema. “Portretul luptatorului la tinerete” alunga din start ideea unui protagonist singular. Portretul este alcatuit din miile de chipuri care au luat parte la rezistenta anticomunista, fie ca ii vedem pentru un minut, fie ca supravietuiesc pana la finalul filmului - toate acele personaje apartin unui inteles comun. Lupta te poate face mai tanar.
Nu este un film despre Ogoranu, ci despre gruparea condusa de acesta - motiv pentru care regizorul apeleaza la tehnica docudramei, pe care o stilizeaza cu mici experimente. Este un procedeu de inteles pentru un debutant, dar tocmai acolo apar problemele, ca de pilda montajul paralel între actiunile partizanilor si secventele cu faptele si discursurile sforaitoare si semi-cabotine ale securistilor. Acest risc duce la un dezechilibru, odata cu inceputul celei de a doua jumatati a filmului, cand securistii mai apar din ce în ce putin si în cele din urma deloc, regizorul concentrandu-se numai pe partizani, ceea ce face ca spectatorul sa piarda din tensiunea sufocanta acumulata pe parcursul primei jumatati.
O alta problema tine tot de un experiment regizoral - si anume, momentele filmate cu luptatorii in activitati dintre cele mai obisnuite, care sunt decalibrate, putin explicitate, iar pentru un film care doreste aprecierea publicului ar putea deveni foarte usor de neinteles.
Dar lucrurile bune nu se lasa asteptate si putem observa cum regizorul a reusit sa reliefeze platitudinile initiale, folosindu-le doar ca pretext pentru a sugera simplitatea personajelor. Eroii nu sunt unii mainstream , nu vorbesc in parabole si nici nu evoca figurile unor martiri. Un erou comercial nu ar rosti o replica ca “Hai sa plecam ca mor de foame!” asa cum il putem auzi pe Ogoranu undeva pe la finalul filmului.
Cand unul dintre partizani este capturat sau ucis, nu ii vedem pe ceilalti jelindu-l. Rezistenta trebuie sa continue, intr-un fel sau altul, timpul e prea limitat. De aceea exista si o secventa in care liderul grupului, Gavrila, se saruta sub ploaie cu fiica unui preot sustinator al luptatorilor. Spectatorului, secventa i se poate parea exagerat de lunga, dar pentru erou cat o fi durat acea mica clipa de libertate? ne putem intreba. Sau secventa cand partizanii canta “Ma dusei sa trec la Olt…” la auzul stirii despre moartea lui Stalin. Ei nu au avut niciun rol in acest moment istoric, dar intr-un fel se simt victoriosi ca sunt de cealalta parte a baricadei. In aceste momente, regizorul acorda un repaos personajelor sale: unii canta, altii fac glume stinse, unul tipa ca ii este frica si ca nu mai poate continua, altul incearca sa explice rostul luptei, dar mare lucru nu are de spus, constient fiind de faptul ca e doar un alt nesabuit care alearga cu pusca prin munti si mananca pe apucate, tradat si haituit si de cei pentru care lupta.
Tradarile sunt momentele cele mai greu de suportat din filmul lui Popescu, ca in secventa cand personajul Porambu, interpretat de catre Alexandru Potocean, mananca grabit intr-o sura, destul cat se observe printre scanduri cum soldatii il inconjoara din toate partile, lasandu-l fara scapare. Regizorul nu indulceste tonul si, la un moment dat, in cadru isi face aparitia mama luptatorului, care asista neputincioasa la focurile neincetate ale soldatilor si la final ii intreaba fara sa-i priveasca: “Ce-ati facut, mai, copii?”
“Portretul luptatorului la tinerete” este un film care s-ar putea sa treaca destul de repede in uitare, in ciuda faptului ca regizorul mai pregateste doua continuari, totul intregindu-se intr-o trilogie ce poarta numele de “Aproape liniste”. Nu are precizia unui film comercial, poate si din cauza lungimii (140 de minute in varianta scurta), este rutinier ca subiect dar fara sa cada in rutina cinematografica, si presupune un efort clar din partea spectatorului, intocmai ca efortul acelor luptatori pe care ii portretizeaza.

