De ce trag clopotele Mitica?

[VITRIOLVM]

As putea sa vad acest film saptamanal.

[costel]

Inseamna ca gusturile tale nu coincid cu cele ale lui Nea Nicu si Coana Leana.Am auzit ca au cerut sa vada filmul si dupa 10 minute s-au ridicat furiosi si au strigat: "Sa-i imputati regizorului banii cheltuiti pe porcaria asta!"
N-a indrasnit nimeni sa mearga pina acolo, cert este ca filmul a fost incuiat citiva ani int-un seif, iar regizorul Lucian Pintilie a ales exilul, punind in scena - cu mare succes - spectacole de teatru si opera in Franta.
Premiera filmului "De ce trag clopotele, Mitica" a avut loc dupa '89.

[VITRIOLVM]

Am vazu pentru prima data acest film la facultatea de filo din Cluj(unde am fost chemat de niste prietene, eu fiind student pe atunci la poli).Sonorul a fost execrabil, dar si asa a fost nemaipomenit.Cred ca a fost si Pintilie in sala, nu mai tin minte exact. Inainte de film s-a proiectat un documentar cu vizita regelui Ferdinand la Cluj.Sa fi vazut cum aratau studentii pe vremea aia...Domni adevarati, nu ca ciurucurile de acum.

[crydead]

Ce frumos! Maestrul Pintilie face de cacao tara asta (nu ca n-ar fi...) chiar pe banii de la buget, dar nu e nici o problema, nu-i asa? Tiganii din filmele lui Kusturica sunt niste finuti pe langa romanii din De ce trag... iar autoritatile au tupeul obraznic sa interzica filmul. Si Pintilie, saracul, trebuie sa plece in exil la Paris... Ingrozitor!

[Blue]

Eu am incercat sa vad acest film insa nu am reusit. M-am plictisit de moarte asa ca m-am ridicat de pe scaun si m-am dus sa-mi fac un sanvish . Cand m-am intors taticu schimbase canalul si tocmai il vedeam pe Iliescu improscat cu un sanvish cu branza si a fost mult mai amuzant decat comedia aceea de 2 lei!

[nume]

Inchide ochii Pufi, deschide ochii Pufii.Lasa-i ca sunt prosti! Mai tineti minte ce-i scrie pe spate cu creta ? Kestia e ca pintilie asa face mereu faza asta cu creta care e stearsa aparent inainte la o dubla nereusita dar e lasata sa se vada pt. okiul care vede

[keyzer soze]

yo, roquefort mind... tu chiar ai crezut ca filmul lui pintilie e o comedie, nu? inseamna ca ai sa crezi in consecinta ca roquefort mind e un compliment ... :love:

[raptor]

.a fo' nevoie de 8 mesaje ca sa se poata in sfarsit zice:
'de funie'.

[Pitbull]

Ce frumos! Maestrul Pintilie face de cacao tara asta (nu ca n-ar fi...) chiar pe banii de la buget, dar nu e nici o problema, nu-i asa? Tiganii din filmele lui Kusturica sunt niste finuti pe langa romanii din De ce trag... iar autoritatile au tupeul obraznic sa interzica filmul. Si Pintilie, saracul, trebuie sa plece in exil la Paris... Ingrozitor!

Corect!

[herbert]

simplificat: "Clopotele..." lui Pintilie e un jeg... imi pare rau pt prietenia noastra. din pacate tot mai putine sperante de-acum incolo. va trebui sa tot "reconstituim"...

[nume]

crydead mananci c****, din spate vine tare si bill.
Pintilie e singurul care a reusit pe timpul lui ceasca , sa le arate p*** din mare viteza si pe banii lor. Lasa ca nu ti-a luat portia de eugenii, si asa nu aveai nimic.
Daca nu stiti povestea ciocu' mic si joc de glezne !

[mhflgr]

Filmul este genial pt. vremea lui (un triumf al postmodernismului cinematografic - suna nashpa, da' chiar asa e). E clar ca n-avea cum sa fie difuzat "inainte". Ma si mir cum de a reusit Pintilie sa-l duca la capat si nu s-a gasit nimeni sa-l opreasca. Faptul ca mai sunt inca oameni care se cred cinefili si-l considera antipatriotic mi se pare de kkt. M-as fi asteptat sa aud asa ceva pe forumul "Romaniei mari" (daca are asa ceva ), nu aici :o .

