The Midnight Meat Train

[Cinemania]

Ryuhei Kitamura isi face debutul in State...si cum? in stil mare

cunoscut pentru nebunaticul Versus si sublimul Azumi, japonezul a luat povestioara lui Clive Barker si a transformat-o intr-un festin sangeros de zile mari

de mult nu am mai vazut un slasher in care scenele de violenta sa fie prezentate asa la obiect si din scurt, si asta e meritul lui Ryuhei
nu exista acel miros de cheese precum in multe alte horror-uri mai noi

it's fresh as a freshly slaughtered pig

best horror of 2008

[StefanDo]

pentru cei care vor sa-l vada pe ecran mare, filmul vine in Romania pe 31 octombrie

[StefanDo]

am vazut si eu TMMT (ce seamana cu TMNT ) si am fost f. dezamagit! Efectele sunt extrem de ieftine si nerealiste (daca lovesti pe cineva in tampla cu barosul i se rupe gatul? hai sa fim seriosi... ochii scosi din orbite se vedea ca erau de sticla, sangele era clar luat din supermarket si asa mai departe), iar acel twist final te face sa pufnesti in ras! ca sa nu mai zic de corul de scartaituri, bufnete si gemete de pe coloana sonora...

atmosfera e ok, iar ideea cu fotograful in goana dupa spiritul primar (si malefic) al orasului buna, ca si paralelele dintre hrana, prada, consum, simbioza, legacy.

Per total, un horror ieftin si pe alocuri eficient

[Cinemania]

am vazut si eu TMMT (ce seamana cu TMNT ) si am fost f. dezamagit! Efectele sunt extrem de ieftine si nerealiste (daca lovesti pe cineva in tampla cu barosul i se rupe gatul? hai sa fim seriosi...

ai incercat?
depinde de taria barosului si fortza imprimata...poate un prof de fizica si unu' de anatomie ne-ar putea ajuta

...iar acel twist final te face sa pufnesti in ras!

de ce? cam dupa jumatatea filmului treaba devine destul de clara...de ex. a se vedea atitudinea politistei, si mai ales, schimbarea brusca din comportamentul fotografului...finalul doar vine cu un fel de concluzie si unele informatii in plus

ca sa nu mai zic de corul de scartaituri, bufnete si gemete de pe coloana sonora...

hehe..la mine au avut un efect invers

atmosfera e ok, iar ideea cu fotograful in goana dupa spiritul primar (si malefic) al orasului buna, ca si paralelele dintre hrana, prada, consum, simbioza, legacy.

he was the the chosen one

[Leonard]

mi-a plãcut. cel puþin pentru fanii genului merge. foarte clivebarkerian, personaje (ºi caractere!) memorabile ºi chiar bine jucat, cu cîteva excepþii. n-am citit cartea dar pare pe stilul lui Barker, mai ales cã a fost ºi producãtor. are ºi cliºee, dar puþine ºi ignorabile. deºi pãrea cam artificial lungit de la un anumit punct, la final s-a dezvãluit ºi un sens alegoric: masoneria sau ceva superior (ideea de organizaþie secretã restrînsã care controleazã restul lumii) despre care rareori ºi prin eforturi deosebite se poate afla ceva. în altã ordine de idei, mi-a amintit de Blow-Up.
7.5/10

[Pitbull]

"The Midnight Meat Train" - Horror flick, sau oroare de flit?
Poveste bunã, regie reuºitã... ºi scenariu prost

MOTTO: "Tot ce mi-am dorit vreodatã a fost sã întunec ziua ºi sã iluminez noaptea." - Clive Barker

