"Arta viselor"

[klein]

nu draga mea, nu astept nimic de la nimeni, iau ce mi se da, asa cum mi se da. dar lasa-ma sa fiu nemultumita, sau cel putin critica daca nu ma satisface ceea ce primesc. nu eu stabilesc baremul de valoare, regizorul insusi si-l stabileste si in functie de asta ma plasez si eu.
Gondry a facut exact ce si-a propus si i-a iesit exact ce si-a propus: o joaca de-a realitatea si fictiunea, ceea ce e foarte corent. numai ca multi il supraevalueaza, dupa mine nejustificat (am explicat si de ce) si chiar cred ca trebuie sa fie si pareri contrare ca sa reechilibreze balanta.

[illotempore2002]

pai pareri contrare , contrare dar hai sa nu ne contrazicem doar de dragul contrazicerii....tu ai facut de fapt o reactie adversa, adica pt ca lumea il apreciaza pe gondry si are atat de mult succes, tie nu iti convine treaba asta (parca ai fi in competitie cu el) si il negi....

genul asta de pozitie este foarte ... cum sa-ti spun....pe mine personal ma demotiveaza total sa mai duc o discutie cu cineva care ataca ceva nu pt ca ar avea vreun cusur, ci ca sa se opuna curentului, opiniei generale....

numai ca ce iti scapa tie e ca noi nu suntem opinia generala, suntem niste rafinati, inteligenti, cititi, fini observatori

[klein]

pai mi se pare ca ti-am furnizat si argumente. dar daca sa incepi sa ma acuzi ca as fi impotriva lumii rafinate doar de dragul de a fi contra, e chiar rea credinta. si in cazul asta nici eu nu mai am ce comenta.

[Pauline Kael]

first of all, sunt doar un user, fara chip, fara varsta, fara sex, asa ca nu e nevoie sa ma "vouvoiesti". e ciudat.
nu il reduc pe Gondry la facator de videoclipuri, caci si in film, tentativele lui sunt originale si meritorii. dar in videoclip chiar reuseste, cu aceasta tehnica sa pice la tzanc pe specificul genului si pe artisti ca Bjork, iar in ultimul timp ar conveni oricarui muzician branche, pt. ca tendintele din lumea muzicala de reintoarcere la anii 80, la culorile, kitsch-ul, stilul acelei perioade, totul dintr-o perspectiva detasata, �* la légère, convine de minune imaginarului lui MG.
Arta viselor mi se pare sub Eternal ..., iar Jim Carrey e genial acolo: simplu, fara figuri, foarte uman. distributia e in general reusita. pe Charlotte si pe Chabat ii ador.
si nu e rolul meu, de spectator cu opinii, sau al vreunui critic, sa propuna solutii regizorului. el il face, el il asuma. eu nu pot decat se exprim ce efect mi-a produs.
Unitatea felului in care trateaza subiectele justifica o abordare generala a filmografiei lui. ba chiar e chiar logic sa vorbesti de arta viselor si sa faci trimiteri la Eternal... si mai nou, la "Be Kind Rewind".
de acord, cartonaria nu e neaparat motiv de amuzament. in orice caz nu in Arta viselor (in Be kind... e). dar nici intr-un sens nici in altul, sentimentele nu sunt duse pana la capat. cartonul e prea fragil si se rupe repede. asta e tot. frumoasa, originala idee, dar, dupa mine, fara consistenta. Iti fuge printre degete.

Inteleg ce vreti sa spuneti:"Întreaga armonie de echilibru ºi discreþie a construcþiei de ansamblu e uºor debalansatã de accentele puse prea apãsat pe ludic ºi infantil. Poate cã tocmai asta face ca «La Science de rêves» sã fi pierdut ºansa de a deveni un film de neuitat",am citat din comentariul de mai sus al lui Pitbull.
Despre "vouvouit"(simpatica si frantuzita corespondenta) mi se pare just,si de bun simt.Am apucat sa va citesc doar o singura critica pe punctfilm,stralucita,referitoare la"Persepolis" si..Este si formalism,dar e mai ...frantzuzit asa 8)
Despre clipuri...va dedic ceva asemanator(posibil sa fi fost imitat Gondry),(nu o voce atat de originala ca alui Bjork,ma gandeam la asemanarea vizuala a clipurilor,voila une petite fee de glace:

http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/...de-saison.html
http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/...on-desert.html
http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/...n-flowers.html

