Încerc?ri in proz?

[Pitbull]

Tot nu-i bunghisem încä...
Culmea, DUPA ce i-am descoperit si pe ei, n-am mai scris decât un singur text absurd - "Familia Clantä" (deocmdatä, încä existent numai în forma dactilografiatä pe hârtie).

Pân-atunci, ultima disponibilä:

[Led-Ze-Pencil]

telepatie sau zeitgeist...

[Pitbull]

Ăia paişpe adică încă patru

Chioşcul cu acoperiş de ştofă era în grădină decât seara, da' de când lumea şi pământul. În fiştecare zi, pe-nserat, venea acolo un om să-şi caute de pureci cioarecii, la adăpost de căutăuri indiscrete, Pâfă-l chema.
Da-ntr-o zi, pe când Pâfă, căutându-şi de pureci cioarecii cu nostalgie, fredona melodia din filmul "Un august în flocări", iote că vine Cavalerul Kiki scos la pensie pe un cal pervers şi zice:
- Bre, p-unde-i p-undeva p-aicii-şa?
Perseverent îi răspunse Pâfă:
- Tovarăşe, dumneata vorbiţi serios, au ţi-i de şagă?
- Nu ezicstă, răspunse Cavalerul, constatând că Pâfă nu e alsacian.
Şi veni seara.
La orele doisprezece noaptea trecute fix, Pâfă ieşi afară din chioşc şi intră repede înăuntru unde, văzând că Cavalerul doarme ogârjit şi fericit, nu mai putu de emoţie.


Nu va urma

* * *

August 1975, Câmpulung Muscel

[Pitbull]

Those fourteen four more I mean


The kiosque with tweed roof was in the garden but the evening, however, since the beginning of time. Each and every day, at twilight, came there a man to flea-out his gauchos, shielded against indiscreet gazes, Puhphah was 'is name.
But one day, while Puhphah, flea-outing his gauchos, hummed the tune of the movie "A Hot and Horny August Month", lo that's coming the Knight Kiki on a perverse horse and asks:
"Man, where's somewhere here-there yo-there?"
Perseverently answereth Puhphah to him:
"Comrade, are thee speaking seriously, or feel like making fun?"
"Never ever sever!" replied the Knight, observing that Puhphah is not an Alsatian.
And night fell.
At a short while after midnight precisely, Puhphah exited out of the gazebo and suddenly entered back inside again where, seeing that the Knight slept downtrodden and happy, was beside himself of emotion.

Not to be continued

* * *

August 1975, Câmpulung Muscel

[safenik]

Daca puteti sa cititi fragmentu asta dintr-o povestire la care am inceput sa lucrez.Pentru prima data am introdus dialogul si m-ar interesa o parere sau mai multe ar fi si mai bine.