Considerat ca fãcând parte dintre cele mai influente personalitãþi gay ale lumii contemporane, de cãtre ziarul britanic "The Independent of Sunday", într-a cãrui Pink List oscileazã în jurul poziþiei 70, Clive Barker a crescut pe Penny Lane, strada din cântecul omonim al Beatles-ilor. Pentru cartea sa "The Thief of Alawys" n-a acceptat, iniþial, mai mult decât un dolar de argint. Imaginaþia sa uluitor de neinhibatã exploreazã cele mai întunecate laturi ale psihicului uman, într-un stil literar considerat de unii comentatori incomparabil mai evoluat decât al lui Stephen King.
Nemulþumit de adaptãrile dupã "Transmutations" (1985) ºi "Rawhead Rex" (1986), a debutat în regie cu "Hellraiser" (1987), ecranizare dupã "The Hellbound Heart" - film care a devenit un clasic de cult, în special printr-una dintre cele mai inspirate invenþii horror dintotdeauna: cenobiþii, hidoºii îngeri cãzuþi pentru care iubirea ºi plãcerea sunt sinonime ºi direct proporþionale cu durerea, sosiþi în lumea noastrã prin Configuraþia Lamentãrii - o uºã spre infern care se deschide rezolvând enigma unui... cubuleþ de lemn (cã tot ne scotea din minþi Rubik Erno, prin anii '80!)
Filmul a primit Premiul Criticii la Fantasporto (Porto, Portugalia, 1988) - acelaºi pe care avea sã-l câºtige în 1990 "Nightbreed", un "Barker total": regia, scenariul ºi romanul ("Cabal"), în care o comunitate de mutanþi noctambuli foarte diversificaþi, proscriºi din societate, încearcã sã scape de un ucigaº în serie psihopat, ca ºi de hoarda "oamenilor normali". Ambele filme au mai fost premiate la Festivalul Filmului Fantastic de la Avoriaz, iar "Nightbreed" a primit ºi Silver Scream Award, la Amsterdam - fiind nominalizat ºi la Saturn Award, din partea Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, U.S.A.
Totuºi, unele opinii plaseazã la un nivel superior "Candyman" (r. Bernard Rose), dupã "The Forbidden", care-ºi construieºte trama horror pe o canava sociologicã organizatã în jurul legendelor urbane (ar trebui sã-l întrebãm pe Jan H. Brunwand cum stã treaba cu astea). În orice caz, toate cele trei subiecte s-au soldat cu sechelizãri interminabile care acoperã cea mai mare parte din prezenþa cinematograficã a lui Clive Barker, din care se mai remarcã, pe lângã ecranizãrile din anii '70, "Lord of Illusions" (1995, tot un "tri-Barker"), ºi câteva filme de televiziune - urmate de o serie întreagã de proiecte pentru anii 2008-9, dintre care primul pe interval e "The Midnight Meat Train" - ecranizare a povestirii omonime, din seria "Books of Blood", în care un fotograf din New York ajnge sã se confrunte cu un ucigaº în serie poreclit "Mãcelarul din metrou". La fel ca atâtea alte povestiri ale lui Barker, ºi aceasta are tuºe paranoice clare ºi o lipsã totalã de scrupule atât faþã de presonaje, cât ºi faþã de cititori - adicã horror, frate, nu vrãjealã! Aºa cum era de aºteptat, metroul nu este numai ceea ce pare a fi, "mãcelarul" din poreclã ºi "carnea" din titlu se referã într-adevãr la canibalism, ºi reiese cã e mult mai eficient sã asiguri tãcerea cuiva tãindu-i limba, decât omorându-l (mai ales cã, la Barker, adesea moartea e adesea de preferat în locul altor alternative - bunãoarã, o slujbã pe viaþã pe care nu þi-ai dorit-o niciodatã!)
Scenariul i-a fost încredinþat Barker-fanului de-o viaþã Jeff Buhler, care dezvoltã povestirea scurtã iniþialã expandând lumea abia sugeratã acolo, pãstrând totodatã mitologia ei de bazã (inclusiv ideea aproape lovecraftianã cã adevãraþii guvernanþi ai New York-ului ar fi... canibalii de dincolo de staþia terminus a metroului!). Din pãcate, se dovedeºte din nou cã racolarea fanilor pentru adaptarea unor proiecte ale maeºtrilor e cea mai neinspiratã idee posibil. Din capul locului, se simte sindromul expedierii amatoriceºti a ecranizãrii, din convingerea subconºtientã cã toatã lumea e atât de familiarizatã cu subiectul, încât va putea urmãri firul epic de parc-ar fi "Cei trei muschetari" - ba chiar, tot publicul nu poate consta decât din fani la