E o varianta mult mai soft la clipurile mai grele si inventive ale lui Michel.Promit sa vad "Eternal..." si "Soyez sympas,rembobinez"(nici eu nu ma dau in vant dupa Jack Black,dar Jim Carrey,poate cand vrea).
Ok,am inteles,aveti un spirit de observatie iesit din comun." Arta viselor" sa zicem ca e un film personal al lui Gondry(inspirat cumva din realitatea si reveriile lui,el a scris si scenariul).Din cate imi amintesc,l-am vazut de vreun an,trebuie sa-l revad,exista undeva pe la mijloc,spre final,o monotonie,o pierdere a subantelesurilor,probabil ca asta ar fi trebuit sa modifice,sa ajusteze..Totusi,ar fi fost interesant sa continue acea idee...
Cred ca o sa-i vad mai multe filme,incep cu "Human nature",fiind muzician,a facut si un fel de musical in 2006,etc..
Sa zicem ca e un Tim Burton mai putin macabru,mai sensibil,mai putin hollywoodian in sensul rau,mai sensibil,insolit, si cumva post-modernist,amestecat cu vreun regizor avangardist finlandez
Sunt de acord sa judecam un film raportandu-ne la regizor si la tot ceea ce stim despre arta lui,fie si una a celor cu ochii deschi si dintr-un"carton prea fragil si care se rupe repede" si "care fug printre degete".

[illotempore2002]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.

argumentele tale de mai sus ar fi urmatoarele:
1. filmul incepe bine dar se transforma intr-un ghiveci care nu mai are legatura cu filmul. Wait a minute! Cum adica nu mai are legatura cu filmul? Ti se pare ca devine prea haotic, sau prea de neinteles, sau ce anume devine ghiveci??????? (mentionez ca asta nu e un argument, e o afirmatie de tipul "Magdalena e antipatica" dar nu explicam de ce e antipatica).

2. Gondry se joaca periculos de mult cu kitschul. Al naibii sa fiu daca am observat ceva kitsch in filmul asta. Ce e kitschos in Arta Viselor? Figurinele de plastilina, cartoanele colorate, costumatiile de animalutze, sau ce? In caz ca la asta te referi, ei bine gresesti. Pt ca toate aceste elemente sunt de natura sa dezvolte o relatie intre continut (adica Subiect) si Forma (adica scenografia sau chiar regia). Adica realizeaza un liant intre personalitatea lui Stephane (una foarte creativa, foarte emotionala, afectiva, schizoida, expresiva) si mediul in care traieste, se exprima si isi traieste evenimentele. Cu alte cuvinte sustine raportul Subiect - Forma.

3. Te-ai izbit cand Carrey s-a trezit copil sub masa? De ce? Pare incredibil, nu, ca un om matur sa se trezeasca sub masa din bucataria copilariei lui....asa ceva nu se intampla, nu? Ce anume este frapant la acest lucru? Oare ne scapa din vedere faptul ca in Eternal Sunshine, Carrey incearca sa o stearga din memoria lui pe Clementine dar pe parcursul erase-ului isi da seama ca o iubeste si nu vrea sa o piarda? Si atunci inconstientul lui face tot posibilul sa o salveze ducand-o in zone foarte indepartate, la care Erase-ul nu avea ce sa caute? Stii, Klein, ca lucrurile astea ni se intampla si noua....putem si noi sa mutam amintiri dintr-un loc/moment in altul....e o reactie a inconstientului care e capabil de niste mecanisme extraordinare....e pe bune, nu e vrajeala, si gondry se pare ca stie ceva psihanaliza....