Bogdan Drumea

[Pitbull]

Bine zis, bine scris!
"Särman este maestrul care nu-i întrecut de discipolii lui..."

[ultraviola]

Un film bun, impresionant. Si o reconstituire necesara.

[sinaxis]

Eu abia azi l-am vazut. Intr-o reluare pe HBO si nici nu stiu daca e varianta scurta sau cea lunga... sincer, nici nu am avut timp sa ma uit la ceas! Chiar daca mai dura ceva, nu m-as fi suparat. Filmul m-a tinut tensionat pe tot parcursul sau, dar nu cu o tensiune similara genului de filme cu scenariu stufos, desfasurari paralele de evenimente, multime de personaje asiatice pe care cu greu le identifici sau mai stiu eu ce fel de smecherii care sa te solicite sa tii ochii atintiti pe ecran si mintea atenta la ce vad ochii. Mi se pare grozav modul asta de a face film: o linie discursiva punctata de intercalari documentare, fraze din sedinte ideologizante, portrete idividuale, suspans si chiar lirism pe alocuri. Dar cel mai fain mi se pare faptul ca filmul chiar provoaca acea tensiune vie, acel mister ca frica de necunoscut, de surpriza... iti sta inima pregatita sa tresalte oricand la sunetul ingrozitor de arma. Linistea padurii, ciripitul de pasarele, frumusetea tineretii, vuietul tacut al refletiilor interne si... pac, pac tavarisci cu pistolietii si te uiti cu ingrijorare: o nimerit pe careva din ei? Ajung sa-ti fie dragi personajele pana acolo ca zici si tu la fel cu batrana anchetata: Eu, mama, nu pot sa-i vand, ca mi-s dragi ca si copiii mei!
Asta-i filmul, tare mi-a placut! Il pun undeva sus de tot in topul preferintelor.
Dar filmul nu se gata aici: pune, dupa vizionare, probleme ff profunde si grave. Filmul e foarte actual, e foarte transparent chiar daca, prin gen, doar survoleaza imagistic profunzimea dedesupturilor.
Eh, suntem un neam de eroi, uita-te la noi... Sau pe cealalta varianta: suntem un neam de tradatori?! E greu sa decizi intre pozitia baciului moldovean sau a mamei lui Stefan cel Mare... dar niciodata nu-i greu sa-ti dai seama ca pe oricare din pozitiile de mai sus te-ai afla trebuie sa-ti pastrezi demnitatea pe care ti-o confera datul de roman si crestin.
Eu multumesc pentru un asemenea film!

[Pitbull]

Iar eu îti multumesc pentru asemenea comentariu, Sinaxis!
Atât de sincer, de adevärat...!
(A fost secventa cu pionierii? Dacä da, era varianta lungä. Dacä nu, fu a scurtä.)

[SMC]

Vatianta lunga a fost.
Mai e miercuri odata. Si dupa aia, cine stie cand...

[paul_aramis]

bun, l-am văzut. părerea mea despre film? "mda."

preferând să evit polemici în legătură cu subiectul filmului şi cum la tehnica filmului nu mă pricep, o să comentez doar ceea ce e evident.
dom'le în afară de chestia aia cu vorbitu' (de care ziceam la În derivă), mai au ai noştrii o meteahnă: adaptarea recuzitei la scenariu. adicătelea (în cazul de faţă), armamentul, uniformele şi maşinile. da' pân' la urmă ce importanţă are? au făcut film cu succes la public? au făcut! e de ăla cu comunişti răi şi partizani buni? este! restu' nu mai importă. chiar dacă e ca şi cum conu' Serj ar fi folosit dacii în filmele cu comisarii. că doar tot maşină este, nu?

