REVISTA REVISTELOR

[Ambra Blu]

A existat cindva un topic de gnul asta, dar l-au sters, nu stiu din ce motive. Astazi, ne declaram dezamagiti de articolasul lui Cezar Paul Badescu din Dilema Veche. Cu nimic mai presus de o rubrica dintr-o revista oarecare de scandal, abundind in locuri comune, expresie neingrijita, limbaj de carton, contrabalansate, insa, de o profunda si vie invidie pe salariile celor din tv. Nu-i nimic, Cezarica, banu' e ochiu' dracului.

[Bubu]

In josul paginii mai apare si porcarioara aia cu Mari Romani... :w00t:

[silver_boy]

tot în nr. 139 al Dilemei a sort of post-scriptum la trecerea întru cele veºnice ale oracolului de la Dãmãroaia.
( Lucian Mândruþã e, poate, unul dintre cei mai talentaþi jurnaliºti- de departe mult mai talentat decât refugiatu ãla în sintaxã ºi metaforã de Turcescu, ºi evident decât Tucã care-a avut mojicia sã-l ia la pula într-o emisiune de pe veºnica Antena 1


Lucian MÎNDRUÞÃ | talon de participare
Brucan

Nu i-ar fi plãcut sã vã plictisesc cu apologii, aºa cã am sã fiu nepoliticos: cînd m-am apucat de emisiunea cu el, am avut sentimentul cã urma sã joc un rol de figuraþie în Jurasic Park, versiunea cu dinozauri comuniºti.
Partenerul meu avea toate datele: fost jurnalist stalinist, fost cmplotist de pe poziþii perestroikiste împotriva lui Ceauºescu, apoi fost fesenist, ba chiar unul mare de tot. Brucan n-a fost în GDS (deºi a mai mers la cîteva ºedinþe), n-avea cine ºtie ce respect faþã de societatea civilã (în esenþã, pentru cã-i plãceau playerii, nu comentatorii), nu se încurca în politeþuri (de-aia a ºi plãtit odatã 40 de milioane unui fruntaº þãrãnist, pe care îl fãcuse, avant la lettre de la CNSAS, securist!).
ªi totuºi, dupã 6 ani de întîlniri cu el în fiecare sîmbãtã (atunci se înregistra emisiunea), Brucan mi-a rãmas în memorie mai degrabã ca mamifer, decît ca saurian. Unul care a trãit, e drept, alãturi de dinozauri, însã a reuºit cumva sã supravieþuiascã extincþiei speciei dominante: activistul de partid.
Nu era genul lui, în fundul sufletului: era un om de lume, însã nu de mase. A trecut la stînga pentru cã asta era singura orientare legitimã (cool, dacã vreþi o expresie mai modernã) dupã rãzboi, pentru un evreu român, a cãrui soþie mai fãcuse ºi puºcãrie. A fost sincer atunci? N-am nici o îndoialã: nu era omul care sã mimeze simpatia sau antipatia, chiar ºi faþã de o idee.
Dar e însã mai complicat de atît, pentru cã stîngistul Brucan iubea de fapt viaþa, fãrã culoare politicã. A debutat înainte de 1940 în presã cu cronici mondene, mai exact, de restaurante. Avea nostalgia chefurilor dinainte de rãzboi, însã vorbea cu pasiune ºi de fazanii de la mesele oficiale din vremea lui Stalin. Undeva, burghezul din el se distra destul de bine ºi fãcea muºchi, gata sã iasã la suprafaþã odatã cu schimbarea de regim. Semnatar al scrisorii celor 6, a devenit în acelaºi timp disident cu spate asigurat ºi o anumitã relaxare. A avut-o pînã la sfîrºit. Agent secret? Poate. Însã nu unul vorbãreþ: spre deosebire de 007, Brucan a murit înainte sã-i aflãm întreaga poveste... Spre sfîrºitul vieþii a devenit oricum un adversar elegant, la fel ca James Bond, cu toate cã personajul Ceauºescu s-a convins probabil cã au existat ºi excepþii. N-a fost singura execuþie la care Brucan a fost pe-aproape. Ciorbea a pãþit-o ºi el, cu diferenþa c-a rãmas în viaþã. Alþi demnitari au simþit, în grade mai mici, ce înseamnã sã-þi punã un profet o vorbã bunã (sau rea), duminicã la prînz.
N-a fost un om bogat. Cea mai mare realizare a familiei dupã 1990 a fost achiziþia unei Skode, de care era ºi el foarte mîndru. A tras însã mai multe sfori decît milionarii de astãzi ai politicii. Într-o lume a patrioþilor cu cont individual în bancã, el a fost un sceptic dezinteresat. Într-o lume a românilor verzi ºi ultraortodocºi, el a fost un ateu cu o privire sãnãtoasã asupra minþii noastre îngrãdite de tradiþii. Ne-a dat o lecþie de democraþie, însã mulþi români nu i-au întors serviciul, mãcar cu o prezumþie de nevinovãþie. Pînã la capãt a primit mai puþinã recunoaºtere decît merita.
Cineva îmi spune cã Brucan a cerut moartea multor oameni, în articolele din anii ’50. Am multe rude care au mers la puºcãrie în aceiaºi ani, aºa cã îmi permit luxul iertãrii (aproape) în cunoºtinþã de cauzã. E ºi asta o ironie la care m-am gîndit adeseori: sã faci emisiune cu un om pe care bunicul sau unchiul tãu l-ar fi scuipat, de-ar mai fi trãit. Nu i-am povestit de asta niciodatã – ºi asta e singura pãrere de rãu, la despãrþire. Ce-ar fi zis Brucan? Sînt convins cã gãsea o filosofie în situaþia asta...
Eu ºtiu doar un lucru: n-ar fi fãcut emisiunea aceea dacã nu i-ar fi pãsat de noi, de români. Aici era patria lui, indiferent de murdãriile pe care le aruncau, în fiecare sãptãmînã, antisemiþii de ocazie care scriau la redacþie. ªi mai ºtiu cã a murit la locul de muncã: cu o carte alãturi. Pentru un om acuzat de lipsã de ºcoalã, e un final care seamãnã foarte bine cu un început. În care el oricum nu credea...
Am plecat de lîngã el cu trei ani înainte de final – pentru cã era prea puternic. Lumea mã întreba doar de el pe stradã – ºi asta e pînã la urmã descurajant. Am simþit însã nevoia sã spun tot ce ºtiam. Uite, a avut loc doar pe o paginã. ªi-n ºase ani ai vieþii noastre.