[klein]

argumentele tale de mai sus ar fi urmatoarele:
1. filmul incepe bine dar se transforma intr-un ghiveci care nu mai are legatura cu filmul. Wait a minute! Cum adica nu mai are legatura cu filmul? Ti se pare ca devine prea haotic, sau prea de neinteles, sau ce anume devine ghiveci??????? (mentionez ca asta nu e un argument, e o afirmatie de tipul "Magdalena e antipatica" dar nu explicam de ce e antipatica).

2. Gondry se joaca periculos de mult cu kitschul. Al naibii sa fiu daca am observat ceva kitsch in filmul asta. Ce e kitschos in Arta Viselor? Figurinele de plastilina, cartoanele colorate, costumatiile de animalutze, sau ce? In caz ca la asta te referi, ei bine gresesti. Pt ca toate aceste elemente sunt de natura sa dezvolte o relatie intre continut (adica Subiect) si Forma (adica scenografia sau chiar regia). Adica realizeaza un liant intre personalitatea lui Stephane (una foarte creativa, foarte emotionala, afectiva, schizoida, expresiva) si mediul in care traieste, se exprima si isi traieste evenimentele. Cu alte cuvinte sustine raportul Subiect - Forma.

3. Te-ai izbit cand Carrey s-a trezit copil sub masa? De ce? Pare incredibil, nu, ca un om matur sa se trezeasca sub masa din bucataria copilariei lui....asa ceva nu se intampla, nu? Ce anume este frapant la acest lucru? Oare ne scapa din vedere faptul ca in Eternal Sunshine, Carrey incearca sa o stearga din memoria lui pe Clementine dar pe parcursul erase-ului isi da seama ca o iubeste si nu vrea sa o piarda? Si atunci inconstientul lui face tot posibilul sa o salveze ducand-o in zone foarte indepartate, la care Erase-ul nu avea ce sa caute? Stii, Klein, ca lucrurile astea ni se intampla si noua....putem si noi sa mutam amintiri dintr-un loc/moment in altul....e o reactie a inconstientului care e capabil de niste mecanisme extraordinare....e pe bune, nu e vrajeala, si gondry se pare ca stie ceva psihanaliza....

1. ai raspuns singura intrebarii. da, devine haotic. Nu de neinteles. ca se intelege. in arta viselor, chiar de la inceputul filmului, exercitiul de stil domina povestea, sentimentele, mesajul, tot. si pana la urma nu ramai cu nimic. in Eternal ... aceeasi tehnica serveste mai mult povestii, relatiilor dintre personaje, etc. de aceea am zis ca il prefer.
(uneori faptul ca magdalena e antipatica tine de chimie)

2. Al naibii sa fii daca nu ai vazut ceea ce era evident. Totul e kitsch: cartonul, formele, culorile... Interesant e ca, Gondry le ofera un a doilea sens (visul, imaginarul, etc), motiv pentru care capata valoare artistica, depasindu-l pe cel al kitsch-ului. dar eu cred ca a mers prea departe cu acest joc si ca a riscat, prin supralicitare, sa readuca obiectele la functia lor initiala. aici e doar chestie subiectiva. pentru mine e prea mult, e indigest, e gratuit, e exercitiu de desen si matematica, nu emotie artistica.

3. nu dimensiunea incredibila m-a socat, pentru ca, ea e logica in structura filmului. ci felul in care e realizata: pueril, ridicol. personajul lui Carrey care ajunge in zona memoriei copilariei, nu e un copil, e un adult imbracat in pijamele cu floricele sub o masa gigantica. ei, din acel moment, pe mine filmul m-a abandonat. oricat mi-ai argumenta ca e normal, ca e psihanaliza (ceea ce nu contest), felul in care e realizat, o spun inca o data, nu mai e o joaca cu kitsch-ul e kitsch curat.

[Lecart]

Mie mi se par argumente extrem de valabile.

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prisma unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite.

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta!

[illotempore2002]

Mie mi se par argumente extrem de valabile.

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prismsa unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite.

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta!

