Critic? de film (de subsemnatul)

[Prospero]

Le-am pus si dincolo (pe CineFan) si m-am gandit sa le postez si-aici intr-un thread. Sper ca nu va suparati...
Este vorba despre cateva dintre cele mai recente si mai reusite (in opinia mea) scurte cronici de film ale subsemnatului. Atentie - toate contin SPOILER-E.


,,Finding Neverland'' (2004) - nu este tocmai ceea ce s-ar putea numi film dupa un caz real intrucat nu numai ca nu este o productie biografica dupa viata lui James Matthew Barrie, dar reuseste si a ruina o adevarata legenda a istoriei fanteziei. In primul rand esueaza lamentabil a prezenta insasi esenta basmului ,,Peter Pan'' (the boy that didn't want to grow up), anume drama pe care viata lui Barrie o constituie. Autorul a avut o copilarie traumatizanta, marcata de problemele psihice ale mamei sale pe fondul mortii lui David, unul dintre fratii lui James Matthew. Acest lucru i-a afectat si dezvoltarea fizica intrucat Barrie a stagnat in crestere, ramand nu mai inalt de 1.45 - 1.50 m (distribuirea lui Depp in rolul acestuia constituind un lucru abominabil, daca nu am tine cont de faptul ca filmul este doar o gaura neagra de aspirat bani a Hollywood-ului). Povestea lui Peter Pan nici ca ar putea fi intr-un mod mai evident reliefata a avea legatura cu starea sa interioara; luptele lui Peter (baiatul care nu voia sa se maturizeze) cu piratii sunt conclusive in conturarea stradaniei autorului de a se adapta intr-o lume pe care o percepea haotic... Sigur, daca e sa acceptam viziunea hollywood-iana, povestea este dragalasa si emotionanta,... Prin maiestria regizorala, reuseste chiar sa pacaleasca, postand intr-o productie cu elemente de ,,film de autor'', ,,film de arta'',... Da, recunosc, si eu m-am lasat impresionat putin de final si de ansamblul scenariului, dar m-am trezit repede la realitate observand greseli imperdonabile de genul: lipsa celui de-al cincilea copil din familia Llewelyn Davies, Nicholas; aparitia unei asa-zise mame a Syviei, care nici macar nu a fost trecuta ca tutore al copiilor, dupa moartea mamei, in realitate, dar are un rol important scornit aiurea in film; deznodamantul total devinant si promovator al escapismului melodramatic, atitudine gresit inteleasa prin ceea ce autorul afirma in scrierile sale despre fantezie si imaginatie (curajul de a lupta, puterea de a nu te da invins, de a continua) s.a. . Fundamentul adevarat ce sta la baza crearii taramului de poveste, viata sa, este inlocuit fara noima in film de catre clisee precum inchipuirea salturilor copiilor in pat drept zbor sau a jocului cu zmeul drept salvare. S-a afirmat de catre critici faptul ca filmul acorda o doza de credibilitate personajului, aducandu-l oarecum in sfera capacitatii de intelegere a publicului. Posibil, dar Barrie a fost un excentric a carui atipicitate s-a consolidat in cea mai mare parte pe experienta, si incercarea de a il transforma cu scopul realizarii unui lucru profitabil altereaza teribil memoria scriitorului.
Sa-i dau o nota? 5 (cu indulgenta)



