TIDELAND

[Gloria]

Desi se lanseaza la noi pe 10 nov, l-am vazut la Festivalul Filmului Britanic. Mi se pare ca
filmul e sub semnul nefastului, sinistrului, sumbrului dar ca totusi atrage; l-as numi mai degraba genial.
Iti lasa o tristeþe profundã chiar daca se termina in cheie optimista- ca orice lucru care nu mai este el insusi, care nu isi mai este propriu, care si-a pierdut natura ce tocmai il definea. Si aceasta tristeþe sumbrã vine din modul in care ni se arata copilaria.

[Cazeemeer]

mai degraba genial

I have nothing to comment.

Dar ca sa nu fiu total off-topic, o sa te rog sa ne explici cum si in ce conditii poate ceva, in general, sa fie "mai degraba genial", si apoi de ce Tideland e "mai degraba genial".

[Gloria]

o sa te rog sa ne explici cum si in ce conditii poate ceva, in general, sa fie "mai degraba genial", si apoi de ce Tideland e "mai degraba genial".

"mai degraba" nu este totalmente afirmativ; lasa o umbra de indoiala; am ales sa spun asa pentru ca mi se pare ca inclina ...mai degraba spre genialitate decat spre banal, idiot, absurd si ce antonime or mai fi pentru "genial". Mi se pare, deci nu bag mana in foc sa afirm; cert e ca Gilliam merge in directia buna; adica ramane constant cu stilul sau atat de special. Iar Tideland se apropie de genialitate ca orice lucru negandit si neimaginat;...sau asa visezi si tu copilaria?

[Alex Leo Serban]

subscriu!
destul d groaznic i'm afraid... si mult prea luuuuuuuung
iar copila aia trebuia sa moara d la-nceput, in locu lui jennifer tilly!! silly gilly :lol:

[rapt_spot]

"mai degraba" nu este totalmente afirmativ; lasa o umbra de indoiala; am ales sa spun asa pentru ca mi se pare ca inclina ...mai degraba spre genialitate decat spre banal, idiot, absurd si ce antonime or mai fi pentru "genial". Mi se pare, deci nu bag mana in foc sa afirm; cert e ca Gilliam merge in directia buna; adica ramane constant cu stilul sau atat de special. Iar Tideland se apropie de genialitate ca orice lucru negandit si neimaginat;...sau asa visezi si tu copilaria?

Pai, in primul rand, ca (mea culpa daca e sententios sau aberant sau chiar si...mai degraba... genial!! ceea ce spun) "absurd" si "genial" nu sunt antonime. De fapt sunt doar doua cuvinte, mai bine spus, sunt doua adjective care mult prea des sunt bagate de-a valma (vezi quote-ul) in pareri exprimate de-a valma . Deci NU sunt antonime gen hot-vardist, lapte dulce-lapte acru, top-bottom, s.a.

Si nu de alta, doar ca "Tideland" nu e un film pentru care sa bagi DELOC mana in foc. Pentru ca e pe rand, enervant, trenant, visually rewarding, foaaaaaaarte auto-indulgent, cu o droaie de finaluri false bla bla. Dar merita, daca te nimeresti on similar wavelengths cu filmul (ca daca esti chiar pe acelasi trip, hmmm...you're a lost case), sa pierzi timpul cu el.

Si nu - nu mi se pare ca Gilliam "merge constant" . adica cum? cu mainile inainte si cu privirea zen? gen Keep Walking? sau ce?
Adica o fi filmul cu hibe si mari si mijlocii si mici, dar chiar si pentru simpla replica "Dad looks like a burrito!" in fata tatalui imbalsamat, mi-as duce copilul sa vada ce-i aia Terry Gilliam . Presupunand ca nu a invatat in perioada intrauterina pasaje intregi din Fear And Loathing In Las Vegas.

Hey, c'mon!!!! :hmm: de ce sa ne balacim in "vaaai, nu mai e ce a fost" cand filmul (chiar daca nu are nici story calumea, nici rasturnari de situatie calumea, nici ritm whatsoever) chiar iti ofera unele din cele mai stunning incropeli de imagini outrageous si maximale si faine.