fel de adoratori ca Noi, drept pentru care e permisibil chiar sã rasolim scenariul la modul cel mai jalnic. Construcþia cinematograficã a lui Buhler e o mostrã de neprofesionalism mai hidoasã decât imaginile voite ca atare din film, încropitã cu o lipsã totalã de logicã, de la motivaþiile, procesele de gândire ºi acþiunile personajelor, ºi pânã la cele mai elementare deplasãri ale lor prin spaþiu - în special când se fileazã unele pe altele prin apartamente, doar o idee mai neverosimil decât copiii care se joacã de-a v-aþi ascunselea. Altfel, la fel de rudimentar se însãileazã ºi zama-lungirea povestirii, folosind regulile construcþiei dramatice mecanic dar eronat, impunând plot-point-uri ºi mid-point-uri doar pentru cã aºa scrie-n manual, dar fãrã nici o susþinere logicã, ºi întinzând gratuit desfãºurãri care s-ar fi rezolvat într-un sfert din timpul aferent. Cred cã a fost singurul film la care am început prin a crede cã se crea o anume convenþie absurdã, în cheia genului (îmi ºi zbura gândul la Kafka sau Beckett), numai ca sã descopãr treptat cã nu era decât tembelismul scenaristului. Singurele calitãþi ale scenariului sunt ideile moºtenite din povestire - într-adevãr, originale ºi angoasante, în sminteala lor inteligentã; dar nenorocirea e cu atât mai mare, cu cât Barker propusese din capul locului o nebunie, confirm stilului sãu caracteristic - deci, ca s-o ridice în picioare pe ecran, avea nevoie de un profesionist brici, nu de-un bou.
Lucrurile se complicã ºi mai rãu, prin intervenþia paradoxalã a regiei. Producãtorul Joe Daley, prieten apropiat al celor doi autori, i-a încredinþat-o iniþial lui Patrick Tatopoulos, înlocuindu-l însã în 2006 cu Ryuhei Kitamura - care, din fericire, are o experienþã destul de vastã: paisprezece filme din 1996 pânã azi, inclusiv "Aragami", "Azumi", "Sky High" (2003), "Gojira: Fainaru uôzu" (2004), "LoveDeath" (2006) - plus nenumãrate contribuþii în compartimente paralele cu regia. Din mai puþinã fericire, omul pare cam de mult timp sã fi cãzut în manierism ºi auto-pastiºare - mai ales în planul tãcerilor lungite inutil, care deºi vizeazã tensiune, acumuleazã mai mult plictisealã, plus tot felul de alte exagerãri ºi excese care fac ca majoritatea filmelor lui sã fie mai lungi cu câteva zeci de minute. Starea de fals ºi bãltire astfel obþinutã se amplificã ºi mai mult prin calchierea regiei extrem de stilate ºi elaborate a lui Kitamura peste trama ºubredã a lui Buhler - rezultatul frizând isteria purã, ca întotdeauna când avem de-a face cu forme fãrã fond (deºi, aici, mai corect ar fi sã spunem: forme ºi fond fãrã o relaþie destul de organicã între ele - o poveste bunã ºi o regie reuºitã, despãrþite de prãpastia unui scenariu prost). Camera se miºcã atât de bine prin spaþiile halucinante ale celor douã lumi, încât nu trece mult ºi începe sã te plictiseascã. În acest context, trimiterea la "Blowup" nu poate decât sã cadã în ridicol, iar acrobaþiile operatoriceºti gen "Taxi Driver" epateazã, cel mult, ca simple exerciþii de stil în sine. În zona distribuþiei, Bradley Cooper ºi Leslie Bibb sunt convenþionali ºi prea puþin convingãtori, iar maleficul Vinnie Jones nu face decât sã-ºi exhibe fizicul de fotbalist ºi fizionomia aºijderea, încremenit într-o cãutãturã urâtã revendicatã mai mult de la mama naturã. Într-un rol inutil, de sub-plot ºi mai inutil, au mai luat-o ºi pe Brooke Shields. În sfârºit, din spirit patriotic, Kitamura a distribuit-o în rolul primei victime, de o falsitate garantatã pentru a ucide kickstartul, pe tânãra Erika Sakaki.
Ceea ce iar îmi aminteºte cã, la gândul hibrizilor americano-japonezi din ultima vreme ni se cam zbârleºte pãrul la ceafã, de oroare non-horror - cum însuºi Clive Barker spunea, la un moment dat: "Majoritatea filmelor «horror» de azi nici nu sunt horror. Nu-mi provoacã oroarea. De-asta am mare grijã când folosesc cuvântul «horror» ca sã descriu ceva."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20 aprilie - 30 octombrie 2008
Bucureºti, România