Happily N'Ever After (2007). Câteva cãutãri trândave pe internet m-au pus în faþa unor cronici de film ce trateazã ,,Happily N'Ever After'' cu prea multã exigenþã, în opinia mea. Majoritatea derivã din comparaþii - pe cât de legitime, pe atât de irelevante - cu fantasmagologanicul ,,Shrek'' (da, sunt conºtient cã, asemenea celui din titlul filmului, calamburul meu... pute... ãã... nu exceleazã). Nefiind un mare fan Shrek, voi încerca sã închei ºiragul paralelelor cinematografice menþionând cã Hollywood-ul pare sã fi gãsit desaga cu idei în... ce credeþi?... alambicarea ºi alterarea de basme (fairy tales), ,,Hoodwinked'' adãugându-se întru demonstrarea timidei teorii. Revenind la Happily N'Ever After, însã, încep prin a remarca faptul cã au avut o idee bunã ºi un scenariu deasupra mediocrului. Da, e mai mult decât evident, povestea are puncte lipsã ºi gafe pe alocuri (cea mai mare fiind însãºi intriga - plecarea inexplicabilã în concediu / vacanþã a celui ce se presupune cã avea responsabilitãþi demiurgice în lumea poveºtilor, a Vrãjitorului), însã numeroase ar putea sã fie atenuate de prospeþimea acþiunii, în cea mai mare parte antrenantã, umorul de limbaj ºi situaþie ºi distribuþia relativ reuºitã. Aº fi malonest refuzându-i filmului rãbdarea de a cãuta pãrþi bune în virtutea faptului cã cele proaste sunt de o pregnanþã considerabilã, aºa cã voi ignora pentru câteva momente animaþia slãbuþã ºi design-ul oribil al personajelor, pentru a îmi aminti de mesajul optimist pe care îl propune (oricine poate avea parte de un final fericit... staþi puþin! Asta sunã aiurea în românã... ,,final fericit''... hmm... happy ending parcã are o conotaþie diferitã... Ciudat!), momentele hilare (Rumplestiltskin - ,,Am furat un bebeluº! Ce vrei mai rãu de-atât!''; Rick, narând - ,,Munk e tipul care vede jumãtatea goalã a paharului, Mambo e... probabil tipul care a urinat în pahar'') ºi coloana sonorã interesantã. N-am reuºit sã înþeleg de ce Cinderella are tunsoare bãieþeascã ori motivul pentru care prinþul sãrea-n sus de bucurie la nunta spãlãtorului de vase Rick cu prinþesa, însã ce mai conteazã? Vorba aceea: aºteptãri medii, surprize plãcute. ªi, apropo, cred cã sunt unul dintre puþinii care nu au apreciat prea mult eºecul ce a urmat strãdaniei de a o face pe antagonistã atractivã. Ideea cã un film nu ar trebui sã fie vãzut mã revoltã, ca întotdeauna, însã asta nu presupune încheierea micuþei cronici fãrã a vã sfãtui sã îl vizionaþi fie cu o dispoziþie pentru umorul sec-copilãros, fie fãrã preconcepþia unei critici comparative.
Nota 7,9



The Last Mimzy (2007) . Pentru a începe cu primul punct notabil în prezentarea acestui film, trebuie sã consimt cã oricât de înduioºãtoare ar pãrea fantasmagoriile prezentate de-a lungul acþiunii, nu s-a atins nici pe departe un nivel calitativ proporþional cu potenþialul pe care ideea centralã l-a scos la suprafaþã. Personal nu pot sã mã pronunþ asupra relaþiei dintre producþia cinematograficã ,,The Last Mimzy'' ºi ,,Mimsy Were the Borogoves'', povestirea lui Lewis Padgett din 1943, - opera literarã nu foarte cunoscutã la nivel mondial - care stã la baza scenariului. Tot ce pot sã afirm cu certitudine este cã New Line Cinema s-a angajat la un proiect care ,,scârþâie'' datoritã superficialitãþii cu care au fost tratate elementele cheie ale adaptãrii. Am tot respectul pentru jocul actoricesc al copiilor, adevãrate revelaþii ale marelui ecran. De la expresii faciale desãvârºit controlate ºi pânã la lejeritatea interpretãrii, micii actori au fãcut o treabã magistralã, trimiþându-i, cu uºurinþã, mai mult sau mai puþin voluntar, pe adulþi într-un background fad. Pe scurt, firul narativ nu-i liniar, filmul începând cu povestea unei profesoare care le relateazã unor copii aºezaþi pe o pajiºte multicolorã (cu specific hippie) despre modul în care viitorul a fost salvat de o fetiþã pe nume Emma ºi de de fratele acesteia, Noah. Cei doi gãsesc un cub futuristic în care se aflã diverse obiecte, care dintre care mai stranii, cel mai important pãrând a fi un iepure de pluº cu inteligenþã artificialã. Copii dezvoltã puteri cerebrale supranaturale ºi de aici decurge o serie de evenimente care mai de care mai fanteziste, rezumatul constituindu-se în faptul cã oamenii viitorului au nevoie de ADN pur din trecut pentru ca specia umanã sã supravieþuiascã. Povestea se dovedeºte prolixã pe ici, pe colo, ºi nimeni nu pare a se sinchisi de faptul cã numeroase inadvertenþe (lipsa de interes a Organizaþiilor Guvernamentale pentru fenomenele ºtiinþifico-fantastice la care au asistat, carenþa sau netemeinicia explicaþiilor ºtiinþifice, comportamentul candriu ºi neveridic al unor personaje secundare) sunt ascunse sub mirajul unui titlu cu o sonoritate ,,cu lipici'' la public ºi ale unor mesaje pe punctul de a deveni cliºee - ecologia, natura ori armonia dintre fizic ºi spiritual. Insuficient supravegheat, finalul taie brusc acþiunea ºi stârneºte semne de întrebare, deºi toate evenimentele par a se fi desfãºurat. Ritmul este mulþumitor de trepidant pentru a nu strârni plictiseala, iar efectele speciale sunt, ca sa folosesc o exprimare nepretenþioasã, exact în cantitate suficientã ºi la locul potrivit. Aluzia la opera lui Lewis Carroll, ,,Through the Looking glass'' se vrea profundã, însã eu îmi permit sã am unele reþineri cu privire la aceasta. De menþionat ar fi ºi faptul cã titlul o poate desemna, pe un plan secundar, ºi pe Emma, naratoarea menþionând în final faptul cã aceasta a devenit - implicit, simbolic - mama umanitãþii viitorului, iar faptul cã mimzy-ul gãsit era ultima ºansã, fetiþa devine ,,ultima mãmucã'' (mimzy - engl. termen argotic pentru cuvantul ,,mamã''). Abundenþa detaliilor, dar ºi modul haotic în care acestea sunt presãrate de-a lungul scenariului, mã fac a conchide aici prezentarea, menþionând cã meritã vãzut odatã ºi sfãtuindu-i pe cei dornici de o vizionare sã se pregãteascã de un fantasy emoþionant. Nota pe care o acord: 7,9



