Jack 'Eraserhead' Nance

[Windom]

Actor-fetiº al lui David Lynch, cu care a colaborat la aproape toate filmele sale, Jack Nance a avut o viaþã destul de asemãnãtoare cu cea a lui Henry Spencer, personajul cu care s-a identificat atît de profund în experimentalul Eraserhead. Asemenea celui mai cunoscut personaj al sãu, omul cu o tunsoare mereu surprinzãtoare, Nance a contemplat lumea, cãutînd sã-i afle un înþeles, dar tot ce a gãsit a fost dezamãgire ºi o depresie fãrã margini. Sau, mai bine spus, acestea l-au gãsit pe el. Din momentul în care a îmbrãþiºat cariere de actor, momentele fericite au fost rare.
Colaborarea cu Lynch a început pe platourile de la Eraserhead ºi s-a transformat într-o strînsã prietenie, întinsã pe o perioadã de peste 25 de ani. A aparut în cinci dintre filmele maestrului, devenind foarte popular prin apariþiile sale regulate în serialul cult al anilor ’90 – Twin Peaks, în care rosteºte, de altfel, primele replici, dintre care una– „She’s dead. Wrapped in plastic” - a devenit celebrã.
Filmãrile la Eraserhead au început în 1972 ºi au durat aproape 5 ani (la începutul filmãrilor Lynch l-a asigurat pe Nance ca acestea vor dura 6 sãptãmîni). Unul dintre motivele pentru care filmul a devenit un cult clasic este interpretarea lui Nance, imaginea sa alb-negru – ochi mãriþi ºi un pãr care parcã ar vrea sã o ia la sãnãtoasa de pe scalp în orice moment – rãmînînd întipãritã în subconºtientul kinosseurilor de pretutindeni. Interpretarea fenomenalã a personajului s-a datorat faptului cã Jack Nance a devenit Henry Spencer. La fel ca personajul, Nance a adulmecat frica ºi anxietatea ºi a preferat sã hiberneze într-o camerã întunecatã, ºi-a asumat rolul de protector, pentru a fi în final strivit de acesta.
E greu de spus cînd a început „prietenia” dintre Jack ºi pahar. Ceea ce se ºtie sigur e faptul cã în preajma filmãrilor pentru Blue Velvet, devenise practic o epavã, ajungînd chiar în pragul sinuciderii. Salvarea lui a venit, culmea, tocmai din partea lui Dennis Hopper, care tocmai cîºtigase bãtãlia pe care o purtase cam tot cu aceeaºi demoni. Colegi de platou, Jack l-a rugat pe Dennis sã-l ajute sã scape de bãuturã, ameninþînd cã, în caz contrar se va arunca de la fereastra hotelului unde erau cazaþi pe perioada filmãrilor.
Dupã o curã la dezalcoolizare, unde fusese internat de cãtre Hopper ºi unde a cunoscut-o pe viitoarea s-a soþie, Kelly Jean, Nance a început din nou sã joace, chiar Dennis Hopper oferindu-i un rol, destul de mic, e drept, în Colors. Pentru a se întreþine, lucra ca recepþioner într-un hotel, ocazie cu care a fost jefuit de douã ori, sub ameninþarea armei.
În 1989, vechiul sãu prieten Lynch i-a oferit un rol în Wild at Heart, apoi în Twin Peaks, revigorîndu-i astfel cariera într-o anumitã mãsurã. În 1991 se cãsãtoreºte cu Kelly Jean. Atît cît a putut, Jack a iubit-o necondiþionat. Problemele au apãrut atunci cînd aceasta a început din nou sã recurgã la droguri. Jack a fãcut tot posibilul sã o determine sã renunþe, dar, avînd în vedere ºi propria sa situaþie, ºi-a dat seama cã cel mai înþelept lucru e sã o ia fiecare pe calea lui. Astfel, într-o noapte ploioasã, Jack ºi-a sunat soþia de pe platourile de filmare de la Meatballs, anunþînd-o cã vrea sã divorþeze. Kelly i-a spus cã dacã divorþeazã, se sinucide, la care Jack a replicat cã închide telefonul dacã mai vorbeºte aºa. În acel moment linia telefonicã a cãzut din cauza furtunii ºi convorbirea s-a întrerupt. Jack s-a dus în biroul regizorului ºi, privindu-l drept în ochi, i-a spus: „Cred cã nevastã-mea s-a sinucis”. Bob Logan, regizorul, crezînd cã glumeºte, a replicat: „Fiind mãritatã cu tine, cine o poate învinovãþi?” Soþia lui într-adevãr îºi luase viaþa, iar acesta a constituit începutul sfîrºitului pentru Jack.
A început din nou sã bea în exces ºi nimeni nu l-a mai putut opri, nici mãcar amicul Hopper. A devenit din ce în ce mai retras, adîncindu-se tot mai mult în depresie. Nu îºi va mai reveni niciodatã.
Circumstanþele morþii sale sînt extrem de ciudate. Din declaraþiile prietenilor se pare cã într-o noapte, beat fiind, s-a legat de doi hispanici în parcarea unui local din Los Angeles. Aceºtia l-au bãtut pînã l-au lãsat lat. S-a ridicat de acolo dimineaþa, s-a întors acasã, ºi-a sunat cîþiva prieteni pentru a le spune ce s-a întîmplat apoi s-a culcat. Seara a fost gãsit mort în patul sãu. Cazul morþii sale a rãmas deschis. Nu au existat martori. Nu au existat suspecþi. Prietenilor, Jack le-a declarat cã a fost bãtut de cãtre douã persoane. Dupã luni de investigaþii, poliþia nu a putut declara cã un asemenea incident ar fi avut loc ºi cã, de fapt, Nance s-a îmbãtat ºi, pur ºi simplu, s-a lovit cu capul de trotuar.
Oricum, mulþi au fost cei care au caracterizat moartea lui ca fiind „lynchinianã”. Acestora, Lynch le-a rãspuns: „Prostii. A fost, de fapt „nancenianã”.