Într-o incãpere de proporþii reduse, prost luminatã, Armand, o namilã de bãrbat cu faþa urâta ºi nebãrbieritã, se privea în oglinda crãpata care atârna strâmb pe unul dintre pereþi. Pe buzele sale uscate ºi groase, prindea viaþa un zâmbet cald si frumos cum nu te-ai aºtepta sã intâlneºti la un asemenea om. Era zâmbetul acela plin de satisfacþie ºi de mulþumire faþa de tine însuþi, cunoscut de toatã lumea. Armand avea pe el niºte pantaloni de velurã, galbeni, cam cârpiti la nivelul genuchilor ºi un maieu alb care dãdea sã plesneascã pe corpul sãu masiv. Dupa ce terminã cu uitatul în oglindã, acesta îºi trase în grabã peste maieu un tricou viºiniu ºi ieºi pe usã. Ajuns în stradã, Armand incepu sã zâmbeascã cu gura pânã la urechi. ªi normal sã zâmbeºti într-o asemenea zi! Un soare superb de-þi lua ochii strãlucea pe cerul albastru ca oceanul. Tot ce era viu ºi miºca, pãrea fascinat de aceastã zi superbã de varã. Scoþandu-ºi o þigarã din pachet, bãrbatul o aprinse ºi luând-o la pas in josul strãzii, incepu sa pufãie cu sete din ea. Era ceva comic în felul în care pãsea. Mergea cumva strâmb cu burta scoasã. Se clãtina când intr-o parte când in alta ºi vazându-l, te puteai aºtepta in orice moment sã se rupã in douã. Tinerii mai obraznici râdeau de fiecare datã de el. ªi chiar dacã-l mai enervau, Armand ºtia ca are probleme cu inima si cã nu-i face deloc bine sã se enerveze. Ba chiar de multe ori, vazându-ºi reflexia în vitrina vreunui magazin, il bufnea si pe el râsul. La fel i se intâmpla ºi acum, doar cã altceva ii distrase atenþia ºi-l fãcu sã se opreascã. Incã de dimineaþã de când se trezise ºi se ridicase din pat, Armand simþi în adâncul sufletului sãu, o adevãratã poftã de aventurã. O poftã pentru ceva nou, ceva ce voise poate intotdeauna sã facã, dar din diferite motive niciodata nu reuºise. Stând neclintit ºi privind cu ochii cãscaþi la pictorialele din vitrinã, ce înfaþisau diferite excursii in diferite zone ale lumii, Armand simþi deodatã toatã pofta de aventurã amplificatã de o sutã de ori. Prin faþa ochiilor, i se perindau acum diferite scene imaginare, în care el, Armand, cu o pãlarie pe cap ºi îmbrãcat la patru ace, colinda strãzile Parisului. “Dintotdeauna mi-am dorit sã vãd ºi io Parisu!” îºi spunea Armand, amintindu-ºi de un prieten bun din copilãrie, care obiºnuia sã-i vorbeascã foarte frumos despre Paris. “De ce dracului sã nu o fac?” se întarâta Armand în sinea lui. “Sã-i ia dracului de bani! Nici nu costã mult. 230 de euro pentru trei zile. Nu mi se pare deloc mult! Ce pizda mãsii? Merit si eu macar atata dupa o viata plina de muncã ºi de probleme.” Pornind mai departe in cea mai bunã stare de spirit, Armand hotãrâi ca în ziua urmãtoare sã meargã sã-ºi cumpere bilet. Gândul la o asemenea aventurã il umplea pur ºi simplu de emoþie. “Trebuie sã-mi cumpãr ºi niºte haine mai de doamne ajutã! Nu pot sã mã duc aºa jerpelit. Oare ce or sã zicã ãºtia la lucru când o sã le spun?” se gândea Armand râzând. Trecând strada, acesta o luã la pas pe o alee gãlãgioasã, inþesatã cu oameni, care strãbãtea un parc natural cu copaci si boschete de liliac. Armand era genul de om cãruia i plãcea agitaþia ºi intotdeauna cum nu-i plãcea sã petreaca prea mult timp singur, cãuta sa fie printre oameni. Pe o bancã din lemn, un individ slãbuþ cu capul neobiºnuit de mare, incepu sã-i fãcã semne disperate cu mâna. Armand il recunoscu imendiat.
“O, sã trãiascã Domnu’ Shuler! Ce mai faci meºtere?” I se adresã Armand zâmbind ironic, dupã care se apropie de acestã, ii strânse mâna cu putere ºi se aºeza lânga el pe bancã.

- Bine ce sã fac, am ieºit si eu puþin la plimbare ºi acum mã odihnesc puþin. Ce sã ºi faci Duminica! M-am sãturat sã stau in casã! ªi cum dracului sã poþi sã stai in casã când afarã-i o vreme asa frumoasã?
- Asta aºa-i! Aºa o zi n-am mai vazut demult. Ce cer frumos! si
soarele ãsta iþi ia ochii si alta nu.
- Aºa-i!... ªi in rest cum mai merg treburile? Copila-i bine, sãnãtoasã?
- Ii bine la casa ei. O avut nunta in iunie.
- Serios?
- Da.
- Asta chiar ca n-am stiut… pãi atunci transmitei felicitarile mele!
- Bine, o sã-i transmit.