Waist Deep (2007). Vondie Curtis Hall se întoarce în scaunul regizorului (dupã semi-eºecul ,,Glitter'') pentru a semna ,,Waist Deep'', un triller contradictoriu a cãrui acþiune valideazã o combinaþie dintre iraþional ºi jalnic, pavoazând cu numeroase scene violente incoerenþa generatã de numeroasele puncte lipsã ale scenariului. Departe de a fi doar stângaci alcãtuit, filmul glorificã violenþa brutã în numele valorilor familiale ºi aduce întru atenþia spectatorilor truismul unei rãpiri ridicat la rang de crizã de cel mai înalt nivel sub pretextul unei exagerate dragoste paterne, dragoste ridiculizatã însã (probabil involuntar) de cãtre scenariºti înºiºi prin introducerea scenei de sex subânþeles dintre îngrijoratul pãrinte al cãrui copil este în primejdie de moarte ºi prostituata cunoscutã de aproximativ o zi. Frãmântarea de pe chipul tatãlui în timp ce frãmântã formele apetisantei ,,colege de infracþiuni'' vorbeºte de la sine, parcã-parcã în virtutea ideii cã ,,þâcã ãla mic poate sã mai aºtepte...; un urangutan matur are necesitãþile sale...''. Pe scurt subiectul îl are ca protagonist pe Otis Sr. - poreclit, de ,,chimiºtii'' din vechiul sãu anturaj de gangsteri, O2, pe baza unei asocieri absurde cu o oarecare efervescenþã a sa ori ceva de genul acesta -, un fost deþinut care lucreazã ca paznic prin intermediul unui program de reabilitare (un program de reabilitare care oferã deþinuþilor închiºi pentru infracþiuni majore funcþii de asigurare a ordinii publice ºi îi doteazã cu arme de foc este la fel de verosimil ca genoflexiunile unei cãlugãriþe într-un lan de castraveþi) ºi al cãrui fiu de zece ani este rãpit în timpul unui jaf la drumul mare. Somat cu arma sã coboare din maºinã ºi ºtiindu-ºi fiul rãmas adormit pe bancheta din spate, omul aleargã neputincios în urma acesteia vreo câþiva kilometri utilizându-ºi negândit pistolul de paznic pentru a-l nimeri pe ºofer, dar nu reuºeste decât sã ucidã vreo câþiva vagabonþi prinºi, la rândul lor, într-o rãfuialã armatã. Ajutat de Coco, o tânãrã care aparent doar fãcea trotuarul, dar care se dovedeºte mai mult de atât, ºi de vãrul sãu încurcã-lume, Lucky (mã rog..., Lucky ajutã mai mult ca mort decât ca viu), O2 trebuie sã strângã banii de recompensã pentru a-ºi recupera odrasla de la unul dintre ºefii lumii interlope, Big Meat, într-un timp limitã ºi - evident - nu o poate face decât prin mijloace ilegale, mai precis jefuind bãnci ºi încontrând douã grupãri mafiote una împotriva celeilalte. Atât strategiile utilizate în acest sens, cât ºi schimbul de focuri ce are loc dupã ce acþiunea de rãscumpãrare eºueazã, sunt atât de lipsite de credibilitate încât finalul, conturat parcã sub zicala ,,am încãlecat pe-o roatã ºi v-am spus una gogonatã'', tinde a avea un impact atenuat în ceea ce priveºte doza de improbabil pe care-o înglobeazã. Cusururi majore s-ar mai putea gãsi în faptul cã poliþia ºtia deja despre tatuajele de pe braþele infractorului pe care îl cãutau, astfel cã trupul neînsufleþit al lui Lucky nu putea trece drept cel al lui O2 decât doar dacã nu cumva aveau amândoi aceleaºi tatuaje (ºi nu vãd de ce ar fi avut), dar ºi în disonanþa dintre câteva scene de o violenþã extremã (precum cea în care Meat îi taie braþul unui rãu-platnic ºi îl bate cu acesta) - aºezate, într-un montaj realizat parcã de amatori, nepotrivit, de-a lungul acþiunii - ºi restul filmului. Închei aici recenzia, cu speranþa cã v-am trezit apetitul de a dezbate ºi de a trage concluzii, iar tuturor celor care nu au vãzut filmul - vizionare plãcutã!
Nota pe care o dau: 4



