Interstellar: praf şi stele

Este fără îndoială unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului şi este totodată unul din filmele care explorează, într-o producţie de proporţii, spiritul de autodepăşire al umanităţii. Fără să fie întrutotul entuziasmant, Interstellar este un spectacol vizual care nu plictiseşte nici măcar o secundă din generoasele sale 170 de minute, gata să ridice întrebări filozofice, să ne afunde în cele mai negre zone ale sufletului uman, dar şi să omagieze curajul, inventivitatea şi ingeniozitatea, ca şi răzvrătirea în faţa a ceea ce poate părea pecetluirea destinului umanităţii.

Christopher Nolan se transformă încă o dată în cel mai curajos cineast al generaţiei sale, în stare să coaguleze nu doar unele dintre cele mai importante talente de la Hollywood în jurul unui proiect riscant, ci şi să convingă studiourile să finanţeze o costisitoare aventură cinematografică şi, mai ales, să fascineze publicul mondial şi să-l convingă să petreacă aproape trei ore pentru a urmări cum sunt depăşite graniţele universului cunoscut. Este un pariu îndrăzneţ, pe care Nolan cu siguranţă îl va câştiga, pentru că Interstellar este de luni de zile în topul celor mai aşteptate filme din a doua jumătate a anului.

În centrul atenţiei este Cooper (Matthew McConaughey), un fost pilot transformat în agricultor după ce eforturile guvernelor de pe glob se concentrează pe hrană şi subzistenţă: plantele şi recoltele pierd lupta cu o mană extrem de rezistentă, ceea ce condamnă umanitatea la foamete. Când doar porumbul mai poate fi cultivat, iar rasa umană pare destinată extincţiei, Cooper este cooptat într-un program revoluţinar: explorarea spaţiului cu ajutorul unei găuri de vierme, în căutarea unui nou cămin pe care oamenii să-l considere "acasă" după ce Pământul va deveni nelocuibil.

Probabil că o comparaţie cu Gravity este prima care vine în minte, dar a alătura scenariul lui Gravity cu cel al lui Interstellar este ca şi cum ai compara salvarea unui singur om cu cea a tuturor semenilor noştri. Unde Gravity era spectaculos vizual şi supărător de simplu (şi uneori de-a dreptul leneş) din punctul de vedere al scenariului, Interstellar refuză limite şi explorează atât nemărginirea spaţiului, cât şi sufletul uman. Multora filmul li se va părea lacrimogen, dar sentimentele şi conexiunea cu familia devin justificarea unor extraordinare trucuri tehnice. Până la urmă limitele sunt în propria noastră minte, iar o motivaţie suficient de puternică ne determină să le depăşim.

Ce face scenariul lui Interstellar este să construiască o reţea invizibilă: în spatele membrilor echipajului navei Endurance se află familia lor, iar în spatele familiilor se află restul oamenilor. Este o masă afectivă transformată într-un extraordinar motor ce propulsează eroii într-o aventură cu totul şi cu totul ieşită din comun. Nolan realizează şi un contrast atractiv între o Terra prăfuită şi măturată de furtuni, dar încă "acasă", şi spaţiul aseptic, dar cât se poate de neprimitor cu "intruşii" umani. 

Poate că Interstellar se pierde uneori în explicaţii ştiinţifice pe care 99% din public nu le înţelege (există o scenă nejustificată în care un membru al echipajului îi explică lui Cooper cum funcţionează găurile de vierme, o explicaţie inclusă exclusiv pentru beneficiul spectatorilor), poate că anumite discuţii despre dragoste şi sentimente par nelalocul lor, poate faptul că iniţiativa de a cuceri spaţiul pare una exclusiv americană (cea mai puternică naţiune de pe glob să fie ultima supravieţuitoare pe Terra? Nicio vorbă nu se pomeneşte de alte ţări şi popoare), poate că povestea are momente când scenariul pare a scoate iepuri din joben cu îndemânarea unui scamator, dar este extrem de uşor să ignori punctele slabe ale lui Interstellar, să te aşezi mai bine în scaunul de cinema şi să admiri anvergura extraordinară a blockbusterului.

La un moment dat Cooper spune că "omenirea s-a născut pe Terra, dar nu e menită să moară aici". Citatul poate fi uşor aplicat la industria cinematografică. Amatorii de cinema poate trebuie să se mulţumească uneori cu filme hollywoodiene făcute după reţetă, dar nu acesta este scopul industriei şi al artei. Ceea ce aventura lui Cooper, Brand (Anne Hathaway), Doyle (Wes Bentley) şi Romilly (David Gyasi) reprezintă pentru rasa umană Interstellar este pentru cinema: dovada că niciun teritoriu nu poate fi intangibil atâta vreme cât eşti gata să faci orice îţi stă în puteri pentru a-l cuceri.

Un film obligatoriu de văzut.