Deºi nu avea nimic cu el ºi il cunostea pe Shuler din copilãrie,
Armand nu se simþea niciodatã prea bine in preajma lui. De fiecare datã, fãrã sã vrea, fãcea si el cum simþea, ii raspundea scurt pe un ton direct ºi nu avea chef sã se lungeascã la vorbã cu el. Pe omu’
ãsta cu ochii bulbucaþi ca un broscoi si cu capul neobisnuit de mare, Armand il vedea ca pe un fel de ratat. Prezenþa acestui om plãpând si tãcut ajungea sã-l scoatã de fiecare datã din sãrite. Nici el nu ºtia de ce, da vedea in el un parºiv ºi un ticãlos fãrã pereche. ªi cel mai mult il enervau la el buzele: uitându-te la ele, puteai intotdeauna sã-þi dai seama ce mâncase mai inainte- astãzi de exemplu, sosul tartar ieºea in evidenþã. ªi când vorbea, nici nu trebuia sã vorbeascã prea mult cã-i ºi apãreau zãbalele. Armand avea el la ce sã se gândeascã ºi exact când se hotãri sã se ridice de pe bancã ºi sã-ºi ia rãmas bun, Schuler îi adresã o intrebare care-l fãcu sã ciuleascã urechile si sã rãmânã aºezat.