[florryinn]

Tare interesanta povestea lui Nance. Poate ar trebui sa se faca un film despre viata sa, a la "Shadow of a Vampire". Iar Linch, care l-a cunoscut atat de bine, ar putea la ranul lui sa se implice.

[seven7seven]

Tare interesanta povestea lui Nance. Poate ar trebui sa se faca un film despre viata sa, a la "Shadow of a Vampire". Iar Linch, care l-a cunoscut atat de bine, ar putea la ranul lui sa se implice.

http://imdb.com/title/tt0292553/

Windom - tu ai scris articolul?

As aduaga, ca detalii suplimentare, pagina urmatoare, descriind moartea foarte ciudata, intr-adevar, a lui Jack - http://en.wikipedia.org/wiki/Jack_Nance#Death (in engleza, din pacate).

Si un detaliu personal - cel mai mult mi-a placut aparitia lui Jack in 'Wild at heart', intr-o scena de 1 minut, nu mai mult - dar care comprima o energie fantastica, si descrie perfect caracterul celui ce va ramane cunoscut ca Henry Spencer.

[Windom]

Am scris articolul dupa ce am vazut I DON T KNOW JACK, omagiul lui Lynch dedicat marelui actor, documentar pe care il recomand tuturor celor indragostiti de opera lui Lynch, dar nu numai. Este, pina la urma, o poveste accesibila tuturor, viata unui mare actor, ocolit, din pacate, de marile roluri. Dupa ce l-am vazut in Eraserhead, nu-mi pot imagina pe altcineva in rolul ala.

[illotempore2002]

Desi acest topic este mai mult despre vedeta lui Eraserhead, cred ca e ok daca vorbim si despre film tot aici. Nu mai fac alt topic.

L-am inceput azi noapte pe la 2 dar asa tare m-a ingrozit progenitura lui Henry, cu capul acela de oaie avortata si cu corpul bandajat, ca kmi s-a facut frica sa nu am cosmaruri si l-am terminat de vazut azi.

Nu apreciez prea tare structurile ilogice, si daca insusi Lynch spune despre acest film ca e ilogic si ca nu tre sa-l intelegi ci sa-l simti, deja m-a cam pierdut. Se ridica problema etica daca ceva foarte estetic vizual (decoruri exceptionale, imagini de o ciudatenie ispititoare etc) pot sa suplineasca si sa scuze lipsa a ceea ce este, in sens larg, esenta cinematografului - povestea, intamplarea, drama. Avem o forma extrem de frumoasa dar un fond care chiuleste cu nerusinare. Macar simbolic, putea sa trimita un reportofon in locul lui.

Pe de alta parte, nu pot sa nu ranjesc vazand la baza filmului influente din zona suprarealismului si a absurdului, Lynch spunand ca "The only artist I ever felt could be my brother was Kafka".

Partea buna la Lynch este ca omul e atat de genial ca poate sa faca ce fel de filme vrea el, la nivel maxim - filme foarte abstracte, inconstiente si filme foarte sudate, robuste dpdv logic, constiente. Nu are nici o problema in a face un film numai cu mintea sau numai cu ochii sau numai cu inima.

[Cinemania]

L-am inceput azi noapte pe la 2 dar asa tare m-a ingrozit progenitura lui Henry, cu capul acela de oaie avortata

nu i-as zice oaie ca suna naspa

l-as lasa amfibian

Nu apreciez prea tare structurile ilogice, si daca insusi Lynch spune despre acest film ca e ilogic si ca nu tre sa-l intelegi ci sa-l simti, deja m-a cam pierdut. Se ridica problema etica daca ceva foarte estetic vizual (decoruri exceptionale, imagini de o ciudatenie ispititoare etc) pot sa suplineasca si sa scuze lipsa a ceea ce este, in sens larg, esenta cinematografului - povestea, intamplarea, drama. Avem o forma extrem de frumoasa dar un fond care chiuleste cu nerusinare. Macar simbolic, putea sa trimita un reportofon in locul lui....

...dar unde dragoste nu e, nimic nu e...well, as traduce nimicul asta cu degradarea vietii umane...si ce nu e facut din dragoste cam e sortit degradarii, devine o dejectie toxica

[illotempore2002]

...dar unde dragoste nu e, nimic nu e...well, as traduce nimicul asta cu degradarea vietii umane...si ce nu e facut din dragoste cam e sortit degradarii, devine o dejectie toxica

Intre timp s-a mai decantat (bine, s-a decantat mai demult, dar nu am apucat sa scriu) si am realizat ca mi-a placut chiar mult Eraserhead. Voi patiti chestia asta, sa nu va placa la prima vizionare un film, dar dupa ce trece un timp, sa-l digerati si sa realizati ca va place?

Cheia de interpretare de mai sus (e mai mult decat o cheie de interpretare, e pur si simplu intentia autorului) e foarte la locul ei si intr-adevar, nu se putea prezenta intr-un mod mai hidos degenerarea sentimentului de familie, a familiei insasi si a procreatiei.

Imi place abordarea fantastica, imi (dis)place animalututl acela odios care sufera cumplit si ma sensibilizeaza conditia "tatalui" parasit de forte, de copil, de sotie, de lume.

Interesanta este si povestea cadru din jurul acestui mic horror - cosmonautul aflat in spatiu care "viseaza" in imponderabilitate, lumea, viata pe pamant. ca o presimtire, probabil.