[nume]

Ma si mir cum de a reusit Pintilie sa-l duca la capat si nu s-a gasit nimeni sa-l opreasca.

Povestea e cam asa : la presiunile Frantei asupra lui Ceausescu, Pintilie a fost rechemat in tara pentru a face film. Francezii ar fi spus ca este imposibil ca un cineast de valoarea lui Pintilie sa nu faca film la el in tara.
Neavand ce face regimul a pus in bratele lui Pintilie trei teme data, din care putea sa-si aleaga: D-ale carnavalului, un roman clasic (Ion parca) si ceva pe care l-a facut sergiu mai tarziu. Am sa caut interviul si am sa va spun exact care au fost celelalte doua.

Logic ca Pintilie a intuit ca ala urma sa fie ultimul sau film in Romania, asa ca a refulat tot ce acumulase in anii de exil.

Filmul a fost considerat atat de prost de cenzura, incat nici nu s-au mai obosit sa taie din el. L-au dat direct la topit (arderea intregului material filmat, a negativelor, tot). Filmul a fost pastrat totusi de niste oameni de bine pe undeva, printr-un fiset. Dupa '89 a avut loc premiera.

Sa scrii p*** pe spatele personajelor tale, in epoca aia mi se pare un mare curaj. Si nu va luati de gestul in sine, care in principiu nu are nici o valoare, incadrati-l in context, in epoca. Eu imi pot imagina disperarea creatorilor adevarati (ii numeri pe degete), din acea epoca numai prin interpretarea acelei secvente.

Asa ca restul tristetilor sa nu mai manance bors si sa se mai uite la film peste cativa ani. Poate vor si intelege ceva.

[crydead]

crydead mananci c****, din spate vine tare si bill.
Pintilie e singurul care a reusit pe timpul lui ceasca , sa le arate p*** din mare viteza si pe banii lor. Lasa ca nu ti-a luat portia de eugenii, si asa nu aveai nimic.
Daca nu stiti povestea ciocu' mic si joc de glezne !

S__i p___a si cu c___u' si cu gura, asta ca sa joci spanzuratoare la p__a mea, bai, atarnatorule.
Cum am mai scris p-aci pe undeva, pintilie cu Duminica la ora 6 a facut servicii comunistilor cum nu au facut 1000 de filme d-ale lor imbecile: tinerii comunisti (care stie toata lumea ca erau 50 de evrei agenti ai rusilor) erau sensibili, tineri si frumosi. La fel a facut, peste ani, si pizza boy cu Pas in doi.
Iar in anii de exil... s-a mai discutat asta... maestrutul, cum ii spun angajatii filmexsului, a cam somat, imperialistii negrabindu-se sa-i dea sa faca film. Iar dupa '90.... si asta s-a mai dezbatut... mosu' e singura persoana care are acces la fonduri pentru film fara concurs (de la studioul de film al miniserului culturii unde e director) in vreme ce restul populatiei racaie pe la usa cncului.
Pentru mine pintilie e un fel de euglena verde aia de am invatat eu in clasa a cincea ca are un singur orificiu de in si tv out.
Intelegi, p____e-as in c_r?

--------------------------
Vitoorul suna ocupat.

[nume]

Mda ... ti s-a urcat felatia la cap. Bai neinteresantule coclit, Duminica la ora sase e unul dintre cele mai bune filme romanesti. Daca nu reusesti sa se detasezi de ce fac personajele si sa vezi filmul, nu politica, esti zob. Idem si la Pas in doi, pe care nu stiu de ce l-ai incadrat aici. :shock:

Crucisatorul lui Eisenstein e un film despre comunisti, dar asta nu-l face mai putin Capodopera.

Pintilie ia bani de la francezi din cate stiu eu, sergiu ia de la cnc.

Spanzuratoarea ta ma lasa rece, esti limitat. Hai s. !

[Pitbull]

(NOTÄ: Textu-i lung, cä m-am ambalat, asa cä dacä aveti dial-up, salvati-l si cititi-l offline, cä altfel vä jupoaie Romtelecomul!)