I mean, apar filmul dar il apar nu din motivele enumerate de tanti aceea de mai sus, ci pt ca cred ca "for its own sake"-ismul si navel-gazing-ul poate deja manierist (who cares?) al lui Terry Gilliam POATE FI SCUZAT si chiar cherished cand e atat de frumos redat.

[Alex Leo Serban]

s potriveste, aici, c scriam la scorsese si 'departed'-u lui: when u r a fan, yr judgement is wan! :lol:
la 'tideland', intrebarea cu care trebuie pornit este: citi au kef sa stea 2 ore sa auda o fetitza vbind d una singura!?
in rest, sint d acord cu rapt_spot: da, sint citeva imagini frumoase, un joc destul d pervers cu acceptabilitatea spectatorului & cu c poti arata p ecran (cadavre in putrefactie, or beyond that, cvasi/necrofilie, cvasi/pedofilie...) - DAR: it ain't enough, i'm afraid... personajele sint, pur si simplu, mult prea weird, iar dk kiar vrei un film cu freaks, capodopera d acu 70 d ani a lui tod browning is (still!) way more entertaining 8)

[Bogie]

Imi mentin parerea: filmul e plictisitor, prost.

[Gloria]

"citi au kef sa stea 2 ore sa auda o fetitza vbind d una singura!?
in rest, sint d acord cu rapt_spot: da, sint citeva imagini frumoase,
DAR: it ain't enough, i'm afraid... personajele sint, pur si simplu, mult prea weird, iar dk kiar vrei un film cu freaks, capodopera d acu 70 d ani a lui tod browning is (still!) way more entertaining 8)[/quote]"



da, ca scenariu ar putea fi o cauza pierduta , dar Jodelle Ferland joaca spectaculos pentru un copil de 12 ani.



iar cat priveste personajele, nu cred ca asa trebuie pusa problema:
personajele sunt intr-adevar “weird “, dar asociate cu povestea asta care e in fond despre copilarie, dau un cu totul alt efect decat da un Freaks al lui Tod Browning. Te bulverseaza pentru ca vedem cum O tara a minunilor pe care o pastram ca orice lucru de nedevastat si ideal, aceasta poveste si copilaria au disparut iar in locul lor e ceva grotesc. pe mine m-a tulburat acest film

cat priveste imaginile frumoase:
unele cadre in miscare ducand la valurile si mareea la care face trimitere titlul, mareea aceasta fantastica dar care se retrage in destramare...; casa- devenita ocean.. .

[irisandra]

pot sa va spun k vreo saptamana dupa ce-am vazut filmul asta am fost complet data peste cap...
cred k personajele din Tideland par atat de weird pt k le privim cu ochii adultzilor.
cred k ideea e tocmai k venele ciuruite, cadravrele in putrefactzie, tot grotescul shi chestiile freky trec prin ochii shi prin mintea unui copil al carui subconstient se chinuie sa pastreze o oarecare aparentza de normalitate.
copilul asta nu e ciudat, nu e special, nu e genial, e doar un copil care incearca sa supravietzuiasca intr-o lume in care nu are ce cauta si incearca sa o transforme in ceva suportabil.
parerea mea...

[Bogie]

Grãmada de gunoi a subconºtientului - Tideland
Iulia Blaga

Sãptãmîna cinematograficã nu aduce vreo capodoperã. Ar fi putut fi memorabil filmul lui Terry Gilliam, Tideland, tradus la noi prin Þara Minunilor, dar apreciatul cineast rateazã dupã pãrerea mea aceastã, cum spune el, combinaþie dintre Alice în Þara Minunilor ºi Psycho, realizatã pe baza romanului scris de Mitch Cullin.