Lecart, cand spun ca filmul nu are cusur si ca e perfect....de fapt exagerez, atata tot. Nimic nu e perfect si fara cusur nu stiu de ce purtam discutiile astea de gradinita. E o figura de stil, se numeste hiperbola, de ce o ia toata lumea mot-a-mot de trebuie sa-mi pierd timpul explicand asta?

Lecart, da, forumul asta e amortit, singurele topice unde e viata e cafeneaua (adica acolo unde NU se vbeste despre film), condica de reclamatii si bancurile.

Nu ne contrazicem pe seama unui singur film, eu si Klein kiar avem o istorie de filme pe care ne-am contrazis

[illotempore2002]

@klein

1. Aha, deci asta era, devine prea haotic! pai hai sa vedem de ce oare devine haotic: pt ca baiatul ala, Stephane, e un schizoid care se indragosteste. Ceea ce il bulverseaza si da, viata lui, visele lui, emotiile lui devin haotice. Se numeste in limbaj stiintific comportament dezorganizat. Si iarasi vin si explic: forma sustine subiectul. Stilul de care vbesti tu sustine povestea. Exista o legatura organica intre subiectul filmului si forma sa. Ele evolueaza impreuna. Daca la inceput, cand Stephane vine la paris, filmul e mai firesc, mai logic, mai sensic (pt ca si Stephane e mai la locul lui cu emotiile si visele), atunci cand eroul se indragosteste si incepe sa aiba probleme la serviciu sau de natura sociala, si filmul "o ia razna". Subiectul este sustinut organic, extraordinar de bine, de tot ce inseamna culori, obiecte, forme, scenografie, muzica. Foarte rar am vazut in filme o legatura atat de stransa. Nici gand ca emotia s-a pierdut, cum spui tu, nici gand ca e doar un exercitu de stil care a abandonat povestea!

2. despre kitsch nu are rost sa ne mai contrazicem, pt ca daca tu cataloghezi drept kitsch ceva foarte colorat....

3. no coment.....probabil esti o tipa mai realista, mai cu picioarele pe pamant si orice contrazice legea firii e iarasi, kitsch curat

[illotempore2002]

Mie mi se par argumente extrem de valabile.

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prisma unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite.

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta!

la care argumente te referi ca ti se par extrem de valabile?

[thequietsurfer]

La prima vizionare am avut o impresie de prospetime (inevitabila cand vine vorba de Gondry), dar si o vaga senzatie de exces ludic. Stiu ca s-a mai vorbit despre asta, insa trebuie sa marturisesc ca in ESOTSM armonia compozitiei nu mi s-a parut a avea de suferit din cauza inovatiilor stilistice ale lui Gondry. Nu cred ca el isi propune sa livreze productii care sa placa ca niste pungi de pufuleti cu surprize. In ESOTSM, joaca statea la masa fara sa se certe cu greutatea temei, cu tristetea ce se prelinge din incercarea lui JC de a demonstra ca se poate lupta si impotriva ireversibilului.
Ceea ce reuseste Gondry mereu este sa evite ridicolul in conditiile in care se plimba nestingherit la brat cu el. Reuseste sa-l transfigureze artistic. Isi asuma fara fasoane postura de adolescent exuberant, plusurile fiind roadele acestei sinceritati pe care cu greu o mai regasim la regizorii contemporani. LSDR imbratiseaza extravagantul, dar o face parca cu prea multa ardoare. Cred ca la Gondry se poate vorbi chiar de o estetica a extravagantului inofensiv. O inteleg perfect pe Klein pentru ca si eu am regretat putin faptul ca ghidusia sugruma (nu violent, ci treptat) o buna parte din poveste. Nu mi se pare, totusi, ca e un simplu "exercitiu de stil". Parca Gondry a uitat sa renunte la trucurile de magician aflat in slujba copiilor, lasandu-se el insusi sedus de propriile giumbuslucuri.
Cu toate astea, filmul e seducator si poate ca rezervele mele nu sunt decat expresia unei pareri de rau. Aceea de a nu te afla in fata unui monument dedicat fertilitatii visului. O astfel de constructie nu suporta, din pacate, prea mult carton.

