"Rendition"

[Pitbull]

"Rendition" - Gestapo, K.G.B., C.I.A., E.T.C...
Un film de vãzut - pentru cã dã de gândit

Întâmplarea a fãcut sã vãd "Rendition" cu doar câteva ore înainte de "Rãzboi pe calea undelor", aºa cã nu-mi pot reprima analogia (oricum inevitabilã, dar susceptibilã multor dezbateri) dintre personajul Corrinne Whitman (Meryl Streep), ºefa din C.I.A. care autorizeazã operaþiunile de tip "rendition" (arestare ilegalã, transfer într-un stat aliat cãruia i se fâlfâie de drepturile omului câtã vreme Unchiu' Sam pompeazã verziºori, ºi interogatoriu sub torturã), ºi personajele (non-fictive) Ilie Merce ºi Nicolae Pleºiþã, care coordonau atentatele ºi asasinatele de la Europa Liberã. Chiar dacã deosebirile dintre Gestapo, K.G.B. ºi C.I.A. sunt doar acronimice, încã mai existã mulþi naivi care înghit gãluºca "scopul scuzã mijloacele" ºi mitul "securiºtilor buni" (aici, cu titlu generic). În admirabila interpretare a lui Meryl Streep, tãioasã ca un scalpel muiat în miere, tartoriþa torþionarã o pãlmuieºte cu o rafalã de replici cinice pe soþia disperatã care încearcã sã mute munþii în cãutarea soþului dispãrut, servindu-i toate platitudinile justificative cu "interesul naþional" ºi "prioritãþile de securitate", inclusiv "raportul 9/11" (partea accesibilã opiniei publice, desigur!). În aceeaºi fatidicã zi de 9/11, intuind prompt manipularea, însuºi C.T.P.-ul nostru comenta atentatul ca un semnal cã S.U.A. renunþã "nu la democraþie, ci la simularea democraþiei" pe care au practicat-o din 1776 ºi pânã-n 2001. Iar filmul lui Gavin Hood are meritul de a aborda problema lucid ºi imparþial, fãrã a se hazarda sã dea sentinþe. Scenariul scris de Kelley Sane urmãreºte coerent ºi organic evoluþia cazului unui rezident egiptean în S.U.A., familist, decent, cercetãtor chimist, al cãrui telefon mobil a fost "atins" la un moment dat de apeluri ale unui organizator de atentate cu centurã explozivã. Calvarul arestãrii abuzive ºi al torturilor medievale cãrora le este supus, într-o þarã-marionetã din nordul Africii, se desfãºoarã în paralel cu o dramã localã conexã unui atac-kamikaze. Totul merge bine pânã spre final, când scenariul, pierzându-ºi siguranþa pasului pe drumul îngust al evitãrii exceselor ºi tezismelor, cade într-un melodramatism cam didactic - agentul C.I.A. "bun", Douglas Freeman (Jake Gyllenhaal) care nu mai suportã ºi pune capãt abuzurilor, ºi mai ales Fatima (Zineb Oukach) fiica adolescentã a poliþistului torþionar, Abasi Fawal (Yigal Naor), încurcatã cu însuºi bietul kamikaze Khalid (Moa Khouas) - totul încununat prin îmbrãþiºãrile nãpãstuitului cu familia, pe gazonul din faþa casei.
În rest, filmul e condus cu o mânã destul de sigurã, Gavin Hood ("Tsotsi", 2005, ºi "X-Men Origins: Volverine", în preproducþie pentru 2009), reuºind sã compunã eficient starea de paranoia neputincioasã a omului redus la statutul de pion pe tabla de ºah a unor autoritãþi pentru care legea nu e decât un pretext de discurs electoral - cum sugereazã personajul senatorului Hawkins (Alan Arkin) în dialog cu asistentul sãu Peter Sasgaard (Alam Smith), cãruia îi atrage atenþia cã n-ar fi sãnãtos pentru cariera lui în plinã ascensiune sã se angajeze într-o cruciadã pentru drepturile omului care i-ar atrage eticheta de "Al-Qaeda lover". Nu întâmplãtor, producþia a cam dat chix în S.U.A., boicotatã masiv de cirezile sicofanþilor, într-un cor de proteste propagandistice.
Se mai disting, în special, cei doi protagoniºti: Omar Metwally, în rolul lui Anwar El-Ibrahimi - expresiv-stereotip în acelaºi timp, ca un personaj marcã al tuturor victimelor rãmase anonime ale sistemului. În tandem cu el - de la distanþã, cãci se vor reîntâlni doar în secvenþa finalã! - Reese Witherspoon o compune convingãtor pe Isabella Fields El-Ibrahimi, soþia care-ºi poartã sarcina avansatã prin toate tribulaþiile luptei cu totalitarismul. Chiar dacã nu exceleazã prin mare lucru la nivel cinematografic, iar în final devine confuz ºi, cum am mai spus, cam demonstrativ-sentimental, "Rendition" rãmâne în orice caz un film de vãzut - în primul rând pentru cã, evitând parþialiãþile, ne dã de gândit.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 noiembrie, 2007, h. 19:45-20:29
Bucureºti, România

