Les films de Cannes a Bucarest 2018 - titluri si impresii

[ilustra.films]

Voi incepe cu Girl (2018)
Debutul in lungmetraj al regizorului Lukas Dhont, aduce in atentia publicului pe tanarul Victor (15 ani) care isi da seama ca sufletul lui este de gen feminin, captiv intr-un trup de baiat. Foarte sensibilul subiect al transexualitatii este tratat matur de foarte tanarul regizor (doar 27 de ani) si ajunge sa ne faca putini mai atenti cu privire la drama interioara a unei persoane care sufera de astfel de situatie.

Regizorul a tratat subiecte similare si in seria cu tematica LGBT "Boys on film" care poata fi urmarita pe canalul online vimeo.

Ceea ce s-a vazut pe ecran este intradevar de o maturitate viscerala insa instincul regizoral este pe deplin simtit in acesta incercare de a reda conditia persoanelor transexuale. Am vazut comenturi venite fix din partea persoanelor despre care se vorbeste in film si acestea nu au fost positive, cu privire la ceea ce se prezinta pe ecran. Bineinteles, vorbim de un grup extrem de sensibil, ultra acuzat si chiar abuzat de foarte multi indivizi, pareri personale in mare parte (cu conotatii religioase). Insa chiar si asa, persoanele de tip trans sunt intradevar persoane greu de abordat. La fel ca si subiectul si sper ca acest subiect sa fie tratat cu respect... in urmatoarea perioada. Nu cred ca ajuta sa le spunem copiilor ceea ce aceasta conditie este. Ajuta insa sa abordam serios starea de bullying (atac direct asupra unei persoane, de natura psihologica) cu care societatea se confrunta. Un copil (suflet) isi va da seama singur ce este cu el ca urmare a experientelor persoanale.

Un alt film aflat in programul retrospectivei, neprezent insa la Cannes insa prezent la Berlin si la Sarajevo - festival de la care a si primit un premiu - este debutul in lungmetraj a regizoarei Ioana Uricaru, despre care voi scrie intr-un post ulterior.

Urmeaza scurtmetraje si... inca un film probabil.

[ilustra.films]

Daca e sa se laude romania cu un film in an centenar (intru si eu in hora cliseistica, ce sa fac), atunci acest film este clar "Lemonade" - debutul in lungmetraj al regizoarei Ioana Uricaru. Propunerea Romaniei la categoria cel mai bun film strain la Oscaruri 2019 este filmul lui Radu Jude "Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari", film pe care inca nu l-am vazut, spre rusinea mea insaaaa... il respect suficient de mult pe Jude ca regizor si viziune regizorala cat sa merg "eye-blinded" cu aceasta propunere. Dar daca nu era acest film propus, m-ar fi bucurat mult sa trimitem "Lemonade".

Filmul prezinta povestea Marei, o emigranta de origine romana care incerca sa-i ofere fiului ei de 8 ani, cel mai bun viitor posibil, in America.

Scenariul este contruit la nivel foarte inalt, de la replici, la ploturi, la ideile transmise prin replici. O analiza extrem de sincera cu privre la ceea ce inseamna sa fii imigrant dar si a ceea ce inseamna sa fii o tara ultra mega obosita de imigratie. Insa pentru scenaristii Tatiana Ionascu, Ioana Uricaru, drumul are un singur sens: toti oamenii au dreptul sa traiasca frumos, in armonie cu ceea ce se afla in jurul lor.

Replica de iti ramane in interior ca o aschie care te face sa-ti pui semne de intrebare cu privire la idea de imigratie - "chiar si cei care urasc America, vor sa vina in aceasta tara"

Filmul este plin de tensiune dar are si momente de comicitate pura, prima oara cand am ras la un film romanesc (in mod natural, dupa filmul "Amintiri din epoca de aur") si acest moment apare chiar la inceput. Nu il voi descrie aici pentru ca as face un mare spoiler insa... pentru cei care sunt satuli de drame, filmul merita vazut macar pentru acest moment comic din inceput. O sa lase un aer fresh asupra intregului film apoi, care te va ajuta sa absorbi fiecare plot dramatic de dupa, dar pe care sa le iei (ploturi) in serios cu si mai multa implicare.

Mãlina Manovici face un rol exceptional si pot spune cu mana pe inima, primul rol care m-a facut in sfarsit sa cred in potentialul actoricesc romanesc (dupa multi ani). Milan Hurduc este si el extrem de disciplinat la carma rolului Dragos. Extrem de bine dirijat de regizoare plus talentul copilului, Milan sustine fiecare moment important din film in mod natural. Dealtfel, distributia din acest film mi s-a parut foarte bine calculata. Fiecare personaj este carismatic, este viu pe ecran.

Imaginea este de calitate, ne face sa intram in poveste si uitam ca cineva are in mana o camera si filmeaza grozavia de ne este prezentata pe ecran. Meritul deci ii revine directorului de imagine Friede Clausz.

Montajul este de asemenea de laudat, vorbim de acelasi monteur, pe nume Mircea Olteanu, care a lucrat la filme ca "Octav", "Dupa dealuri" si "Bacalaureat" - pare-se un monteur apreciat de Cristian Mungiu, care este si producatorul filmului.

Muzica este semnata de Olivier Alary. Fiind un film romanesc, nu ma asteptam sa fiu luat prin surprindere. Si sincer, chiar credeam ca muzica se aude de undeva, de la un aparat, un radio de undeva din incapere, cand a inceput sa cante. Mi-a luat ceva timp sa-mi deau seama ca era vorba de coloana sonora a filmului , se potrivea prea bine cu ambinetul creat prin imagini. Deci, kudos regizoarei.

Altfel, multumesc pentru foarte sincera calatorie. Ma bucura mult faptul ca Romania a iesit inainte cu un film puternic, sensibil si nu in ultimul rand... sincer cu privire la problematica imigratiei care pare-se, incepe sa deranjeze tot mai multe tari.