Povestea fantezistã a fetiþei Jeliza-Rose care la 10 ani îºi construieºte o lume imaginarã pentru a compensa tragismul existenþei (ambii pãrinþi toxicomani mor la micã distanþã unul de altul) e aproape de neprivit. Filmul îºi agreseazã spectatorul de la primele cadre strîmbe, ºi chiar dacã acesta miroase din înclinaþia camerei trimiterea spre o realitate ºi strîmbã, ºi contrafãcutã, tot nu va avea motive suficiente sã accepte convenþia lui Gilliam. Care Gilliam hrãneºte continuu sentimentul de respingere al spectatorului. Tatãl fetiþei (Jeff Bridges) e tot ce poate fi mai dezgustãtor, colac peste pupãzã mai ºi moare ºi se împute în casã pînã sã aparã ciudata Dell ca sã-i scoatã mãruntaiele ºi sã-l aranjeze pentru a-ºi continua ºederea. Timp în care fetiþa stã pe genunchii lui ºi-i goneºte muºtele de pe obraz.

Tideland nu se adreseazã, evident, copiilor, ºi mai mult decît un vis, e un coºmar despre copilãria vãzutã nu ca o zonã ferice ºi curatã, ci ca o junglã cu liane ucigaºe ºi flori carnivore, în care inocenþa copilului rimeazã mai degrabã cu perversiunea- vezi secvenþele în care eroina se sãrutã cu Dickens, un tînãr retardat ce fusese abuzat în copilãrie de bunica fetiþei. E adevãrat cã interpreta Jodelle Ferland e fabuloasã, dar capacitatea ei de a (se) juca în faþa camerei de filmat, versatilitatea ei, rafinamentul înnãscut de Lolitã în pamperºi mai mult te sperie decît te încîntã (O altã copilãrie sacrificatã- la 10 ani, Jodelle Ferland, a avut deja 26 de roluri).

Filmul a fost premiat de critica internaþionalã la San Sebastian, semn cã poate impresiona zonele calofile ale creierului, ca ºi pe cele care aplicã grila esteticii urîtului la orice e urît. Dupã pãrerea mea, Tideland e un film care rãscoleºte în grãmada de gunoi a subconºtientului fãrã a încerca nu atît sã-l asaneze, cît sã-l ordoneze cumva.

Ciudãþenii - Tideland
Alex Leo ªerban

Dupã un film mi-nu-nat (Brothers Grimm), Terry Gilliam se întoarce cu o ciudãþenie cinematograficã pe care nu prea ºtii în ce sertar s-o aºezi. Personal, aº pune-o liniºtit la "Rateuri" (cu "R" mare, fiind vorba - totuºi! - de Terry Gilliam, autorul lui Brazil)...

Tideland (tradus prin Þara minunilor, deºi singura legãturã cu ea pare sã fie "Alice în Þara Minunilor" pe care-o citeºte fetiþa din film; "Psycholand" ar fi mai potrivit!) dureazã un pic peste douã ore, timp în care o vezi & auzi pe fetiþa respectivã vorbind de una singurã cu ea însãºi ºi / sau cu pãpuºile ei. Este ecranizarea unui roman (scris de un anume Mitch Cullin) ºi, vãzînd filmul, îþi pui întrebarea ce l-o fi atras pe Gilliam la el. OK, existã cîteva imagini foarte frumoase "marca Terry G." (semnate Nicola Pecorini), existã ºi sentimentul de libertate absolutã pe care þi-l insuflã povestea (care dã senzaþia cã a fost scrisã chiar de copilã), un fel de "gotic-junkie", dar dincolo de toate astea eºti cam pierdut, ca spectator.

Prima jumãtate a filmului este o plicticoºenie mortalã - zic "mortalã" pentru cã mama fetiþei, jucatã de Jennifer Tilly, moare în primul sfert de orã, iar tatãl, interpretat de Jeff Bridges, dã ºi el colþul în urmãtorul sfert, rãmînînd sã se descompunã în scaun pînã la alte soluþii -, singura care se distreazã pe cinste fiind fetiþa, Jeliza-Rose (Jodelle Ferland). Dupã jumãtate din film mai apar niºte personaje (încã ºi mai ciudate ca pãrinþii Jelizei-Rose!), care intrã într-o oareºcare interacþiune cu aceasta - deºi "acþiune" e cam mult spus.