[Alex Leo Serban]

... si dk tot s face un fel d 'dilema online' aici - zic k merita si articolu lu pleshu dspr isteria dosariadei...
si, absolut obligatoriu d citit, fragmentele din oriana fallaci!! TOTAL d acord cu ea! a fost cea mai desteapta & mai curajoasa femeie, mi-ar fi placut mult s-o cunosc :love:
acum e prea tirziu, din pacate...

[silver_boy]

Yup, Oriana Fallaci : frumoasa, pasionala doamnã cu ochi migdalaþi ...

Idei în Dialog nr. 9 -
excelent ( again) Traian Ungureanu cu "A fost o datã ca ºi cum" - realitate, iluzie si minciuna româneasca in epoca dosarelor .
Alex Leo ªerban- cu nr. 4 din amplul eseu "Juste Une Image: l'Hemeneutique de Jean Luc-Godard, dans Histoire du Cinema"
Dan C. Mihailescu (brodand cu gratie pe obsesiva tema a dosariadei)
.... un consistent grupaj de articole prilejuit de Congresul European de Istorie a Religiilor and... bombonica de pe tortul numarului: Gabriel Liiceanu cu un articol ( Noica si Securitatea) care-mi aminteste de superbul eseu din rev. 22: Sebastian Mon frere.
ahh da, si pt. "perversi culturali" lol mai avem si un eseu pe Plotin fix la pag. 42
that's all folks

[Alex Leo Serban]

... da, din fericire, ep. 4 din jlg este si ultimul!
luna viit., cva dspr venezia...

[tailgunner]

http://ideiindialog.ro/dialog/index....e&articleId=76


Dumnezeule! Pe mine Mihai Neamtu (acum devenit Mihail, pentru rezonanta religioasa), ma scoate din minti. L-am vazut recent si la Cultura libre parca, si-i atit de plin de sine si de intepat incit imi vine mereu sa-i dau in cap cu un obiect contondent. Acest clovn grandilocvent, acest nou prophet of doom, cu cadentele lui ridicole si pretioase (Tirajele dezinhibiþiei cresc pe piaþa imaginarului colectiv. Se multiplicã miºcãrile centrifuge ale eului heterofobic. Subiectul e înºurubat pe tabloul de comandã al tactilitãþii erogene.), acest robotel teologic, produce o fanfaronada rizibila, "cuvinte goale" ca apologie a substantialitatii si miezului. Isi confirma astfel propriul diagnostic: nimicul se intoarce in tromba, chiar in sforaitorul discurs Mihailic, si "suna din coada". Of.

[Alex Leo Serban]

haha, ai zis-o bine! nici mie nu-mi place mutzunakele asta pios, dar c sa-i faci? hold yr horses - citi k el, citi k el??

[tailgunner]

mults

[silver_boy]

Kiar si Heraclit ( care facea eforturi sustinute si voluntare sa fie cat mai abscons cu putinta) e mic copil pe langa domnul Mihai(l) Neamtu...
numai ca dansul le face, cred, involuntar

"Legãmântul erotic parcurge astãzi, foliaceu..." hai bre ma lasi?
auzi..."foliaceu"?

[Ambra Blu]

Cind o sa vedem un meci ALS vs Mitulescu, sau Gorzo vs Carmazan, de categoria asta?

[Alex Leo Serban]

haoleo ambro, cu c bancuri vii si tu! ai descoperit utube, sau ce?? :lol:

eu nu boxez cu nimeni, darmite cu cm
prefer loviturile sub centura
dar o fac cu manushi

[silver_boy]

Ce ne scirbeste in cultura romana
Catalina George
(Cotidianul 4 oct.)


Gastile, mediocritatea cocotata in virf si razboiul birfelor polueaza cel mai tare, in opinia lui Mihaies, Cioroianu si a lui Pitu, cultura romana.

Cind te impiedici mereu in aceleasi hirtoape ale culturii romane, poti ajunge la senzatia de lehamite, indiferent ca esti scriitor, artist, critic de arta sau simplu consumator. Pe criticul literar Mircea Mihaies, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman, il supara cel mai mult mediocritatea propulsata in sfere inalte. Eseistului Luca Pitu ii provoaca lehamite chiar Ministerul Culturii, „sub tutela caruia capitalismul de cumetrie imbraca forme tot mai haioase, tot mai colorate, tot mai scirboase“. Nu atit institutiile, cit „calitatea solidaritatii culturale“ il deranjeaza pe istoricul Adrian Cioroianu. Altora, printre care si criticul Mircea Vasilescu, nimic din cultura romana nu le cade greu la stomac.

Tacerea asurzitoare a lui Mihaies

Asa cum efervescenta culturala produce si galagie, zgomotele de fond mascheaza uneori lipsa valorii. Dintre toate, pe Mircea Mihaies il scirbesc cel mai mult „proliferarea monstruoasa a mediocritatii si evidenta ca acestui veritabil flagel ii cad victime personaje din toate generatiile. Am sperat ani in sir ca dupa generatia celor compromisi in vremea comunismului va aparea o generatie noua de oameni curati. Ei bine, constat ca viteza cu care se murdaresc acestia din urma e la fel de mare ca si a acelora care faceau compromisuri inainte. Faptul ca multi dintre ei isi imbraca lipsa de caracter invocind libertatea de exprimare e cu atit mai intristator. Ceea ce s-a realizat in ultimii ani e o balacareala generala, careia imi vine sa-i raspund asa cum se cuvine - cu o tacere asurzitoare“. Criticul literar isi explica dezamagirea si prin faptul ca, dupa ’90, ideea lui fixa a fost sa-i sprijine pe tineri. Acum crede ca nu prea are pe cine sprijini.

Armele mediocritatii

Pe Mihaies il face sa se tina departe de tineri faptul ca „nu sint cu nimic mai buni decit erau activistii si securistii pe vremuri. Au aceleasi arme - insinuarea mirsava, procesul de intentie, delatiunea ordinara. Cine nu ma crede sa deschida orice forum de conversatie pe Internet, unde, la adapostul anonimatului, se rostesc cele mai inspaimintatoare si descreierate minciuni“. Responsabile de promovarea mediocritatii sint, in opinia eseistului Luca Pitu, chiar institutiile culturale. Omul de litere moldav acuza „subventiile pentru tot soiul de proiecte, ehehei, popor de zmei, ce frumos put ele uneori! Cele editoriale, bunaoara, acordate unei puzderii de edituri nesemnificative, insa hipersinecuriste, prin concursuri de pile, cadouri, sarsanale, jurii nepotizante, relatii si imprejurari pestrite“. Fara sa detalieze, criticul de teatru Marina Constantinescu acuza trei vicii care se au bine cu mediocritatea si bintuie mediul cultural romanesc atit in institutii, cit si in afara lor - „minciuna, ipocrizia si impostura“.

Cine da certificate de valoare

Cum nu toti scriitorii si artistii sint genii potentiale, orice cultura isi are mediocrii ei. Totusi, lipsa de valoare in cuplu cu puterea de decizie tulbura apele in asemenea masura incit aplicarea unui antidot pare sa aiba sanse slabe. Astfel, dezgustul cultural al criticului de teatru Iulia Popovici se leaga de faptul ca: „In cultura romana domina conspiratia mediocritatii si mania centrului unic de decizie. Un anumit grup prestabilit de oameni, in fiecare domeniu cultural, e legitimat a da certificate nu doar de valoare, ci chiar de existenta in lume. Sa ne uitam numai ce i s-a intimplat lui Sorin Adam Matei dupa aparitia «Boierilor mintii». Cei mai multi dintre ei nu-si justifica prin propria creatie pozitia pe care-o detin“. Criticul de teatru identifica inca trei aliati ai principalului tandem de vicii - „lipsa de informatie, provincialismul crunt si individualismul ciinos, pina si in zone unde colaborarea e conditia existentei, cum sint teatrul sau filmul“. Adrian Cioroianu acuza si el aceeasi lipsa a oricarei coeziuni culturale.

„Toti se birfesc virtos“

Cel mai greu de digerat ramine, pentru Cioroianu, razboiul „generic si traditional“ al intelighentiei autohtone: „La noi, redactiile «culturale», ca sa para vii, trebuie musai sa se antipatizeze intre ele. O asociatie - de artisti plastici, de scriitori, de orice - trebuie obligatoriu sa fie in cearta cu celelalte. Cineastii, intre ei, si-ar scoate ochii si si-ar sparge camerele de filmat. Un director de editura e vexat daca tu, ca autor, ai o relatie decenta cu alt director pe care el il desconsidera. Autorii, la rindu-le, au pica pe editorii care prefera sa-i publice «pe altii». In teatre, jumatate din echipa e in razboi cu cealalta jumatate, toti se birfesc virtos si toti, mai ales, birfesc conducerea. Autorii, cu cit sint mai infundati intr-o lupta, cu atit uita sa se citeasca intre ei“.

„Elogiile se fac intre prieteni“

Desi nu are nimic de reprosat culturii romanesti, pe criticul literar Alexandru Matei il pun in garda gastile si moda in cultura: „Prieteniile literare imi plac pentru ca dau un sentiment de securitate celor implicati si nu-mi plac pentru ca abdica de la principiul implicarii dezinteresate in cultura. Stiu insa ca, fiind noi o cultura mica, balcanismele sint eterne. Si cind mai vad si moda intransigentei morale, ma gindesc iar la inventivitatea romanului in a gasi forme fara fond“. Cit despre cine cauta astfel de gasti culturale, Iulia Popovici afirma ca „doar mediocrii se sprijina unii pe altii, si asta-i mentine la putere“. Fara sa comenteze valoarea autorilor care-si sustin prietenii, Cioroianu apreciaza si el ca „elogiile se fac intre prieteni, premiile se impart in functie de o grila in care calitatea e adesea factor secundar“.

Impotriva exagerarilor
Ca avem o cultura si nu prea stim ce sa facem cu ea e destul de deranjant. Mihai Mihalcea, directorul Centrului Dansului, dezaproba „felul in care ne raportam la cultura. Avem morga, trairism si punem metafora in prim-plan. Acuza suprema a unei doamne profesoare din UNATC suna cam asa: «N-ai metafora-n corp, draga!». Ne lipsesc tonul just si echilibrul. Sintem cind prea «cool», cind de-a dreptul anacronici“. De exagerari se declara satul si criticul de teatru Mircea Ghitulescu: „Avem o traditie daunatoare a superlativelor, a elogiului nediferentiat, a temenelelor orientale. Sa nu ne mai miram ca aici s-a nascut «cel mai iubit fiu al poporului» pentru ca sintem o cultura gazetareasca in care infloresc superlativul si invectiva. Cel mai mare poet roman sint zece si cel mai mare muzician sint cinci. Numai culturile mici fac ierarhii meschine. Care e cel mai mare poet francez, dar rus, dar german?“.

[Alex Leo Serban]

mda
astia d la cotidianul recicleaza aceleasi si-aceleasi kestii, p mine au inceput sa ma plictiseasca... acu citeva luni, numai, raspundeam unei ankete similare - 'c nu va place in cult. rom'... acu e asta cu scirbitu! ce-o sa urmeze - 'c va face sa boriti in cult. rom.'!?!
park ar fi 'stirile d la ora 5' in varianta culturala - totul e catastrofist, negru, deprimant & fara orizont! hai ma lashi?? park vreau si niste kestii optimiste, nene, kestii pozitive, kestii D BINE! am - cred - ac. probl k publicu obisnuit care merge la filmele rom.; dif. este k un artist poate vedea realitatea in negru, toata viata kiar (beckett era 'color-coordinated' p negru & gri.... 8) ), dar un jurnalist tre sa mai varieze...

cel mai solidar sint cu parerea lui mihaies.
iulia popovici are dreptate, in principiu, numai k il invok taman p sorin adam matei, care e mediocritatea intrukipata, si volumul lui debil, 'boierii mintii', p care nu l-ar fi publicat nicio editura americana serioasa! :w00t:
si, btw, 'gastile' nu sint cumva mai solidare & mai active in zona... (sub)mediocra?!
just asking

[mercutzio]

si, btw, 'gastile' nu sint cumva mai solidare & mai active in zona... (sub)mediocra?!
just asking

clar.
asta e deja una retorica rau!
gastile sunt active numai asa si numai in zona asta, altfel ar avea inteligenta chiar sa fie activi, bucata cu bucata..dar pt asta sint necesare mai multe, mai mari, mai groase, la purtator!
numai un resapat ieftin ca poetzashu de la Compania putea sa publice asa o ieftinaciune tipic mediocra, fuserita si haisaaratamcitdeneostingistisimodernizatoroblairis ti sintem noi, de acolo, din Matrixu` de mucava al vulturestilor "observatiilor pertinete"!! bleah..
Vive le gougouchtuq [/b]