Mummy maniac (2007) - este un horror destul de slãbuþ atât în ceea ce priveºte scenariul, cât ºi regia. O producþie Lionsgate semnatã Max Nikoff, inspiratã dintr-un caz real, ,,Mummy maniac'' prezintã evenimente din viaþa unui criminal cu probleme psihice nedefinite (probabil autoritate maternã supradezvoltatã în copilãrie, ceea ce l-a determinat sã-ºi înceapã seria crimelor încã din copilãrie prin uciderea tatãlui sãu vitreg), personaj a cãrui principalã ocupaþie pare a fi privitul în gol ºi a cãrui obsesie o constituie mumiile. În principiu filmul se dovedeºte redundant într-o mãsurã exageratã, acþiunea fundamentându-se propriu-zis pe ºapte crime pe care acesta le comite la intervale egale de timp de-a lungul celor în jur de 75 de minute pe care cu dificultate reuºeºte a le constitui. Criminalul, îmbrãcat în uniformã de poliþist, rãpeºte, una câte una, ºapte tinere, le transportã cu un un fel de TIR într-un loc ce seamãnã a baie transformatã în salã de arme ºi, dupã ce le traumatizeazã psihic preþ de câteva minute - lãsându-le sã îl roage în fel ºi chip a le cruþa viaþa - , le ucide fie prin strângere de gât cu o fâºie de material similar pânzelor funerare folosite la mumificãrile antice, fie cu diferite ustensile. Dupã fiecare crimã urmeazã câteva clipe în care filmul are iluzia cã devine psihologic, adicã prezentarea unor secvenþe ce se presupune cã valideazã boala mintalã a ucigaºului (momente de reculegere în care acesta fie îºi reazimã capul de picioarele dezgolite ale victimelor, fie le mângâie ori admirã sânii), reuºind nimic mai mult decât sã plictiseascã, la fel ca ºi plimbãrile monotone ale acestuia pe strãzile oraºului sau pe acoperiºurile clãdirilor, în cautare de noi victime. În timpul crimelor asistãm la fracþiuni de secunde în care din oglinda încãperii priveºte chipul buhãit al mamei acestuia, care, apropo, seamãnã cu Agatha Trunchbull din ,,Matilda'' ori cu Balbricker din ,,Porky's''. Montajul abundã în flashback-uri ºi editãri vizuale încât pur ºi simplu nu are nicio logicã, criminalul pãrând sã vadã atât crimele - sau, cel puþin fragmente din acestea - înainte de a le sãvârºi, cât ºi fantasme (ori nu) ale sale cu fetele ucise. Firul narativ este inexistent în cea mai mare mãsurã, asistãm la discuþii scurte, seci ºi iraþionale între matahala noastrã ºi mama sa, douã scene în care el este înfãºurat în bandaje de mumie de cãtre aceasta, câteva secvenþe în care el discutã cu un psiholog cam sictirit cãruia îi tot repetã cã îºi doreºte sã devinã mumie când va muri ºi alte câteva enormitãþi fastidioase.
Filmul este, cel puþin momentan, inexistent pe IMDb, la fel ca ºi pe site-ul acesta, dar puteti afla informaþii cu o simplã cãutare pe internet. Singurul motiv pentru care l-aº recomanda este varietatea de reacþii pe care victimele o manifestã. Asta mi s-a pãrut interesant. Nota mea: 4,7