No, dragilor,
Mä bucur cä discutia a luat aceastä turnurä, întrucât Pintilie este unul dintre subiectele care mä preocupä de-o bunä buca' de vreme. Am si eu prilejul sä contribui cu "a mea de douä parale" ("my two pennies' worth").
Si, oricum, în jurul lui Pintilie se bat atâtea câmpii, încât e cazul! Unii îl înaltä-n slävi ca pe un Dumnezeu cinematografico-mioritic, altii din moftolog antipatriotic nu-l scot. Si nu e nici una, nici alta. Dar sä vedem - de ce anume?
Indiscutabil, Pintilie are date de talent regisoral certe. Îndräznesc sä presupun cä vocatia lui teatralä e consistentä (din päcate, pânä si eu eram prea pusti ca sä-i väd spectacolele, pe vremea când se jucau în România; dar, pânä la proba contrarä, si bazându-mä si pe ce ne explica la clasä Valeriu Moisescu - unul dintre putinii profesori ADEVÄRATI de la teatru - n-am nici un motiv sä nu-i acord încredere).
Observati, însä, cä intensitatea träirii lui, fantezia creatoare, inventivitatea si incisivitatea, nu-si gäsesc o sustinere suficientä în partea meseriasä a regiei de film. Brutal (dar adevärat) spus, Pintilie e UN AMATOR pe ecran. O dovedesc cele mai importante douä filme ale lui: "Reconstituirea" si "De ce trag clopotele, Miticä?" Ambele, sunt incredibil de PROASTE profesional, dovedesc un agramatism cinematografic strigätor la cer - iar asta, la toate nivelurile: de la detaliile cadrului (unghiulatie, märime de plan, etc.), pânä la elementele structurale de ansamblu (constructia secventelor, a episoadelor, a ritmemelor si, în ultimä instantä, a întregului film - evident, pentru cä e IMPOSIBIL sä reusesti un film echilibrat cap-coadä, când elementele componente sunt schioape).
S-ar putea scrie un studiu întreg, si ar fi extrem de interesant si util, disecând minutios gugumäniile profesionale pe care le comite Pintilie pe ecran (de la aerul de cineclub care pluteste abscons peste "Reconstituirea", pânä la uriasele ratäri de secvente importante din "...Miticä"). Ce mai lectie de cinema ar fi si aia! În fond, CE-ai putea sä înveti încercând sä analizezi masa amorfä a unor tembelisme ca peliculele lui Mircea Drägan sau ale lui Geo Saizescu? La Sergiu Nicolaescu n-ai gäsi decât suruburi ruginite. Pe când, la unii ca Pintilie, Daneliuc, Pita, ai gäsi microcipuri cu erori - äla da, material didactic! Päi, nu?
Poate se va întreprinde cândva si acest demers - zäu cä meritä! Dar, desigur, timpul si spatiul nu ne permit aici sä spunem mult mai mult decât atât.
În schimb, mult mai gravä este o altä problemä la Pintilie. Pentru cä aceia care-l înjurä, fiti siguri, sunt cu totul sträini de esentele cinematografului. N-ar fi în stare sä explice de ce tulburätoarea secventä finalä din "Balanta" este, regisoral vorbind, o labä tristä. În schimb, ei sunt foarte sensibili la cu totul altceva - iar aici (din päcate pentru Pintilie), au dreptate.
Pretentios vorbind, se numeste ATITUDINE ESTETICÄ. Mai simplist spus, e vorba de elementarul BUN-SIMT.
Iar tristul adevär este cä "artistul" Lucian Pintilie e un mitocan patologic.
Sä fie clar un lucru: personal, ADOR estetica urâtului. Studiul lui Rosenkrantz a fost pentru mine o carte de cäpätâi. Printre artistii mei favoriti se numärä Bosch, Goya, Dali, naturalistii francezi (ca sä nu mai vorbim de antemergätorul lor, Rabelais!), sau, în cinema, Forman, Tarkovski, Tod Browning, Cronenberg - si lista continuä. Prin urmare, urâtenia din filmele lui Pintilie a început prin a mä seduce. Dar, din nefericire, încä de la "...Miticä" a ajuns sä mi se aplece. Iar acum, e de ajuns sä mä gândesc, doar, la "Prea târziu", ca sä mi se întoarcä stomacul pe dos - în cel mai IN-estetic si NON-estetic mod.