[Cinemania]

Poveste bunã, regie reuºitã... ºi scenariu prost

Buhler s-a aflat si el la al doilea sau scenariu si la prima adaptare...in plus a primit libertate totala din partea lui Barker (ca producator al filmului, sa nu uitam, a avut sigur si el un cuvant de spus) pt a 'umbla' la caractere...desigur atat timp cat se pastreaza atmosfera originala din scriitura lui Barker...combinatia nu e totusi ratata, cred ca esti cam dur

filmul merge foarte bine daca il incadrezi doar intre parametri propriului univers...
cat despre genul horror....s-a schimbat atat de mult in ultimii ani...in rau desigur

raman la concluzia ca cele mau bune adaptari Clive Barker sunt cele facute de Clive Barker

[Pitbull]

filmul merge foarte bine daca il incadrezi doar intre parametri propriului univers...

Stii, tocmai ASTA e... In primele 15-20 de minute, i-am acordat sansa asta cu deplinä generozitate, si începuse prin a-mi pläcea - ca film care, nefäcând parte dintr-un gen realist, se abätea de la rigorile realismului printr-o conventie proprie genului, inteligentä, constientä, liber asumatä... Dar de la un moment dat, a devenit clar cä asa-zisa convntie era simplä nepricepere, cä în loc se fie licente constiente erau infantilisme inconstiente, si cä inteligentä, ioc!
Exemplu: când un om e-n casa altuia si scotoceste dupä ceva, si vine locatarul... în continuare, fiecare trebuie sä aibä niste reactii firesti (äla de teamä, de fugä, etc., älälalt de suspiciune, de pândä, de atac... sau, fie si invers... sau altcumva, dar tot în limitele umanului). Dar când amândoi reactioneazä sfidând atât cea mai elementarä psihologie, cât si logica spatiului în care se aflä, numai fiindcä tu, ca autor, vrei s-o lungesti atâtea minute, sau sä-i aduci în cutare relatie, sau sä-l salvezi pe Gogu, sau sä-l omori pe Gicä - si treaba asta se vede (si se mai vede si-n coispe alte secvente, si la nivel macro al povestii), nu mai esti în parametrii nici unui propriu univers, esti doar în parametrii propriei tâmpenii.

[redmen]

N`am mai vazut demult un horror care sa ma incante asa cum a facut`o TMMT.Un film realizat foarte bine,care te tine in suspans pe toata perioada lui.Mi`a placut foarte mult coloana sonora,care s`a incadrat foarte bine cu fazele.Scene gory foarte reusite si foarte aratate Vinnie Jones are un rol care i se potriveste de minune (nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca Vinnie Jones seamana cu Basescu).Desigur scena finala a stricat cam tot ce facuse filmul pana atunci,dar te lasa cu cateva intrebari si poate cu speranta de un sequel.

[florryinn]

Pe mine, si o zic cu tristete, nu m-a incantat asa de mult filmul. Poate ca aveam asteptari destul de mari de la el...
Ca sa si argumentez, ca asa este frumos: acting-ul a fost cam slab (personajul principal jenibil de exemplu) cu exceptia lui Vinnie Jones, care interpreteaza din nou un rol de bad guy, regia nu a fost pe gustul meu (aceeasi senzatie am trait-o si cand am vazut Versus, tot al luii Kitamura) - sangele ala plasticizat si imaginile a la Mortal Kombat m-au lasat absolut rece, finalul zbarcit. Nu cunosc prea bine realizarile lui Barker, dar Hellraiser, pe care l-am vazut partial, nu m-a atins.
Am apreciat in schimb ideea filmului, cea de existenta a unui tren cu care circula oamenii in fiecare zi si care se dovedeste mai mult decat ar parea initial, legatura dintre lumea reala (cunoscuta, familiara) si o alta lume secreta de care omul obisnuit nu stie.

[freackboy]

Am si eu o intrebare. Daca acele creaturi de la final care erau asa de inteligente si cu o vechime mai mare pe Pamant decat omul , prin inteligenta lor nelimitata au ajuns la solutia ca cel mai bine e sa mananci oameni din metrou. :lol: Sunt solutii de o mie de ori mai simple .(cum ar fi sa manance aorolaci de pe strada sau ceva :huh: )Dar nuuuuuuuuu ei trebuie sa manance oameni din metrou care au rude , prieteni si multe camere de filmat. Einstein :hmm:

[Pitbull]

Am si eu o intrebare.

Unde-i? :?

[Cinemania]

au mancat-o aia uratii din metrou

[freackboy]

Scuze Pitbull m-am lasat dus de val . Intrebarea era de ce n-au putut sa gaseasca alt final mai realist sau macar sa dea o explicatie cu mai mult sens

[claudiu-daniel-lugoj]

destul de bun filmul mia mia placut enorm.

[Disciple]

Amice, din poza de la avatar deduc ca ai peste 30 de ani.
Din felul tau de a scrie si a redacta un post deduc ca ai vreo 7-8 ani.Vreau sa ma insel asa ca pe viitor te sfatuiesc sa fii mai coerent.

[buticut]

destul de bun filmul mia mia placut enorm.

Mia Mia Farrow?