[Proletar]

ce-i ala SPOILER?

[seven7seven]

dezvaluirea unor elemente ale plot-ului unui film/joc video/carte/etc., care sa rapeasca privitorului/cititorului/etc. o parte din experienta. de aici to spoil, a strica experienta.

[Piotr Buendia]

intreabarea lui keepwalking ramane.
ce e ala un spoiler ?

[Pitbull]

Räspunsul lui seven7seven rämâne.
Spoiler este atuncea când...

dezvaluirea unor elemente ale plot-ului unui film/joc video/carte/etc., care sa rapeasca privitorului/cititorului/etc. o parte din experienta. de aici to spoil, a strica experienta.

Sau, de exemplu, cum am pätit eu în clasa a IX-a, înainte de a mä duce la «Deux hommes dans la ville», de José Giovanni, cu Jean Gabin si Alain Delon. In drum spre Sala Palatului, mä-ntâlnesc c-un fost coleg dintr-a VIII-a.
- Ce faci, coane?
- Bine, uite, mä duc la "Doi oameni în oras".
- Misto. Moare Alain Delon.
- Ce? :?
- In film. Alain Delon moare. La sfârsit.
- Si de ce mi-ai spus? :shock:
- Päi... :huh: ca sä stii.

* * *

Back to topic.
Prospero, din päcate n-am väzut nici unul dintre filmele analizate de tine, asa cä nu pot judeca fondul. Dar cronichetele tale sunä bine, sunt scrise interesant si par sä comprime bine substanta analizei. Astept unele la filme pe care le stiu si eu, ca sä am la ce mä raporta.
M-au interesat comentariile tale despre ecranizarea dupä "Mimsy Were the Borogoves" - una dintre povestirile mele S.F. favorite, publicatä la noi într-un Almanah "Anticipatia" de prin jurul lui 1989, în traducerea excelentä a lui Dan Mihai Pavelescu: "Frazbile si granchioase". Din câte spui tu acolo, deduc cä filmul o tâmpeste iremediabil... dar, sä nu zic hop pânä nu sar. Astept sä-l väd.

[Prospero]

Multumesc pentru comentarii.
@ Pitbull, venind din partea-ti, aprecierile inseamna mult.

P.S.: Ar fi minunat daca ai posta povestirea respectiva pe undeva pe net...

P.P.S.: O sa astept, totusi, pana in Octombrie.

[Pitbull]

"Mimsy Were the Borogoves" se gäseste aici:
http://www.ataricommunity.com/forums.../t-408505.html
Iar "Frazbile si granchioase," în excelenta traducere a lui Pavelescu, aici:
www.astech.ro/p_pin/Fra_gran.doc
Dacä picä linkurile, sau ceva, puteti sä mi le cereti - mi-am salvat textele.

[Supastar]

@ PROSPERO (evident!)

te-ai intors? :sick:

si ce-i cu avatarul ala? nu erai asexual & stuff?

[Pitbull]

Supiii!!! :w00t: :o
Cât scriai tu, eu splitam - mesajul ce te-a stârnit acuma-i aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=14204
Hai, drege-o iute, cä cine vede succesiunea de mai sus o sä creadä c-ai înnebunit!

[Carmine Galante]

@ PROSPERO (evident!)

te-ai intors? :sick:

Din pacate da. :sick:

Le-am pus si dincolo (pe CineFan) si m-am gandit sa le postez si-aici intr-un thread. Sper ca nu va suparati...