Si, în fond, e firesc sä fie asa, pentru cä hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta, sunt printre cele mai dificile teritorii estetice. ANTI-estetice prin definitie, ele se pot totusi potenta artistic (si cu ce rezultate sublime, în Copiläria lui Gargantua sau în noroaiele Zonei lui Trakovski!), dar numai printr-un efort de creatie paradoxal si extrem de complex, care necesitä în primul rând o uriasä mäiestrie. Or, când omul care dä "motor" stie cinema cam la nivelul unui licean, demersul lui e din start sortit esecului.
Dar nu e numai atât. Mergem mai departe si däm de lucruri mult mai grave.
Revin la ceea ce spuneam: ATITUDINEA.
Amintiti-vä cât de duios e Forman cu pompierii lui de la bal, sau cu nebunii din cuibul de cuci. Amintiti-vä ochiul dumnezeiesc cu care priveste Tarkovski gunoaiele si burnita. Amintiti-vä cum îl umanizeazä Koncealovski pe Jon Voight, în "Runaway Train", sau ce frumusete scoate Ridley Scott din abjectul alien, din sordidul "Blade Runner", sau din însusi Hannibal Lecter (repetând cu aproape acelasi succes turul de fortä al lui Jonathan Demme). Amintiti-vä durerea sfâsietoare care efectiv tipä ca un arcus pe strune, din grafica lui William Blake sau din glasul si melosul atât de stranii ale lui Florin Chilian. Puneti în ecuatie versurile "Visele-s o lume de cäcat" si "Sä mä fut în Hotel Cismigiu", cu "Povestea merge mai departe" si "Niciodatä sä nu uiti de inima ta!"
ASA, iubitilor, ASA se aduce urâtul în artä! Asa a putut si Courbet sä creeze o capodoperä unicä dintr-un simplu prim-plan de pizdä, a unei femei care nici mäcar sexy nu era - dar ce divin aräta pe pânzä!
Iar acum, întorceti-vä din nou ochiul mintii spre peliculele lui Pintilie, si amintiti-vä torentul gretos de zoaie si läturi, de dejectii fizice si morale, care se scurg de la un cap la altul, läsând infim de putin spatiu pentru câte o vibratie ca acelea din "Reconstituirea", pe vremuri, sau "O varä de neuitat", mai recent. Da, tipul le are, nu contest. Dar sunt sufocate, terfelite, strivite de voluptatea lui patologicä pentru tot ce e negativ. CUM sä dezbati negativul, cum sä-l judeci, cum sä-l condamni, dacä balanta (hehe, da, "balanta"!) e atât de dezechilibratä, de STRÂMBÄ?
Gânditi-vä ce sacrilegiu CRETIN a comis în "...Miticä", fatä de Caragiale, introducând în ecuatie elemente total sträine de spiritul autorului - mai cu seamä, cele sexuale. Da, desigur, teatrul lui Caragiale ale o componentä sexualä centralä - în toate cele patru mari piese ale lui, sexul e un resort crucial al relatiilor dintre personaje. Dar CUM abordeazä Caragiale sexul, si cum o face Pintilie? Constientizati subtilitatea, discretia, ironia, rafinamentul cu care ni se SUGEREAZÄ adulterul coanei Joitica, al Vetei, al Mitei si al Didinei, sau sfâsierea dimensiunii erotice din "Näpasta". Si pe urmä, comparati-le cu ceea ce ne aratä Pintilie în "...Miticä" (si nu e deloc greu sä ne imaginäm ce ne-ar fi arätat dacä nu fäcea filmul pe vremea lu' Ceascä!). Cel putin, în "...Miticä", Rebengiuc si Petricä Gheorghiu (Dumnezeu sä-l ierte), îsi acopereau rusinea cu mâna, la baia publicä. Da' de-atunci, alde Räzvan Vasilescu, Dan Condurache, Viorel Comänici, sau minerii din "Prea târziu", s-au dezinhibat complet (desigur, bietii actori n-au nici o vinä... Da' când Nea Caisä zice "hai, aratä-ti mätärânga la popor!", poti sä refuzi?)