[nume]

O fi furat meserie de la Lucian Pintilie, dar mai e mult pana departe. Mult puschi puschi, astia se omoara ca cainii in filmul asta foaaaarteeee plictisitor. Peisaje frumoase, capse mai bune, efecte speciale mai elaborate si cam atat. Bine, e debut, are timp. 5 / 10
A era sa uit, acelasi baiat al lui George Constantin, la fel de slab si de neconvingator ca in Eu cand vreau sa fluier , fluier si alegerea neinspirata a lu' ala de juca in telenovele pe acasa cu pizdulicea aia ... Adela Popescu.

[paul_aramis]

păi cum să fie convingător, dacă îl pun în pielea unui personaj neconvingător? păi bine domnilor, dacă comuniştii erau aşa de agramaţi (şi deci prin extensie reduşi intelectual) atunci stai şi te întrebi cum mama dracului de ne-au condus atâta amar de vreme? rezultă că noi eram mai proşti decât ei.

dar ăsta a devenit deja un tipar în filmele de "după". la fel cum în filmele lu' conu' Serj (şi altele) legionarii erau prin definiţie băieţii răi, în filmele cu/despre comunism toate personajele de pe partea "roşie" a filmului sunt agramate. sau dacă la personajele legionare haina de piele era costumaţie obligatorie, pentru "ăştilalţi" şapca proletară e de nelipsit.

singurul meu reproş pentru film? lipsa obiectivităţii. din punctul ăsta de vedere nu se diferenţiază cu nimic de filmele "artistice" de propagandă de dinainte. între Capcana şi Portretul... semnul = la capitolul propagandă e pe deplin justificat.

[Stalker2009]

Eu am vazut filmul si nu mi s-a parut deloc plictisitor, dimpotriva reda faptele istorice asa cum s-au petrecut... uneori socante, alteori firesti, aratând modul de supravietuire acolo in salbaticia muntilor Fagaras, a unor tineri care au crezut cu tarie in idealul lor de a fi liberi luptând pentru asta in raport inegal cu fortele uriase de represiune ale regimului bolsevic nou instalat . Din punctul meu de vedere Bodnarenko in interpretarea lui Mihai Constantin este foarte buna, as putea zice ca este rolul cel mai important de pâna acum, care il va marca cu siguranta. Toata echipa de actori este minunata, chiar si Dan Bordeianu, mai putin obisnuit cu rolurile in filme de lung metraj (el jucand mai mult roluri in telenovele) s-a descurcat admirabil in rolul Victor Metea. Dupa filmul lui Nicolae Margineanu - Binecuvintata, fii inchisoare, acesta este al doilea pas important in directia redarii adevarului istoric despre o perioada gri din istoria tarii noastre. Nu pot decat sa-l felicit pe Constantin Popescu jr. pentru acest film document.

[paul_aramis]

mai degrabă redă doar o anumită parte a faptelor istorice. cea care se potriveşte cu "statutul de luptători pentru dreptate, libertate, democraţie, etc., şamd".

dacă cineva îşi închipuie că "băieţii" ăia pur şi simplu se plimbau doar pe munţi, făceau şedinţe literare şi culegeau panseluţe iar "Securitatea" îi urmărea doar pentru asta, atunci...

din păcate istoria este scrisă de învingători. şi filmul istoric românesc actual (ca şi cel "dinainte") se face la fel, funcţie de cine e "sus".
aştept cu nerăbdare ziua când o să apară un film "istoric" care o să ne arate ce s-a întâmplat "cu adevărat" la 1907: cum comuniştii ăia răi şi barbari i-au măcelărit pe ţăranii nevinovaţi.

[Coshava]

mai degrabă redă doar o anumită parte a faptelor istorice. cea care se potriveşte cu "statutul de luptători pentru dreptate, libertate, democraţie, etc., şamd".
d".</P>
</P>
dacă cineva îşi închipuie că "băieţii" ăia pur şi simplu se plimbau doar pe munţi, făceau şedinţe literare şi culegeau panseluţe iar "Securitatea" îi urmărea doar pentru asta, atunci...</P>

</P>
</P>
Totusi - filmul nu prea e pe ideea mentionata de tine ... si nici activitatea de gherila nu inseamna chestiile de mai sus ... </P>

[paul_aramis]

da' pe ce idee e filmul?

iar pentru partea a doua, exactly my point!

