Tudor Caranfil: "Izvorul minimalismului - rezistenţa disperată a bătrânilor"

[Gloria]

Tudor Caranfil, veteranul criticii de film de la noi, prin valoare şi vârstă, a acordat publicaţiei Cinemagia un interviu, pe care l-am publicat în trei părţi. "Un critic contra modelor" se poate citi aici, iar "Tudor Caranfil, despre 'perioada din plastic' a cinematografiei româneşti" se poate citi http://www.cinemagia.ro/stiri/tudor-...manesti-21737/.

In interviul de mai jos, Tudor Caranfil face o serie de relatări spectaculoase si dezvăluiri surprinzătoare, printre care: "În vreme ce unui Dan Piţa nu-i mai ajungea Casa Poporului pentru respingătorul său "Hotel de lux", Cristian Mungiu avea să filmeze într-un cămin studenţesc, Cristi Puiu într-o ambulanţă, iar Corneliu Porumboiu la el acasă"... (Tudor Caranfil).

Caranfil a dezvaluit motivul aparitiei minimalismului:
"În anii '90, reprezentanţii generaţiei expirate de cineaşti puseseră autoritar mâna pe toate fondurile disponibile din alimentarea cinematografiei. Au facut totul pentru a ţine departe de platouri noile personalităţi care n-aveau în buzunar decât diploma. Deveniţi patroni, autorii clasicizaţi de până atunci scrutau cu înverşunare piaţa tinerilor, promovând cele mai patentate mediocrităţi, operaţie care le asigura imunitatea în faţa concurenţei. Au "înflorit" atunci debuturi precum cel al lui Daniel Bărbulescu ("Vânătoarea de lilieci", 1991), Laurenţiu Damian - singurul care a apucat să propună două filme - "Drumul câinilor", 1991, "Rămânerea", 1992, Valeriu Drăguşanu ("Timpul liber", 1993), Bogdan Drăgulescu ("Unde fugi maestre?", 1992), Jon Gostin ("Înnebunesc şi-mi pare rău", 1992) şi încă alţii, aleşi pe sprânceană, fără nici un orizont de succes. Dar aceşti tineri acceptau nu numai subiecte gata pregătite, ci şi devize la limită, care nici măcar ele nu erau respectate. Cum a fost exemplul aventurii lui Nae. Trebuia să debuteze la Daneliuc.

Puteti citi AICI interviul integral.