De altfel, evolutia acestui tip de imagine (nudul masculin filmat explicit si frontal) la Pintilie ne rezervä niste indicii foarte relevante. În "Balanta", apare o datä, de douä ori, si merge. Percuteazä. Îsi face datoria. Dar pe urmä, iar! Si iar! N-a ajuns Räzvan Vasilescu iesind din baie, n-a ajuns Ionel Mihäilescu la morgä; trebuie sä ni-l arate si pe Condurache - si mai de departe, si mai de-aproape! Si pe urmä, vine "Prea târziu", si iar îl vedem pe Räzvan umblând în maiou si färä chiloti (DE CE, päcatele mele???). Si pe äia care fac pe politicosii, în costumul lui Adam, în baia de la minä. Si totul culmineazä cu secventa delirantä (în cel mai RÄU sens cu putintä) a minerilor la dusuri. Tot ceea ce se întâmplä acolo, mizanscena, modul de a filma, este atât de agresiv si exhibitionist, încât sparge complet orice scuzä esteticä si deraiazä în insanitate. Secventa urlä de frusträri si obsesii, pe care mäiestricä ar fi mai decent sä si le tinä pentru el, nu sä ni le vâre nouä pe gât, nici chiar într-o nulitate de film ca "Prea târziu".
Ca sä mä exprim plastic, starea pe care o transmite e de impotentä istericä. Îmi sugereazä un eunuc colcäind de pofte care, incapabil säracu' sä facä amor cu o femeie, ca tot omu', topäie zbierând pitigäiat: "Fut! Fut! Fut! Fut! Fut!"
Si, întorcându-ne din nou la problema sexualitätii la Caragiale. Iatä încä o mosträ din "gândirea regisoralä" a "maestrului":
Tineti minte secventa de la început, cu partida de contina? Trei puradei se uitä de pe un pat, printre ei fiind si o pustoaicä färä chiloti, asezatä cu picioarele larg desfäcute si tot ce avea între ele luminat la fix. Pentru Pintilie, aia era o imagine "marcä" a filmului, pentru cä, zicea el: "în fond, despre ce e vorba în «D-ale carnavalului»? Despre pizdä! De la pizdä pleacä totul în povestea asta!» Bravos, natiune, halal sä-ti fie! Caragiale înseamnä pentru noi o puradeicä stând cu pizda cräcitä! Iar Pintilicä a declarat-o, fudul nevoie-mare, cu gurita lui! (Sursä: actorul Voicu Jorj, Dumnezeu sä-l ierte, care-n film îl juca pe Misu Poltronu; mi-a povestit-o într-o searä, la un vin.)
De fapt, ceea ce-a fäcut Pintilicä în "...Miticä" e cea mai concludentä formä de debusolare artisticä. Incontestabil, Caragiale e un autor teribil de atroce. Nu umblä deloc cu menajamente. E crud, nemilos, penetrant ca un bisturiu, precis si irezistibil ca un laser. În comparatie cu el, Pintilicä atacä acelasi material cu satârul de mäcelärie, dând ca un apucat în stânga si-n dreapta. Acolo unde Caragiale cauterizeazä cu picäturi de vitriol, Pintilicä se pisä gäleti.
Am väzut în 1980 o montare cu "Noaptea furtunoasä" la Odeon, în regia lui Visarion Alexa (seniorul). Viziune extrem de neortodoxä - feroce, grotescä, inclusiv cu multe elemente de naturalism (chiar si sexual!) Dar Alexa stia sä-si dozeze farmaceutic ingredientele! Desi depäsea mult nivelul de explicitare al textului si indicatiilor scenice ale lui Caragiale, totusi rämânea fidel SPIRITULUI lui Nenea Iancu. Îti venea sä spui: "Da, dacä träia si lucra Caragiale în zilele noastre, se prea poate sä fi imaginat ASA piesa!" Numitorul comun era rafinamentul, subtilitatea, eleganta artisticä (indiscutabile, chiar si într-un peisaj uman si scenic extrem de sordid, ca acela de la Nr. 9). Alexa le avea, si stia sä le foloseascä întelept, îmbinând echilibrat sugestia cu explicitarea. Pintilicä, oarecum lacunar la capitolul "sugestie", le dä otova - si snobimea juiseazä: "Vai, tu, ce curaj! Ce socant! Ce expresiv!" - mä-ntelegi...!
Întâmplarea a fäcut sä citesc scenariul lui "...Miticä". Pot sä vä spun cä era GENIAL, iar finalul era o CAPODOPERÄ! Momentul "de frânghie, monser", îti dädea fiori pe sira spinärii - asa cum era SCRIS! Asa cum era scris tot scenariul! Încä nu-i däduse nimeni aparat de filmat pe mânä amicului!