[SMC]

Ideea filmului este fidelitatea. C. Popescu a respectat cu strictete memorialisticile ce au stat la baza scenariului. Drept urmare, "Portretul... " este reflectia cinematografica a acelor pagini/amintiri, asa ca nu ar fi putut arata in alt fel. Simplu: aia ai, aia evoci. Cam asa...

[SMC]

... si ca tot mi s-a atras atentia - pe drept - ca IDEEA inteleasa de mine e TEMA. M-am referit la IDEE ca la un demers ce a avut ca scop cinematografic strictetea si fidelitatea. Multumesc celui ce a stat de veghe! Altfel, e cu totul altceva, asa cum mi s-a semnalat.

[djinjis]

ia r fidelitatea a fost o idee proasta. fidelitatea e pentru documentare. ce panarame sa arboreze o idee atat de infantila. filmul e naspa ca am vrut noi sa fim fideli. il puteam face meserie, birnsur, da asa am vrut noi, saL facem naspa si fidea. ca e mai chinchi.

ce-ar fi sa ne arate in timp real cum se caca si manaca. sau in alta ordine, ma rog. sa fie fidelitatea maxima!!!

[paul_aramis]

Ideea filmului este fidelitatea. C. Popescu a respectat cu strictete memorialisticile ce au stat la baza scenariului. Drept urmare, "Portretul... " este reflectia cinematografica a acelor pagini/amintiri, asa ca nu ar fi putut arata in alt fel. Simplu: aia ai, aia evoci. Cam asa...

fidelitate faţă de ... ce?

şi care stricteţe?

[djinjis]

fidelitatea fata de evenimetele reale a fost fluturata in acest caz ca sa explice/scuze slabele calitati dramaturgice ale filmului. daca e un film slab, nu o sa ma consoleze ca modelul de izmene a fost fidel reprodus.
Parerea istoricilor este irelevanta, iar ce ii intereseaza pe ei, nu ma intereseaza pe mine. Daca e un film reusit mi se rupe de citeva scapari de decor si recuzita.

[djinjis]

acelasi adevar istoric poate fi prezentat in 30 sau 300 de minute. A doua varianta o sa plictiseasca, evident si va fi mult diluata calitativ. ambele la fel de fidele fata de realitate, comprende?
nu am de gand sa explic ce inseamna un film bun, sau un film reusit. nu am chef de puerilitati.
c evenimente istorice ai vazut tu in film? o trupa de bramburisti fugeau aiurea pe dealuri, ba la stinga, ba la dreapta, cu intreruperi pentru cersit sau ciordit din sate. punctul culminant a fost cind i-au buzunarit pe aia la cabana dupa care le-au tinut un discurs despre libertate, scena parodica subtila, nepremeditata insa. (adica le-a iesit fara sa vrea ei)
de altfel se si spune in film, intr-o scena onesta: "stii ce facem noi aici? asteptam. asteptam sa vina americanii, etc."
filmul este lalait, iar personajele prezentate superficial.

asa, mai grosolan, ai aici o lista de filme reusite.

http://www.imdb.com/chart/top

[Windom]

O fi vazut domnu' Popescu Che al lui Soderbergh? Or fi fost toti comunistii semi-analfabeti? Or fi fost toti ciobanii k scosi din cutie? Io mai cutreier satele si colinele noastre dragi, din cind in cind, dar cioban imaculat ca ala care o ia in freza inca n-am vazut...
All in all, am avut impresia ca am vazut un Nicolaescu pe invers - black & white and no gray areas. Comunisti misei vs robinhuzi fara pata si prihana. Doua ore jumate de-a hotii si vardistii.