Te puteai limita in a le posta numai acolo.

[Prospero]

Din pacate da. :sick:

Supastar, Carmine Galante, aveti cumva vreun diferend in privinta mea?



The Big Bang Theory (2007 -...)
Deºi prognozat pentru un sezon de peste 20 de episoade, „The Big Bang Theory“, unul dintre cele mai pline de originalitate seriale hollywoodiene de comedie ale anului 2007, a fost întrerupt dupã numai 8 datoritã unei controversate greve a scenariºtilor. Existã zvonuri cã se negociazã pentru continuarea sezonului de la sfârºitul lui ianuarie 2008. Asemãnãtor în privinþa dialogului, per ansamblu, cu „Third rock from the Sun“, TBBT prezintã viaþa cotidianã a doi tineri fizicieni cu oarecare probleme social-comportamentale care locuiesc într-un apartament închiriat. Leonard (Johnny Galecki) ºi Sheldon (Jim Parsons) (numiþi astfel de cãtre producãtorul Chuck Lorre drept omagiu adus versatilului regizor, scenarist ºi actor Sheldon Leonard), sunt prototipul tocilarilor geniali ce împãrtãºesc drept pasiuni comune fizica cuanticã, jocurile pe calculator, benzile desenate ºi tot felul de astfel de chestiuni geeky. În apartamentul vecin se mutã Penny, o tânãrã frumuºicã ºi reprezentativã pentru confirmarea existenþei sâmburelui de adevãr în bancurile cu blonde, fãtucã de care Leonard se îndrãgosteºte la prima vedere ºi în faþa cãreia Sheldon manifestã o atitudine asexualã, cu toate cã îi admite frumuseþea fizicã. Episodul pilot nu uimeºte prin nimic, fiind probabil un dezavantaj clar al sitcomului, însã umorul este în crescendo pe parcursul celorlalte ºapte episoade. Limbajul ºtiinþific, mult prea ermetic, al celor doi ºi al prietenilor acestora (poliglotul amator ºi îndrãzneþ Howard Wolowitz, interpretat de Simon Hedberg, ºi retrasul aparent mut în faþa femeilor de origine indianã Rajesh Koothrappali, interpretat de Kunal Nayyar) fac din încercãrile de socializare cu mundana Penny adevãrate scene de penibilitate ilarã, la fel ca ºi încercãrile lui Sheldon de a-i reteza avântul lui Leonard cãtre himera unei posibile relaþii între acesta din urmã ºi fatã (Leonard: „ªi, la urma urmei, de ce n-ar fi posibil? Eu sunt un mascul iar ea este o femelã.“; Sheldon: „Da, dar din ce specii?“). Leonard se manifestã inconsecvent, între hotãrâre ºi incertitudine, în mare parte datoritã aptitudinilor sale sociale deplorabile (discuþiile sale cu Penny, cu sau fãrã ajutorul celorlalþi trei antisociali, se deformeazã în subiecte bizare precum faptul cã ambii cunosc persoane care au suferit colonoscopie sau faptul cã lui îi place pasca deºi nu poate tolera lactatele). Sheldon pare a fi tipul maniacal ºi enervant care are cele mai amuzante replici ºi e gata oricând sã contrazicã opiniile cu care nu este de acord, lucru care îl face chiar sã îºi piardã slujba într-unul din episoade. TBBT se dovedeºte un serial CBS foarte promiþãtor ºi cu un potenþial care poate fi explorat pentru câteva sezoane fãrã pericolul de a interveni vreo urmã de plafonare. Sã sperãm cã aºa vor gândi ºi coordonatorii.

[Carmine Galante]

Carmine Galante, aveti cumva vreun diferend in privinta mea?

Mai multe, dar nu pot sa le dau pe goarna ca ti-ar sta sarmaua de Craciun infipta in gat.

[herbert]

imi place cum scrie Prospero...

[Prospero]

Herbert, multumesc pentru apreciere. Ai vizionat serialul? Chiar vi-l recomand tuturor. Cele 8 episoade se pot gasi pe internet.

Carmine Galante, imi pare rãu, ne cunoastem de undeva? Eu nu imi amintesc sa-ti fi cauzat vreo neplacere, asa ca sunt curios ce diferend ai avea in privinta mea.