[razvan-gabriel]

[b]
... fiica adolescentã a poliþistului torþionar, Abasi Fawal (Yigal Naor), încurcatã cu însuºi bietul kamikaze Khalid (Moa Khouas)

Gandindu-ma la situatie si cauza as fi inlocuit "tortionar" cu "justitiar", sintagma "bietul kamikaze" preferand sa o iau asa cum vreau, adica ironic.
In ciuda eroismului gratuit din final filmul mi-a placut, e legat, are ritm, tensiune, acesta din urma fiind indusa si de absenta aproape totala a soundtrack-ului (chestia asta am remarcat-o prima data la Thing-ul lui Carpenter :w00t: ).
Si castingul e bun (preferatul meu ramane amintitul Yigal Naor) in ciuda unui Gyllenhall mai placid ca niciodata. Iar a spune ca Streep a jucat bine e deja o platitudine

[morphego]

This is my first torture
The United States do not torture, Mr. Douglas

...dar o fac si inca ce treaba buna le iese uneori (chiar daca nu-si murdaresc mainile intre propriile granite si transfera pe nevazute nefericitul/a intr-o tara mai permisiva cu metodele de tortura). Totul pentru democratie sau totul pentru a ne apara pielea (sau mai degraba pielea occidentala, asa cum evidentiaza implicit personajul lui Meryl Streep cand este incoltita de Alan Smith, cel care incerca sa ajute omul de stiinta egiptean la cererea sotiei sale...) Dar ce ne facem cand democratia nu mai e decat un paravan pentru astfel de acte extrem de nedemocratice? Intr-un astfel de context nu mai mira pe nimeni cand tortionarii smulg cu clestele "adevarul" din gurile celor chinuiti, si tapul ispasitor este cel potrivit...
Am vazut filmul ca pe o pledoarie pentru drepturile omului si pentru umanism, si nu neaparat ca pe o reusita cinematografica importanta...si asa a mers foarte bine. Actorii sunt potriviti, si alesi pe spranceana, distributia este impresionanta (Meryl Streep, Reese Witherspoon, Peter Skargaard, Alan Arkin, Jake Gyllenhaal si altii mai putin vestici, dar la fel de buni, Omar Metwally, Yigal Naor, Moa Khouas). Intr-adevar sfarsitul nu este unul foarte grozav, dar trebuiau sa scoata si ei camasa pe undeva...
Coloana sonora nu lipseste, ci e prezenta des, si mai ales in punctele cheie ale actiunii.

Rendition mi-a amintit foarte mult de un film de televiziune realizat de HBO acum ceva timp, "Strip Search", cu Glenn Close si Maggie Gyllenhaal de data asta...intr-un spatiu mult mai restrans, dar care pune probleme similare pe masa...

[Viotrinitatea]

Eu l-am vazut dupa "The Kingdom", care mi-a lasat un gust cam acru amarui...si a venit "Rendition" sa imi mai schimbe papilele dezgustate. Bun!De remarcat scenele de tortura(mi-au adus aminte de "Five fingers") si prestatia lui Meryl Streep, care e din ce in ce mai sexy!