[illotempore2002]

da pe mine nu ma intelege nimeni?
:lol:

[illotempore2002]

La prima vizionare am avut o impresie de prospetime (inevitabila cand vine vorba de Gondry), dar si o vaga senzatie de exces ludic. Stiu ca s-a mai vorbit despre asta, insa trebuie sa marturisesc ca in ESOTSM armonia compozitiei nu mi s-a parut a avea de suferit din cauza inovatiilor stilistice ale lui Gondry. Nu cred ca el isi propune sa livreze productii care sa placa ca niste pungi de pufuleti cu surprize. In ESOTSM, joaca statea la masa fara sa se certe cu greutatea temei, cu tristetea ce se prelinge din incercarea lui JC de a demonstra ca se poate lupta si impotriva ireversibilului.
Ceea ce reuseste Gondry mereu este sa evite ridicolul in conditiile in care se plimba nestingherit la brat cu el. Reuseste sa-l transfigureze artistic. Isi asuma fara fasoane postura de adolescent exuberant, plusurile fiind roadele acestei sinceritati pe care cu greu o mai regasim la regizorii contemporani. LSDR imbratiseaza extravagantul, dar o face parca cu prea multa ardoare. Cred ca la Gondry se poate vorbi chiar de o estetica a extravagantului inofensiv. O inteleg perfect pe Klein pentru ca si eu am regretat putin faptul ca ghidusia sugruma (nu violent, ci treptat) o buna parte din poveste. Nu mi se pare, totusi, ca e un simplu "exercitiu de stil". Parca Gondry a uitat sa renunte la trucurile de magician aflat in slujba copiilor, lasandu-se el insusi sedus de propriile giumbuslucuri.
Cu toate astea, filmul e seducator si poate ca rezervele mele nu sunt decat expresia unei pareri de rau. Aceea de a nu te afla in fata unui monument dedicat fertilitatii visului. O astfel de constructie nu suporta, din pacate, prea mult carton.

nu crezi ca LSDR este mai extravagant dat fiind ca personajul central e un om cu probleme emotionale? Nu crezi ca decurge din insasi personalitatea personajului principal, aceasta candoare exagerata?

Stiti femeile acelea schizofrene care se imbraca in haine de epoca? (cunosc eu una, mama unui prieten al meu, e schizo, si se imbraca numai cu rochii de epoca...stridente)....deci da, stridenta, extravaganta, exagerare, cu adevarat departe de normalitatea noastra....de aceea eu inteleg perfect ca filmul sa abunde si sa redundeze si sa se exhibe histrionic.....


Spui tu, quietsurfer, ca ESOTSM este mai echilibrat, nu exagereaza, nu o ia razna....pai personajele centrale sunt niste oameni relativ normali....indragostiti, inocenti si suferinzi, dar in limita normalitatii....

Ceea ce, spre exasperarea voastra (ca am spus-o de atatea ori), demonstreaza ca Forma se imbina organic cu Subiectul

[thequietsurfer]

Stephane mi-a adus aminte de Axel numaistiucum(Johnny Depp) din Arizona Dream. Fortand o comparatie, filmul lui Kusturica cred ca a reusit sa puncteze mult mai abil momentele in care tragicul se infiltreaza in traseul individual al personajelor. In "La Science des reves" Gondry pare ca iese la plimbare cu mai multi caini in lesa, dar ii pierde pe drum si nu mai incearca sa ii recupereze. Ramane doar cu un chiuaua care duce dorul fostilor sai tovarasi de promenada. E un film usor autist in anumite privinte.
Te inteleg si pe tine, dar nu te aprob in totalitate. Daca fac un film despre un orb, nu cred ca trebuie sa ii supun pe spectatori unui spectacol fara imagini si sa ii invit sa priveasca ecranul negru. Mi se poate replica ca pot reprezenta universul intim, imaginar al personajului, dar nici asta nu cred ca e o solutie daca refuz pur si simplu sa recurg la cateva artificii prin care situatia exceptionala sa se cojeasca de insolit si sa imi dezvaluie putin din ceea ce e universal in structura ei. Daca personajul e ciudat, asta nu inseamna ca si forma filmului trebuie sa contrarieze. El(Stephane) trece printr-o situatie care ii semnaleaza negativ inadaptabilitatea si tristetea nu il mai ocoleste. Ocoleste insa filmul si ii cam face cu mana. Se poate intrezari, dar nu are o prezenta daca nu pregnanta, macar notabila. In asta consta regretul meu.