- Te-ai vãzut cu Meinhard? spuse Schuler dupã care îºi scoase sandwiºul deja început cu sos tartar, dintr-o gentuþã aflatã la îndemânã.
- Unde sã mã vãd cu Meinhard? raspunse Armand pe un ton mirat, urmãrind dezgustat cum Schuler muºca din sandwiº.
- Pãi nu ºtii cã s-o intors din Paris?
- Chiar? Nu ºtiam! O venit in vacantã?
- Da, pentru vreo câteva zile. M-am intâlnit ieri cu el.
- Si ce-aþi facut?
-Pãi nimic! Ne-am intâlnit din gresealã la mine in cartier si am vorbit cateva minute ºi… da! o intrebat ºi de tine.
-Da?ªi ce-o zis?
-Pãi o spus cã o sã treacã pe la tine da nu o spus cand.
- Aha, pãi atunci il astept.
În timp ce Schuler înfuleca, mai cã nu-ºi vâra sandwiºul pe gât, Armand se uita din ce în ce mai dezgustat, la sosul tartar, care i se prelingea pe barbie.”Cât de scârbos poa’ sã fie dobitocu ãsta? Jur! cã dacã nu-ºi ºterge botu’ãla în cateva secunde, îl pocnesc în gura aia spurcatã! ªi ca ºi când l-ar fi auzit, Schuler îºi scoase un ºerveþel din buzunarul de la piept ºi terminându-ºi sandwiºul, începu sã se ºteargã la gurã cu el.
-Tot aºa de nebun o rãmas. Când ne-am întâlnit, râdea de nu se putea opri. ªi am râs ºi eu cu el. Cu aºa o poftã, crede-mã, nu am mai râs demult.Omu’ ãsta!… întotdeauna m-o fãcut sã râd.
Vorbi Schuler scufundându-se uºor în melancolie.
-Da? Da ce-o zis de aþi râs aºa?
-Râdea pe seama unei înjurãturi. Mi-o spus cã l-o înjurat un þigan pe stradã…ºi cã aºa o înjurãturã nu o mai auzit niciodatã.
Schuler îºi duse mâinile la gurã ºi deodatã începu sã râdã în hohote.
-Auzi cã…Aruncaþi-aº dupã mãta cu bucãþi de pulã sculatã!..
Armand!.. ai mai auzit tu aºa o înjurãturã?
-Nu! nu cred! Îi rãspunse Armand ironic, vizibil iritat de râsul þipãtor de om nebun al acestui individ, care râdea în hohote þinându-se cu mâinile de burtã.
-N-o hai mai gatã! Ce naiba! Sperii oamenii cu râsu’ãsta! i se adresã Armand pe un ton destul de serios.
-Da! Cred cã ai dreptate. Murmurã Schuler revenindu-ºi uºor
în fire.
Deºi enervat la culme, Armand se potoli ºi nu mai spuse nimic.
-Da... O slãbit rãu sã ºtii! spuse Schuler dupã ce se potoli.
-N-o fost el niciodatã prea zdravãn.
-Nu! N-o fost, da nici aºa slab nu þin minte sã-l fi vãzut
vreodatã.
-Ce sã-i faci…viaþa asta! Are si el necazurile lui.
-Asta aºa-i!
-N-o te las sã te odihneºti mai departe cã eu trebuie sa plec, cã
mai am niºte treabã. Mai vorbim noi.
-Na bine Armand! Mi-a fãcut placere sã te vãd ºi vezi nu uita sã-i transmiþi felicitarile mele lui Miranda. Spunei cã-i doresc multã sãnãtate ºi fericire.
-Bine o sã-i transmit.
Armand îi strânse mâna ºi plecã mai departe. “Spune-i cã-i doresc multã sãnãtate ºi fericire.” I se pãru cã aceste ultime cuvinte furã rostite de Shuler pe un ton destul de afectat.”Parcã o devenit aºa trist când le-o spus. Ce ºtii ce-i ºi cu omu’ ãsta? Sãnãtos la cap, nu prea pare sã fie!”
Dar Armand, avea el la ce sã se gândeascã. Vestea, cã bunul sãu
prieten din coplilarie se întorse în þarã pentru câteva zile ºi cã avea de gând sã-l viziteze, îl fãcu ºi mai fericit. “Ce chestie! M-am gândit eu la el când mã holbam in vitrinã, da culmea cã nu mi-o trecut prin cap cã aº putea foarte simplu sã-l vizitez când ajung în Paris. Poate nu mai cumpãr nici un bilet mâine ºi mai stau ºi plec cu el, cã doar el în Paris se intoarce. Ar fi mai bine! ªi cred cã s-ar bucura si el. Dragu de Meinhard! Doamne de când nu l-am mai vãzut! Ãsta spunea cã o slãbit rãu.... Se poate, de când cu nevastã-sa… da ce sã-i faci? Asta-i viaþa! ªi eu am trecut prin asta… da gata! Sã nu mã mai gândesc la treburile ãstea cã nu-mi face deloc bine! Mai bine nu mã mai gândesc la nimic ºi-mi vãd de plimbarea asta plãcutã.” Ajuns lângã fântâna din mijlocul parcului, Armand se opri sã se uite la ea, aºa cum fãcea de fiecare datã când trecea prin parc. Fântâna avea o formã ovalã si din mijlocul acesteia, mai multe jeturi de apã þâºneau in sus executând fiecare în parte diferite coregrafii. Pentru Armand era întotdeauna o placere sã le priveascã.

[Led-Ze-Pencil]

Na, bine, safenik, ii frumos ce-ai scris tu aice.
Dor ca nu-i ce trebã.
Ii ardelenesc suta-n suta, mai ales dialogurile.
Ii vizual cat ar putea fi un scenariu cu acelasi subiect.

Dar ar fi bun daca te-ai duce tu la anul 1400 si ai scrie ase. Ca acu au venit tot feliul de ciudati care scriu mai altfel, si nu se cade.

Ori poake ca esti stagaci si de aici stângacia...

Intrebare de baraj: cate carti crezi tu ca ai citit pana acum, safenik? Asa, cu aproximatie.
Inainte sa fie cu +1 prin cartea pe care vrei s-o scrii.

Dupa aia mai vorbim.

[safenik]

Acum vreo 4 luni am citit "Maitreyi" si de atunci citesc intruna.Pana acum,
nu s-or adunat prea multe.In jur de 20-25 de carti.Dialogurile cum vi s-au parut?Spuneti-mi mai mult.Asa singur singurel si la inceput de drum,nu pot
eu sa-mi dau seama de prea multe.Da...nu cred ca s-o nascut nimeni invatat!

[Neuptolem]

Nu s-o nascut nimeni invatat, asa-i, nu-i bai...
Safenik, ia invata-ma tu pe mine cum vorbesc fetele acolo la voi la Cluuujj. Imi trebuie pt un scenariu accentul fetelor din Cluuujj, vb f serios. Deci cauti regionalismele, expresiile, alea-alea, ce ti se pare tie la colegele de clasa diferit de prezentatorii de stiri de la tv in vorbire/limbaj, intelegi? Hai ca nu e greu.
Iar eu am sa-ti dau cateva sfaturi pertinente. In clipa asta nu pot.
U first!

Rugaminte:
Nu stiu ce cauta topicul asta aici, ar trebui mutat de un moderator in atelierul de scenaristica, uite unde erau invataceii adevarati.

[Pitbull]

E topic de PROZA, nu de senaristicä.
Asta cautä topicul ästa aici.
La Atelierul de scenaristicä au ce cäuta topicurile de SCENARISTICA.
Topicurile de PROZA nu au ce cäuta la Atelierul de scenaristicä.
Cum nici topicurile de POEZIE nu au ce cäuta la Atelierul de balet.
Si nici topicurile de PUBLIC RELATIONS nu au ce cäuta la Atelierul de päscut turmele de mioare.

[cornel]

Un scenariu sau o tentativa de proza cred ca ar fi bine sa respecte limba romana si sa foloseasca regionalisme doar in cazurile in care se doreste identificarea unui personaj/e cu o anumita zona geografica si nu de la un cap la altul.
Sunt de parere ca inainte de a te apuca de scris trebuie sa stapanesti destul de bine limba romana.

[Neuptolem]

safenik - apropo, de unde ti-a venit ideea cu nick-ul asta? si ce inseamna? nu e prea feminin? Ai mai fost tu prin atelier si uitasem de forumistul, safenik, suna atat de banal si nesemnificativ, te atentionez ca succesul pe forum va fi tot timpul pus sub o umbra...adica, daca vei intalni vrteun scriitor p-aci, sa fii sigur ca daca nu faceti schimb de adrese de e-mail o sa uite de existenta ta in maxim 48 de ore!..

Okay, sa trecem la lucrurile serioase si la ce te doare pe tine.

Nu-ti voi spune ceea ce-mi doream initial. La prima vedere textul tau PAREA destept, si asta pt ca era incalcit, dezorganizat, fara cap si fara coada..Sper sa nu cazi si tu in spiritul triplodoctismului - arta de a te comporta intelectual doar de dragul de a impresiona prin forma lasand fondul undeva in urma.
Recunosc ca am fost indus in eroare de avalgamurile de cuvinte asezate ca la carte ce promiteau, promiteau si tot promiteau...dar fara a REZOLVA acele promisiune. Cu alte cuvinte fragmentul tau pare (si aici am un stil de critica marca Pitbull ) o compilatie de reproduceri asamblate sub forma de idei, trairi, descrieri, propozitii, din mai multe romane, carti, povestiri, citite de tine. Vasazica un mix. Diferite expresii kitch cum ar fi "maieul dadea sa crape/plesneasca", "tragea cu sete dintr-o tigara". POATE intr-un scenariu ce n-are astfel de pretentii estetic-stilistice, merg chestiile pe care le stim deja, combinate in alt mod dau o inovatie literara; dar aici...pretentiile sunt mult mai mari, ASTEPTARILE CITITORULUI sunt groaznice, greu de potolit!

DAR. Partea buna e ca textul nu e rau ca text vazut de cineva care a mai citit, nu f mult, dar a mai citit. Adica nu te faci de cacao si nu pari incult. Deci nu te poti compara cu baietasii de cartier care nu citeste ca cica innebuneste si cetitul e doar pt gay...cu aia nu! Nu stiu cat de mult te incalzeste asta, pe mine nu m-ar incalzi prea tare...
Din anumite unghiuri, oarecum, ai vana de scriitor.

Acum sa reproduc scurte fraze cu mici comentarii:

Armand, o namilã de bãrbat cu faþa urâta ºi nebãrbieritã, se privea în oglinda crãpata care atârna strâmb pe unul dintre pereþi.
Nu p[oti sa spui pe fata "cu fata urata si..", da senzatia ca TU CA SCRIITOR nu il placi pe Armand, nu dai sa se inteleaga DE LA SINE prin anumite procedee scriitoricesti - nu intru in detalii caci nu stapanesc prea bine - ca Armand e un barbat urat. Iar "oglinda crapata si atarnata stramb" e doar un sunet de acompaniament strident, sugerezi tu, ca nu il place nici oglinda, poate e bine, sa zicem... Totusi, aceste efecte insalubre sunt cam depasite - a zis si Pitbull in petitia online catre CNC... - , daca tii mult la chestii de genu', insista mai mult, exagereaza-le astfel incat sa iese mai mult in evidenta, a.i. sa devina metafore. Fragmentul tau - ala mare - se plimba la granita dintre macabru/hidos si frumos/superb.

Armand avea pe el niºte pantaloni Nu poti sa spui "avea pe el" dk vrei sa fii un scriitor bun. Mai departe te prinzi tu.

Ajuns în stradã, Armand incepu sã zâmbeascã cu gura pânã la urechi. /
ªi normal sã zâmbeºti într-o asemenea zi! Nu stiu de ce ce ai spus tu aici ma amuza atat de mult ca imi vine si mie sa zambesc ca un Joker... Am boldit esentialul gafei.

Un soare superb de-þi lua ochii strãlucea pe cerul albastru ca oceanul. Tot ce era viu ºi miºca, pãrea fascinat de aceastã zi superbã de varã.
E inadmisibil sa folosesti acelasi cuvant in doua propozitii consecutive!

Era ceva comic în felul în care pãsea. Mergea cumva strâmb cu burta scoasã. Se clãtina când intr-o parte când in alta ºi vazându-l, te puteai aºtepta in orice moment sã se rupã in douã. Tinerii mai obraznici râdeau de fiecare datã de el. ªi chiar dacã-l mai enervau, Armand ºtia ca are probleme cu inima si cã nu-i face deloc bine sã se enerveze. Ba chiar de multe ori, vazându-ºi reflexia în vitrina vreunui magazin, il bufnea si pe el râsul.
- Iarasi, frazele astea ma fac sa zambesc. Eu le-as da dreptate acelor tineri obraznici, cred ca radeau pe bune. Daca vrei sa-l compatimim pe Armand, nu recurgi la aruncari dintr-astea in diagrame brutal-comportamentale. Bine ca nu ai zis ca un orb a dat cu nasul intr-un stalp de telegraf!...Got it?! Trebuie sa fii mai subtil, sa faci SA-L INTELEGEM pe Armand. Eu il vad ce face dar nu il inteleg, nu cred ca e in halul ala doar pt ca asa spui tu. Nu trebuie s aspui, trebuie sa ARATI, chiar si in romane, recurgi la orice altceva - iarasi ma depaseste - sa ma faci pe mine sa-l "plang" pe Armand. Okay? Trebuie mai multa credibilitate. Actiunea sa decurga din ceva apasator. Nu te apuci sa scrii o drama si-ti bati joc cateva capitole de un personaj ca apoi in alt capitol sa spui ca el saracu', avea probleme mintale sau orice alte probleme.

“Dintotdeauna mi-am dorit sã vãd ºi io Parisu!” îºi spunea Armand, amintindu-ºi de un prieten bun din copilãrie, care obiºnuia sã-i vorbeascã foarte frumos despre Paris. “De ce dracului sã nu o fac?” se întarâta Armand în sinea lui. “Sã-i ia dracului de bani! Nici nu costã mult. 230 de euro pentru trei zile. Nu mi se pare deloc mult! Ce p**** mãsii? Merit si eu macar atata dupa o viata plina de muncã ºi de probleme.”
Asta sa inteleg ca vrea s afie un fel de intriga a acestui fragment. Revin la ce spusesem initial, nu stiu despre ce e vorba in povestea ta, unde incepe, care sunt LIPSURILE protagonistilor. E rupta dintr-un context dar n-as baga mana in foc ca Inceputul e concludent. Si...destul de infantila gandirea lui Armand. Pare-mi-se ca e barbat in toata firea, asa, la 40 de ani, prea se vad sinapsele unui pusti de 20 de ani. Iti trebuie maturitate in scris. Dar stai fara grija, asta vine cu experienta si rodajul.
Dupa O VIATA INTREAGA PLINA DE PROBLEME DOAR O AMARATA DE EXCURSIE LA PARIS?!? Nu pare un catalizator prea potent, nu ma duce cu gandul sa visez la o actiune a romanului interesanta, imi vine sa inchei cartea si sa incep alta. Iti trebuie o intriga strasnica, de obicei ea apare cam la 25% din roman, daca are 300 de pagini o sa vezi ceva ciudat pe la paginile 70-80..poti verifica asta.

“Trebuie sã-mi cumpãr ºi niºte haine mai de doamne ajutã! Nu pot sã mã duc aºa jerpelit. Oare ce or sã zicã ãºtia la lucru când o sã le spun?” se gândea Armand râzând.
- Iarasi se reflecta mai mult gandurile scriitorului, nu povestea lui Armand.

parc natural cu copaci si boschete de liliac.
Parc natural? Are si copaci??? Iar liliacul nu e un arbust? :?

Pe omu’ ãsta cu ochii bulbucaþi ca un broscoi si cu capul neobisnuit de mare, Armand il vedea ca pe un fel de ratat.
Again, repet: arati doar ca TU nu il placi pe acel personaj. Imia duci aminte de mine la o povestioara ce doarme pe aci pe forum:

Prietena mea era femeia de afaceri in devenire, gospodina perfecta si tarfa discreta din pat, practica si-atat. N-avea pic de romantism, pic de senzualitate, pic de gust, totul era prafuit la ea, cariera ei era pe primul loc, cat despre chipul sau comun de bruneta vopsita roscat...niciodata n-am avut parte de o frumusete angelica sau de un caracter pe masura mea, poate pentru ca timidul din mine a fost purtat de colo-colo intre femei intelepte, slute, dornice sa ma devoreze. Nu m-am impotrivit niciodata, eram vazut bine intre amicii mei, in firma si, ele, reusisera sa-mi inoculeze ideea realista ca fata angelica cu moralul ala ideatic n-ar exista.
Eu, denigrand-o astfel pe "prietena mea" nu faceam decat sa produc iritatii la nivel perceptiv ale unor eventuale cititoare care, poate, in realitate, erau exact ca "prietena mea", de unde si antipatia la adresa acestei povesti care nu a primit niciun premiu si absolut niciun comentariu referitor la "drama" protagonistului. Protagonistul era un fitos care reflecta mai mult nazurile unui baiat arogant si misogin: eu, "scriitorul", la acea vreme (martie 2008).

Prezenþa acestui om plãpând si tãcut ajungea sã-l scoatã de fiecare datã din sãrite. Nici el nu ºtia de ce, da vedea in el un parºiv ºi un ticãlos fãrã pereche.
- asta suna mai mult a subtext/ ciorna / insemnari ale scriitorului vis-a-vis de ce va scrie ulterior.


urmãrind dezgustat cum Schuler muºca din sandwiº.
Nu pot sa fiu dezgustat daca citesc in tren si mi-e o foame de lup. Un sandwich e intotdeauna binevenit. Poate un hamburger cleios cu parca prea multa maioneza care mai si pica pe jos, imi produce greata...

.”Cât de scârbos poa’ sã fie dobitocu ãsta? Jur! cã dacã nu-ºi ºterge botu’ãla în cateva secunde, îl pocnesc în gura aia spurcatã!
Asta e bine. Prea multa adrenalina pt un "expirat" dar suna fain. Nu stiu de ce nu il si poceste, ar fi fost ceva...

Aruncaþi-aº dupã mãta cu bucãþi de pulã sculatã!..
Si cand cea mai tare replica dintr-un dialog e chestia asta, iarasi ma apuca deprimarea.
In general, dialogul, e banal, nu scoate mistere din gurile personajelor, nu incita. E si infantil dar imi place totusi ca suna din un anumit punct de vedere, credibil. Dar daca asa auci tu pe strada niste oameni in toata firea vorbind, asta nu inseamna ca trebuie sa apara intr-o carte daca nu zic pe-acolo nimic interesting.

Sinapsa cu Meinhard suna bine, promite! De altfel, ultimul tau paragraf se apropie de ceea ce ar trebui sa ramana intr-un roman. Cam pe acolo sa te plimbi, sa te legi numai de prufunzimile alea, drama, adancimea, fondul, continutul, durerea, drama.

Ca sa ajungi un scriitor bun, Stephen King spunea, "trebuie sa citesti mult si sa scrii mult, altfel nu vad cum". Mai multe, iti recomand o carte: "Misterul regelui. Despre scris." S.K. Sunt mai multe pe acolo explicate foarte bine.
http://www.nemirabooks.ro/stephen-king-despre-scris


Incearca sa renunti - o perioada - la a mai scrie proza lunga si baga-te la aia scurta, sa te axezi mai mult pe povesti care au cap-mijloc-si-coada dar care s anu depaseasca o pagina, apoi treci la 2-3 pagini, 5-10, samd. Cand stapanesti textele scurte, treci la romane, spun expertii si le dau dreptate.
Intra pe site-ul asta si vezi ce au scris altii:
http://www.poezie.ro/
http://www.poezie.ro/index.php/texts/prose/Proza

De asemenea, cauta cartea lui Mario Vargas Llosa - "Scrisori catre un tanar romancier". Eu inca nu am facut rost de ea. Mi-a zis silver_boy in 2006...Are un sinospsi aici:
http://atelier.liternet.ro/articol/6...romancier.html
Si inca un link neplictisitor si (poate) util si gata:
http://www.dilemaveche.ro/index.php?...rticol&id=9139

+ www.liternet.ro care nu trebuie sa-ti lipseasca.

Nu te costa nimic! Merci de "glasurile clujencelor" pe care mi le-ai trimis! E cam ce aveam eu nevoie.

[E.Floares]

Ăia paişpe adică încă patru

Asta mi se pare cea mai buna de-a ta, Pitbull .
In directia asta daca mai faceai cateva, eram cel mai fericit.

[Pitbull]

E mediocrä, bre...
Nu se comparä cu "Gaghe Corupta"!

[E.Floares]

Damn it, m-ai prins iar, nu le-am citit pe toate, dar din 3-4 cate am citit, aia mi se paru funny rau. M-am apucat sa mai citesc si din Daniil Harms.

[Pitbull]

Daniil Harms înainte de "Gaghe Corupta"?