Cä pe urmä, ce-a fäcut... Dumnezeu cu mila! Doamne, ce divin era scrisä secventa, si ce fâs a iesit pe ecran! în fond, asta dovedeste cä tipul nu-i tocmai iremediabil bou. Undeva, la nivelul initial al conceptiei, ceva miscä prin circumvolutiunile lui, si chiar miscä bine. Dar beleaua începe când ajunge pe platou si se vede cu actorii în fatä! Atunci inträ lämpile în filaj si doagele särite încep sä tâtâie, si praful de-alege de toate!
Si cât de IMBECIL si-a dat cu tesla-n coaie la sfârsit, cu acea inutilä, teribilistä, puerilä aparitie a echipei de filmare, cu Domnia Sa fâlfâindu-si fumigena si dând pe gurä: "Lasä-i sä moarä prosti!" Hodoronc Marito! Acea replicä finalä nu e decât cireasa pe tort - scuze, am vrut sä zic, motul de pe stim noi ce. L-ati väzut vreodatä pe Caragiale DECLARÂND cä personajele lui sunt "niste prosti"? Mai era nevoie, dupä discursul lui Farfuridi si dupä ziarul citit de Ipingescu? Mai mult, ce fel de autor e äla care sä-si dispretuiascä si sä-si insulte propriile personaje? Un asemenea individ nu se numeste autor, ci DILETANT - incapabil sä-si diferentieze simtirea între model si personaj, între realitate si artä, între general si particular. Pe Caragiale îl durea sincer cretinismul Brânzovenestilor si lichelismul Näicilor Girimea. El ne aräta cä erau dobitoci si canalii, nu ne-o si spunea! Da' la Pintilicä, nici o problemä! În caz cä n-am înteles, el ne-o zice si pe sleau! Asta se cheamä "artä" la el!
(Sincer sä fiu, CHIAR n-am înteles! Cine sä moarä prosti, bibicule? Personajele lui Caragiale? Actorii? Noi, spectatorii? Românii în general? Omenirea, lumea? Sau - teamä mi-e - toti äia pe care nu-i cheamä Lucian Pintilie?)
Apropo, stiati cä odatä, la o sindrofie, cineva l-a prezentat pe Caragiale ca "Un mare autor comic"? Nenea Iancu s-a ofuscat: "Dar eu nu sunt comic, monser! Eu sunt un sentimental!"
Si asa era! Caragiale, cum stim, "simtea enorm si vedea monstruos". La el, comicul nu era decât un (genial) instrument, pentru o enormä SIMTIRE. "Monstruozitatea" unui Catavencu, Ipingescu, Pampon sau Dragomir era cel mai perfect exemplu de CUM SE CONSTRUIESC MONSTRI artistic. Iar dacä-l citim pe Caragiale cu inima deschisä, vom simti cât de mult îsi iubea tara. Cât de patriot era, în fond, si cum de acolo pornea toatä revolta lui, si cumplita deceptie care în final l-a fäcut sä se autoexileze la Berlin. Gustul amar al sägetilor pe care le trimitea de-acolo era al anghinarei, nu al veninului!
Pe când Pintilicä, säracu'... Nici el n-ar vrea sä-si înjure tara, da' ce sä facä dacä asa-i iese? Vorba aia: "toti ne iubim tara, toti suntem români - mai mult sau mai putin onesti!" O iubeste si el în felul lui, bietul - asa, cam în stilul cum iubeau personajele Marchizului de Sade. Asa crede el cä e bine, asta crede el cä se numeste "artä" si "simt civic" mäcar, dacä "patriotism" sunä prea gongoric. Cine sä-i explice cä e putin câs, putin cam pe aräturä - nici mäcar, cä arätura e mänoasä! Prin SANT, mai bine zis! Cine sä-i spunä, când de zeci de ani încoace toti inträ-n plin orgasm când îi aud graiul graseiat, si nu stiu cum sä-si scoatä mai repede ochelarii ca sä se lase orbiti de soarele care-i sträluceste din cur - cu putoare cu tot? Într-o lume a non-valorilor, a anti-criteriilor, a selectiei contra-naturale, e de mirare cä prosperä asemenea idoli obsceni, care în locul falusului de obsidian afiseazä tantos câte un carici zbârcit si necrozat, totemuri ale impotentei si sterilitätii, pentru care ungerea României cu cäcat pe obraz e o formä de "afectiune", ca-n pozele alea scatologice pe care le primim uneori printre spamuri, în junk mail? Unora le si place!
Si nici mäcar atât. Nu e nevoie ca Pintilie sä facä ceva pentru a profana România - sau mäcar opera lui Caragiale. Simpla lui coexistentä cu oricare dintre ele e profanare destulä.
Observati, numai, aceastä succesiune de replici finale:

