Un serial cu numele Călăul bastard/The Bastard Executioner nu poate decât să le atragă atenţia amatorilor de fiori pe micul ecran. Producţia FX nu dezamăgeşte aştptările în această privinţă, ba chiar le întrece. Le întrece şi cu desele răsturnări de situaţie şi îţi garantăm că, în ciuda unor stângăcii ale scenariului şi a unui buget care ar fi trebuit să fie mai mare pentru o producţie de epocă de o asemenea anvergură, The Bastard Executioner categoric nu te va plictisi.
Creat de Kurt Sutter, răspunzător pentru un alt succes remarcabil al FX, Sons of Anarchy, The Bastard Executioner ne poartă în Anglia începutului de secol 14, când galezii trebuia să plătească bir englezilor. Lider peste o anumită parte a micii ţării oprimate este baronul Erik Ventris (Brían F. O'Byrne), a cărui încăpăţânare de a creşte birul an de an îl va aduce în atenţia lui Wilkin Brattle (complet necunoscutul Lee Jones), fost războinic care, după o bătălie deosebit de sângeroasă, dă spada pe plug şi coasă într-unul din satele din zonă. Când Ventris alege să-şi înfometeze supuşii, mărind şi mai mult birul, devine clar că el şi Brittle se vor afla curând de părţi diferite ale câmpului de luptă.
Marele merit al serialului este că, deşi în primul episod ai impresia că toate piesele de şah sunt aşezate şi că vei urmări o lungă luptă a galezilor de eliberare de sub jugul englezilor, Sutter are mulţi aşi în mânecă şi curajul de a schimba încontinuu contextul şi "executa" personaje pe care le-ai fi bănuit principale. Este o abordare proaspătă, care face spectatorul să rămână mereu în priză şi oferă câteva momente de maximă intensitate.
Primit mai bine de telespectatori decât de critici, The Bastard Executioner face şi câteva alegeri dubioase în ceea ce priveşte scenariul, asaltându-şi publicul, de exemplu, cu glume despre zoofilie. Povestea se chinuie să construiască un context supranatural, cu viziuni angelice şi o misterioasă vindecătoare, Annora (Katey Sagal, la decenii după Familia Bundy), sugerând cât de exemplar este destinul lui Wilkin Brittle. Câteva efecte speciale par deosebit de ieftine, ca şi unele obiecte de recuzită sau decorurile, mai ales cele de la austera, dar impozanta curte a lui Ventris.
Serialul compensează cu unele direcţii ale poveştii mai mult decât promiţătoare. De-abia tolerată de soţ din cauza faptului că nu îi poate oferi moştenitori, baroneasa Lowry Aberffraw (o convingătoare Flora Spencer-Longhurst) impresionează cu intuiţia politică şi compasiunea cu care militează pentru drepturile sărmanilor galezi, spunându-i lui Ventris că la anul nu va mai primi bir, dacă nu le lasă suficientă hrană. Un cuvânt de spus în această problemă are şi cinicul, schimbătorul consilier al baronului, Milus Corbett (un Stephen Moyer bărbos, reciclat din True Blood).
Un alt plus al lui Călăului este Lee Jones, actor australian descoperit de Sutter după un casting în mai toate ţările vorbitoare de limbă engleză de pe glob. Specializat pe teatru, Jones pare că va copia itinerariul lui Charlie Hunnam care, după ce a devenit celebru datorită serialului Sons of Anarchy, a jucat rolul principal în Pacific Rim, unul dintre cele mai costisitoare blockbustere realizate în ultimii ani.