[Lecart]

la care argumente te referi ca ti se par extrem de valabile?

Era vba de argumentele din postul lui klein, post pe care l-ai citat tu in ultimul raspuns de pe pagina anterioara.

Mai simplu, inteleg si mi se par elocvente (si sunt de acord cu) exemplele lui/ei - sa nu le numesc neaparat argumente, mai putin la etichetarea cu kitsch a mai multor aspecte care in definitiv nu tin decat de ridicol, cum a punctat thequietsurfer.

Si la thequietsurfer am observat cateva idei cert discutabile, insa cum forumu' asta e foarte prost implementat si nu poti vedea celelalte posturi in timp ce scrii, o las pe mai tarziu.

Interesanta si abordarea din punct de vedere psihologic, cum tot subliniezi tu, insa in ceea ce ma priveste - nu asta m-a impresionat la film.

[Pauline Kael]

..

[illotempore2002]

Stephane mi-a adus aminte de Axel numaistiucum(Johnny Depp) din Arizona Dream. Fortand o comparatie, filmul lui Kusturica cred ca a reusit sa puncteze mult mai abil momentele in care tragicul se infiltreaza in traseul individual al personajelor. In "La Science des reves" Gondry pare ca iese la plimbare cu mai multi caini in lesa, dar ii pierde pe drum si nu mai incearca sa ii recupereze. Ramane doar cu un chiuaua care duce dorul fostilor sai tovarasi de promenada. E un film usor autist in anumite privinte.
Te inteleg si pe tine, dar nu te aprob in totalitate. Daca fac un film despre un orb, nu cred ca trebuie sa ii supun pe spectatori unui spectacol fara imagini si sa ii invit sa priveasca ecranul negru. Mi se poate replica ca pot reprezenta universul intim, imaginar al personajului, dar nici asta nu cred ca e o solutie daca refuz pur si simplu sa recurg la cateva artificii prin care situatia exceptionala sa se cojeasca de insolit si sa imi dezvaluie putin din ceea ce e universal in structura ei. Daca personajul e ciudat, asta nu inseamna ca si forma filmului trebuie sa contrarieze. El(Stephane) trece printr-o situatie care ii semnaleaza negativ inadaptabilitatea si tristetea nu il mai ocoleste. Ocoleste insa filmul si ii cam face cu mana. Se poate intrezari, dar nu are o prezenta daca nu pregnanta, macar notabila. In asta consta regretul meu.

E clar, filmul asta nu e pt amatorii si sustinatorii bunului-simt, pt rationalii carora orice exces li se pare o blasfemie...si e de inteles, parintii ne-au invatat sa fim cumpatati si sa nu iesim din niste norme sociale adanc inradacinate....

mi se pare o idee extraordinara aceea mentionata de tine, cu ecranul negru in interiorul unui film despre un orb....e chiar o idee buna, are mult potential experimentalist, Slava domnului ca filmul este foarte permisiv si ofertant in materie de experiment si exprimare libera, necenzurata....daca toate filmele ar fi fost facute de persoane bine "educate" (adica spalate la creieri ) care nu ar fi indraznit sa sparga matca perceptiva ingusta a predecesorilor sau contemporanilor, am fi adormit in fata ecranelor si monitoarelor si am fi saracit in lumea unor banalitati mediocre, truisme plicticoase si informe.....acolo unde nimic nu exagereaza, totul este de bun simt, cum ne-au invatat parintii nostri...

pe bune, unii din voi aveti nevoie sa va descatusati sinapsele alea tocite care bat zilnic aceleasi si acelasi circuite, nu gresesc niciodata drumul si ajung mereu la acelasi rezultat: "este exagerat, este inadmisibil!"

Din nou, Slava Domnului ca exista un Michel Gondry, un Vincent Gallo, un Tim Burton care imbogateste si asa prea saraca asta realitate, putina si insuficienta.

Chiar, presupun ca un film ca Big Fish l-ati aruncat la gunoi, nu? Era prea detot acolo cu toate aberatiile alea care nu se intampla in realitate ci numai in mintea unor regizori bolnavi care ar trebui repudiati

[thequietsurfer]

Vai!! Cum se mai poate trai in lumea asta lipsita de sensibilitate(estetica si nu numai)? Eu sunt flower-power, iar tu establishment. Eu vaslesc impotriva curentului, iar tu te lasi dus de valurile conformismului("ce e val ca valul trece"). Eu sunt McMurphy, iar tu esti o biata Sora Sefa. Eu sunt Socrate, iar tu esti Meletos. Eu sunt Giordano Bruno, iar tu esti rugul papalitatii. Eu sunt iconoclasta, iar tu iconodul.
Ma mir ca nu mi-ai pomenit si de Tarantino sau de Lynch. Trebuie sa stii ca am organizat de curand o manifestatie care a culminat cu arderea unor DVD-uri pe care se gaseau Natural Born Killers, A Clockwork Orange, toata filmografia lui Fellini si multe alte dovezi irefutabile ale desfraului in care se complace cultura contemporana. Inutil sa-ti mai spun ca din carti am pastrat doar Arta Poetica a lui Boileau. De fapt, eu incerc sa formez o unitate de pompieri ca cea din Fahrenheit 451.
-------------------
Nu stiu ce as mai putea zice ca sa te conving ca filmul mi-a placut. Exagerezi. La genul asta de comentarii am apelat si eu cand incercam sa ii explic cuiva de ce "Habla con ella" e unul dintre cele mai frumoase filme despre sacrificiu, dragoste, speranta si comunicare.
As putea sa te invit la o cina romantica. Ba nu. E prea "conformista" ideea. Te invit la o cina...suprarealista. Il rog pe Stephane sa imi prepare ceva in bucataria sa. E bine?

[Lecart]

E clar, filmul asta nu e pt amatorii si sustinatorii bunului-simt, pt rationalii carora orice exces li se pare o blasfemie...si e de inteles, parintii ne-au invatat sa fim cumpatati si sa nu iesim din niste norme sociale adanc inradacinate....

[...]

pe bune, unii din voi aveti nevoie sa va descatusati sinapsele alea tocite care bat zilnic aceleasi si acelasi circuite, nu gresesc niciodata drumul si ajung mereu la acelasi rezultat: "este exagerat, este inadmisibil!"

[...]

Diferit nu inseamna intotdeauna bun. Abstract, fantezist nu inseamna automat artistic. Incearca sa-ntelegi asta, modereaza-ti sarcasmul, nu-si are locul, demonstreaza doar fanatismul tau fata de Gondry.

[illotempore2002]

@thequietsurfer

mie nu-mi place Natural Born Killers deloc deci iata un motiv pt care cina noastra ar putea decurge fara turbulente....

degeaba te-ai sesizat...pur si simplu am vazut in tine si in ceilalti care au tot carcotit la filmul asta niste rigiditati care nu lasau candoarea (a voastra adica) sa ia forme....ramanem critici, duri, reci, intransigenti chiar si cu jocul Sotron....comentam ca cercul cel mare al sotronului e prea mare, culoarea cretei cu care am desenat e kitsch si tot asa.....gasim pete in soare si nod in papura si nu ne satisface niciodata nimic...in fine, nici nu mai conteaza!

te apreciez pt actiunile tale suprarealiste, daca mai planuiesti ceva include-ma si pe mine, eu momentan organizez o serbare de carciun (care o sa aiba loc intr-un weekend vara asta sau kiar la iarna, inca nu am decis, tu ce zici?) cu prietenii mei, in jurul bradului pe un podium, unde sa spunem poezii si cantece de copii.....te bagi?