Filmul e plin de referinþe la Psycho al lui Hitchcock (mama mumificatã, casa "taxidermizatã" etc), cele mai tari chestii sînt o scenã de cvasi-necrofilie ºi cîteva sugestii de cvasi-pedofilie, iar "meritul" sãu principal (cred) ar fi acela cã ne prezintã lumea vãzutã prin ochii copiilor ºi cretinilor. Pînã la urmã, Jeliza-Rose pare surioara "apoliticã" a lui Lalalilu, personajul lui Cãtãlin Mitulescu din Cum mi-am petrecut sfîrºitul lumii - mai ales cã, ºi în Tideland, apare un submarin; dar unde duce filmul acesta (cu submarin sau fãrã) rãmîne un mister...

[cate_g]

La prima vedere, Tideland e un film cu final neasteptat:moartea pasiunii! am parasit sala de cinematograf cu un gust de puroi statut care mi-ar fi putut alunga pentru o perioada mai mult sau mai putin indelungata imaginea romantata a copulatiei sanatoase.
La o regandire insa, filmul pare a ecraniza povestea iubirii absolute, eterne, care rezista timpului, mortii si mai ales vietii! Independent de forma ei de manifestare:inocenta, sexuala sau filiala, dragostea depaseste limitele firesti ale perceptiei medii si devine un personaj de sine statator, cu vointa independenta, care acapareaza si stapaneste. Ea sfideaza pe rand varsta, integritatea mentala sau moartea. Iubirea din Tideland este exclusiva, bolnava si oarba; e singurul lucru pentru care merita sa traiesti si sa lupti, e sursa de energii nebanuite capabile sa demitizeze imposibilul.
Trecand la o analiza mai de substanta, iubirea din tideland este de fapt o creatura monstruasa care se devoreza cu nesat pana la sublima autodistrugere. In termeni reali, sentimentul cu pricina implica coexistenta a trei elemnte:sinele, trairea si obiectul vizat.
In Tideland, cele trei elemente se confunda pana la comasare. Devin o structura patologica in care obeiectul iubirii este trairea insasi, iar sinele se reduce la aceasta unica caracteristica.
Avem in fata fiinte monovalente incapabile de trairi profunde sau sentimente si surprinzator!! incapabile de dragoste. Pentru ele, existenta inseamna exclusiv hranirea unei obsesii cu imaginea putrefacta a obiectului care a generat-o.
Dupa trei zile de la parasirea salii de cinematograf, revin asupra parerii initiale: Tideland este o metafora a singuratatii si alienarii, a egoismului sublim si absolut.

[Mala Portugal]

Ma asteptam ca Tideland sa provoace reactii adverse da' nu intr-atat Adik e evident ca flirteaza cu intoleranta unui spectator necalit si ca toate moastele puritane se vor scandaliza pe motiv ca e o indolenta sa atingi un subiect "sensibil" si sa nu-l tratezi ca pe o drama absoluta .
Ador Tidelandul pe motiv ca injecteaza o doza de ironie in una infinit mai mare de candoare (da, CANDOARE!) iar alaturarea asta paradoxala & dezinhibata nu i-a mai iesit lui Gilliam atat de bine de la Brazil incoace

[gionloc]

tocmai am vazut Tideland la Arta...
sint de acord cu Mala, cu o precizare, totusi: alaturarea paradoxala si dezinhibata de care vorbeste ea, nu de la Brazil nu i-a mai iesit lui Gilliam... nu i-a mai iesit pina acum!

este primul film al lui Gilliam care m-a purtat pe fotograme, adica pe bratele sale... fiecarui film de-al sau aveam ceva sa-i reprosez (poate mai putin lui Monty Python and the Holly Grail), dar cu Tideland am visat, m-am revoltat, am citit, am calatorit, am regretat....