Caragiale: "Curat constitutional! Muzica, muzica!"
Caragiale: "Mersi, neicä, mi-a trecut!"
Caragiale: "Näpastä pentru näpastä!
Caragiale: "Rezon!"
Pintilie: "Lasä-i sä moarä prosti!"

Chiar nu vedeti cä avem de-a face cu un pigmeu castrat care se umflä-n pene în umbra nemuritoare a unui titan de geniu?

[herbert]

@Pitbull
de acord – in linii mari - cu scanarea pe care i-o faci lui Pintilie (mai putin cu scatologismele pe care i le aplici metodic, cu o placere psihanalizabila si ea...- poate ca ai motive personale, ai ramas cumva fara tartina?...).
nu ma entuziasmeaza Pintilie, dar nici Caragiale. cliseul acesta – „genial” – ma cabreaza, ma trimite in revolta...
cred ca Pintilie e cotat in Romania din nevoia noastra de a avea un model, un „exemplu pozitiv” intr-un peisaj invadat de balarii. ca Pintilie e structural un viciat, un produs al jegosului si al urletului exhibitionist m-am convins dupa „revenirea” sa post ‘89. nu l-a atins deloc mediul occidental, pentru ca nu are fibra pt asa ceva. a urcat din nou in caruta hodorogita a „specificului” romanesc.
mai trist e ca critica (cacofonie inevitabila) de film romaneasca, inclusiv cea tanara, care opereaza – cu toate simturile la panda - in „intervalul” lui Lars von Trier, ii canta osanale. confuzia (neadevarul pt multi) va persisita. pana vor apare regizori valorosi si critici onesti, recrutati poate din randurile cinemagistilor...

[Pitbull]

@Pitbull
1) ...poate ca ai motive personale, ai ramas cumva fara tartina?...).

2)...nu ma entuziasmeaza Pintilie, dar nici Caragiale. cliseul acesta – „genial” – ma cabreaza, ma trimite in revolta...

1) Nu. N-am avut niciodatä nimic de împärtit cu el, iar tartina am pierdut-o în cu totul alte împrejuräri (vezi topicul cu Almodovar)

2) Aici, pärerile si simtirile noastre se despart. Oi fi subiectiv, nu stiu... Dar pentru mine, Caragiale va reprezenta întotdeauna un geniu cu aura divinitätii... (In fond, de gustibus...)

In rest, desigur, îti dau dreptate în toate si-ti multumesc pentru cä m-ai completat. Observatiile tale sunt adevärate, pertinente si foarte utile.
S-auzim numai de bine!

[keyzer soze]

1. Sä fie clar un lucru: personal, ADOR estetica urâtului. Studiul lui Rosenkrantz a fost pentru mine o carte de cäpätâi. Printre artistii mei favoriti se numärä Bosch, Goya, Dali, naturalistii francezi (ca sä nu mai vorbim de antemergätorul lor, Rabelais!), sau, în cinema, Forman, Tarkovski, Tod Browning, Cronenberg - si lista continuä. (...)Si, în fond, e firesc sä fie asa, pentru cä hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta, sunt printre cele mai dificile teritorii estetice. ANTI-estetice prin definitie, ele se pot totusi potenta artistic (si cu ce rezultate sublime, în Copiläria lui Gargantua sau în noroaiele Zonei lui Trakovski!)

Hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta - a se intelege Tarkovski? Daca vorbeai de Miike, de Waters ori de (izolat) Pasolini, mai intelegeam.
Bai pechinezule, adora tu estetica uratului pana nu mai poti, dar a vorbi despre Tarkovski in aceasta lumina nu este numai dovada de prostie, dar si de fudulie stoarsa.
Cat despre Caragiale, sexul si mai stiu eu ce... ultimul lucru pe care si l-a dorit Pintilie a fost sa-l ecranizeze pe Caragiale. Notiunea de 'pretext' starneste vreun alizeu prin tartacuta ta prea neluminata?
Nu stiu ce ai mai scris in continuare, dar mi-a fost de ajuns. Te-as mai fi facut de rusine si mai departe dar, vorba batranului Pintilie, "Lasä-i sä moarä prosti!"

[Pitbull]

:lol: Bine, mäi Floydule, pentru ästa mi-ai dat SMS la douä noaptea, cä cicä-s "atacat"? Asta se cheamä "atac" la tine? Puteam sä dorm linistit, monser! Nu vezi cä-i pe din afarä? Bâjbâie printre invective si încearcä sä încälzeascä semi-argumente ciupite din oarece cronichete de ziare gen WAZ si Ringier. De fapt, el însusi îsi recunoaste semi-valoarea räspunsului, bazat tot pe o semi-lecturä, semi-înteleasä si aia. Zici tu (citez din SMS): "Cinemagia e comunitate serioasä, durä, cu multi cunoscätori!" Päi impresia asta mi-o fäcuse si mie, si mä asteptam la destule riposte dupä ce-am fluierat în biserica unora, da' când colo...! Dau fuga la computer, scobindu-mi creierele buimace de somn sä mä pregätesc pentru un duel onorabil, si ce gäsesc? Hai sä fim seriosi!
Oricum, dacä tot mi-am stricat somnul, mäcar sä-mi exprim adânca recunostintä pentru cä säräcutul mi-a dat dreptate - prin chestia cu "notiunea de pretext". Gura päcätosului adevär gräieste! Doar e EVIDENT cä pentru Pintilicä cinematograful nu e decât un PRETEXT ca sä-si afiseze în public refulärile si frusträrile din "tärtäcuta lui neluminatä" - si nu oricum, ci cu "fudulie stoarsä". Mä rog, nu-i nici primul, nici ultimul, da' ce sä-i faci? Personal, am o chestie cu Caragiale (cum am recunoscut si fatä de Herbert), si mä cam enervez când îsi fac "pretext" din el toti exhibitionistii. La Bäiesu, cu "Balanta", hai, mai treacä-meargä, desi nici asa n-ar fi fost onorabil. Si-apoi, tactica asta cu pretextul are riscurile ei... Cu cât îti alegi un "pretext" mai înalt, cu atât te bulesti mai naspa când pici (pentru a enspea oarä) în cap. Mäcar sä cazi de la nivelul täu propriu - e mai sigur!
Totodatä, îmi prezint scuzele cä am considerat suficient sä exemplific un argument doar cu CATEVA pilde - puteam sä-i mentionez si pe Passolini, si pe Fellini, Lopusanski, David Lynch, Waters, Arghezi, Beckett, Bunuel, Apollinaire, etc., etc. Si de altfel, "fudulia stoarsä" e mai degrabä a äluia care scoate din context referirea mea la Tarkovski, când era clar cä-i mentionasem gunoaiele din Zonä doar ca un element al abisalului säu sublim si insondabil. Acum CINE refuzä sä vadä altceva decât urâtul?
Da-n fond, de câte lovituri de ciocan e nevoie ca sä bati un cui într-un cap de beton armat? Ce sä fac acum, sä însir un pomelnic off-topic, sau sä m-apuc sä sau explicatii? E târziu si mi-e foame, si nu am chior de ban, vorba cântecului.
Rogu-te asadar, pe viitor sunä alarma când sunt REALMENTE atacat, cu niscaiva argumente! Sau mäcar cu înjuräturi serioase, sä stim o socotealä. Hai te pup! :love: