De battre mon coeur s'est arreté

[drudu]

Superb!!! de mult n-am mai vazut un film atat de intens si un actor atat de bun care sa sustina un intreg film... aproape ca nu l-am recunoscut pe romain duris din l'auberge espagnole

[mi_chillin]

"There's a monkey on my back/ Makes me talk like that" ...sau poate ma face sa scriu ca o "maimuta", dar asta, am rugamintea ca voi sa decideti citind cronica pe care o propun mai jos:


V-ati intrebat vreodata daca o simpla mana poate sa ascunda atat duritatea si forta pumnului cat si delicatetea necesara cantatului la pian ?...Poate ca da, poate ca nu…poate e doar o intrebare nascuta din senin, dar ce-si are radacinile undeva in esenta unui remake in regia lui Jaques Audiard.

Daca aceasta intrebare nu v-a trezit nici cel mai mic interes, atunci va propun o alta reteta: incercati sa asociati doua lumi vizibil incompatibile: un Paris violent pe de o parte si de cealalta parte linistea oferita de muzica…clasica…si chiar…electro, daca va vine sa credeti!

Si mai bine decat atat, lasand joculetele de imaginatie la o parte, sa aruncam o privire in esenta filmului numit sugestiv: “De battre mon coeur s’arrete”. E un film ce-ti aduce in prim plan un tanar nervos, continuu iritat, ce fumeaza mult si “planteaza” sobolani in casele oamenilor pentru ca mai apoi sa le vanda la pret dublu locuinta. Interesant la o prima vedere, insa…pe parcurs totul devine din ce in ce mai incitant: tanarul, Thomas Seyr (Romain Duris) se re-apuca de muzica, pasiune pe care o abandonase, aflam noi, in urma cu 10 ani. Ciudat ar spune multi. Ce legatura ar avea una cu alta?...dar va intreb eu pe voi: chiar toate trebuie sa aiba o legatura?? Nu putem pur si simplu, peste noapte sa ne dorim sa devenim pianisti???…nu putem peste noapte sa credem din nou in visele noastre de mult uitate…chiar nu putem sa facem asta???

Ei bine, individul asta arogant, linistit doar de nitel electro…ne arata asta, chit ca nu reuseste sa-si implineasca visul, insa reuseste sa-si gaseasca linistea.

Filmul ofera atatea teme incat, believe it or not, se gaseste cate ceva pentru fiecare: ambitia unui tanar de a-si implini visul, de a-si gasi linistea, dificultatile intampinate in relatia tata-fiu, musamalizarea aventurilor, iubire, pasiune…si lista poate continua.

Daca asta nu e suficient, atunci are grija Jaques Audiard sa ne atraga atentia: fie prin excelent-aleasa coloana soanora, pentru care a fost si premiat la Berlin cu Ursul de Argint, fie prin relismul scenelor si iposazelor in care e pus Tom. Si daca nici asta nu e suficient…atunci poate insasi Tom are puterea de a va convinge ca exista ceva in filmul asta, pe langa violenta, crize, strofocare si pasiune.

E un film ce-ti arata ca undeva, e loc si pentru tine si pentru visele tale, chiar daca nu te numesti Tom Seyr si nu traiesti in Paris, ci undeva pe ale noastre plaiuri mioritice.

[Pitbull]

Un comentariu incitant si implicat, care îmi trezeste interesul de a vedea filmul. Frumoasä descriere. Nu stiu dacä ai scris-o pur si simplu spontan, din dorinta de a ne împärtäsi impresiile tale, sau dacä ai dori-o ca pe un crochiu de cronicä cinematograficä (în care caz, ar fi mai multe de discutat).

[mi_chillin]

ideea era de cronica, insa...am ajuns la concluzia ca nu este una DELOC izbutita..mi s-au dat tot felul de feedbackuri, care mai de care mai...pertinente, ceea ce e foarte ok, intrucat am nevoie de ele ca sa stiu ce tre sa indrept. la nivel de exercitiu/comentariu...da, e "ok", insa...ATAT!
daca nu te obosesc prea tare, fie vorba, chiar as vrea sa lasi diplomatia undeva intr-un colt intunecat si sa ma ajuti putin, in sensu ca vreau sa stiu ce e "de cacat", ce poate fi indreptat...u know better!
10x

[marx]

mda
romain duris face un rol exaltat, prea gestual
antiteza bach vs. sange functioneaza touchant
ma non allegro, mi-a deskis apetitul sa vad si originalul, Fingers (il are cineva?!)

[Pitbull]

daca nu te obosesc prea tare, fie vorba, chiar as vrea sa lasi diplomatia undeva intr-un colt intunecat si sa ma ajuti putin, in sensu ca vreau sa stiu ce e "de c****", ce poate fi indreptat...u know better!
10x

O.K., facem curând-curând.

[drudu]

mda
romain duris face un rol exaltat, prea gestual

e greu pt un actor care n-a studiat pianul si care a luat lectii special pt un film sa nu cada in extreme... cu toate astea raman la parerea mea, duris se descurca f.bine, stie sa amestece furia si teama de a te apropia de ceva ce te atrage si te respinge in acelasi timp.

[Pitbull]

O.K., facem curând-curând.

Scuze pentru întârziere, da-n ultimele zile-s foarte îngrämädit cu timpul...
Mai scrisesem cândva, pe-aici, niste "lectii de criticä cinematograficä" (tin mine cä una era chiar destul de amplä), da' le-am uitat coordonatele, si nu le mai gäsesc... Tot ce mi-am amintit, a fost doar un mic comentariu, foarte general:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...hlight=#108143
...si niste sfaturi date cuiva (pag. 7 Cafenea > Cronica lui Martalogu):
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=5854

In fine. Dacä mai stai printre noi (cum ar fi foarte bine!), mai apucäm noi sä vorbim, dar deocamdatä, îti spun doar urmätoarele:
Comentariul täu nu e "de c****". Poate fi îndreptat, si pari sä ai datele necesare pentru a scrie cronici. Ai condei, si o perceptie cinematograficä bunä. Iatä de ce anume trebuie sä tii seama, în directia asta:

Päcatul unei mari pärti din critica de film (mai ales româneascä, dar si la case mai mari), este cä face prea multä "literaturä" - în sensul cä autorii îsi dezvoltä comentariile enorm, cu brizbizuri alambicate stilistic, pe toate directiile posibile DIN JURUL FILMULUI, spunând prea putine lucruri despre el însusi. De obicei, au näravul de a bate astfel câmpii pe urmätoarele teme:
- Impresia subiectivä (si îndeobste supralicitatä sentimental) pe care le-a fäcut-o filmul.
- Intentiile realizatorului, färä sä analizeze la fel de dezvoltat si modul cum si le-a realizat sau nu (asta se întâmplä cel mai adesea la filmele pline de intentii bune, dar ratate, care astfel sunt comentate ca si cum ar fi fost si reusite - de parcä numai "intentia conteazä"...).
- Defectele filmului (din nou, insistând insuficient pe polul opus: ce urmärea regisorul, si unde anume a gresit); se întâmplä, evident, la filmele foarte slabe (ceea ce e firesc), dar si la filmele inegale sau bine intentionate, dar ratate (ceea ce e mai putin firesc).
- Absolutizarea propriilor impresii (dacä le-a pläcut, väd doar calitätile; dacä nu, viceversa).
- Aspecte circumscrise filmului (conjuncturi de realizare, aspecte de productie si finantare, efectul la public, etc.).

Prin urmare, o cronicä serioasä trebuie sä se ocupe în primul rând de FILM CA ATARE, analizându-i atât punctele de pornire, cât si, mai ales, felul cum a evoluat de acolo pânä la produsul finit. Celelalte considerente (impresiile personale, aspectele circumscrise, etc.), îsi pot avea locul în cronicä, desigur, dar färä s-o domine mai mult decât e cazul. Iar stilul cronicäresc, evident, poate fi sau sec si limpede, sau elaborat si literar - dar cu conditia sä functioneze ca un instrument eficient de comunicare, färä a deveni un scop în sine.

In continuare, ar fi de vorbit despre felul cum se structureazä o cronicä, si despre multe alte detalii concrete - dar sä ne oprim aici, deocamdatä. Mai avem timp sä discutäm.

Si, pentru cä nu e cazul sä deraiem off-topic, pe viitor îti recomand topicul "(Despre) critica de film", din Cafenea, pagina 4 (deocamdatä):
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=6717
Când vei dori sä mai dezbatem si alte aspecte, acolo e locul cel mai potrivit.