i

[ovidiu bufnila]

Adaugandu-se mimesisului, poiesisul si genesisul reusesc sa se razboiasca pe campurile imaginarului. In ce fel un film poate afecta, influenta, potenta imaginea mea de sine? In ce fel imi pot construi o noua imagine despre Univers si despre ceilalti identificandu-ma, de exemplu, cu Neo? Sau, in ce masura Troia & Pitt produc clivaje de sens in mintea mea?

[ovidiu bufnila]

Problema:
Unde se afla ecranul? In afara mea? In mine? In imaginarul meu? Eu sunt ecranul? Sau e vorba de o valurire in care sunt de fapt aflat in TOATE punctele acestui proces de IMAGINE?

[Bulumulu]

Ecranul e oglinda publicului, in el se cauta, se gaseste, se place, se uraste, se regaseste, se indrageste si-si plange de mila

[Nae]

ecranul este ochiul critic si rece al spectatorului, care vede numai ce este cu adevarat, si care arata tot ce el n-ar vrea sa vada in sine.

[ovidiu bufnila]

Atunci publicul trebuie sa fie ecranul!

http://www.olimpiadelecomunicarii.ro...fb4705 9fe3a3

Ecranul e oglinda publicului, in el se cauta, se gaseste, se place, se uraste, se regaseste, se indrageste si-si plange de mila

[Bagheera]

Interesanta tema propusa. S-ar putea ca filmul sa fie ruda mai bogata a teatrului... Cu siguranta isi propune catharsis-ul ca scop, evident nu ca unic scop. Vrea sa scoata si ceva bani din asta. Pentru a fi in acord cu subiectul propus de tine ma voi opri la catharsis. Ce ar trebui sa insemne asta? O stare de maxima emotie care sa "arda" ce predispune la "boala" in om. Interesant e ca teatrul, filmul nu pot vindeca "deja egoistul", "deja avarul", "deja mincinosul"( pentru asta e nevoie de mai mult decat niste spectacole, v.psihodrama si nu e singura cale). Vindeca insa posibilitatea imbolnavirii tale. Cand urmaresti un spectacol ti se acceseaza puterea ta de a imagina lucruri, capacitate a fiintei umane. Intri intr-un univers abstract, nu conteaza daca e creat de altcineva sau de tine, important e ca odata ajuns acolo te trezesti emotionandu-te ca si cum el aproape e real. Important mi se pare mie cum se realizeaza intrarea in acest univers. Cred ca singura cale de acces este conventia. Cu cat conventia( un sistem de legi) este mai bine pusa la punct, mai solida, cu atat mai puternic intri in acest univers. Iata de ce este atat de necesara povestea intr-un film, scenariul. Daca nu crezi in ce se intampla pe ecran sau pe scena, nu e vina ta ci a celui care a nascocit "povestea" sau a celui care o spune in imagini; pur si simplu nu reuseste sa te faca sa accepti legile propuse pentru ca pur si simplu nu sunt bine puse la punct. Cam asta se intampla cu filmul romanesc; neavand decat cativa scenaristi, sa zicem vreo trei, nu reuseste sa te prinda, sa te poarte spre catharsis.
Acum, sa revenim putin la al doilea scop al filmului, cel comercial. Ce se intampla cu sistemul de legi despre care am vorbit mai sus: dat fiind ca la un moment dat s-a observat ca tine o data, de doua ori, el devine "reteta". Spectacolul renunta de bunavoie la rolul cathartic si, folosindu-se de reteta, face doar bani. Publicul simte exact emotia pe care a simtit-o si cel care a nascocit reteta sau sistemul de legi; poate fi minora sau extrem de importanta.
Si in incheierea acestei teorii: un spectacol fara o costructie solida a povestii nu te poate prinde si purta spre punctul maxim; un astfel de spectacol nu indeparteaza publicul din sala, din contra. Asta il face sa aduca si bani! Desi aduce bani, nu putem vorbi de film comercial!
Pare ca m-am departat de tema, dar nu e decat o parere. Concluzia este ca in unele filme te vei regasi si vor deveni filme de neuitat pentru tine, in altele te vei ghici dar, ok, nu-ti va pasa prea mult, in altele nu vezi nimic pentru ca nu reusesc sa te prinda inlauntrul lor.
Parerea mea... care este

[ovidiu bufnila]

Construiesti un euclidian intereant. Un euclidian insa. daca ecranul e de fapt valurit?
La mUlti Ani!

Ecranul e oglinda publicului, in el se cauta, se gaseste, se place, se uraste, se regaseste, se indrageste si-si plange de mila

[Bulumulu]

daca ecranul e valurit, atunci il vezi pe vecinu din dreapta si nu pe tine. la multi ani valuriti

[Nightwane]

taci dracu' ca poate se intoarce asta.

[Pitbull]

Too late, Mr. NightWane... Too late...

[ovidiu bufnila]

taci dracu' ca poate se intoarce asta.

[ovidiu bufnila]

Cum le pastram inlauntrul nostru? Unde se gasesc? In ce fel persista in memoria de lunga durata?

Interesanta tema propusa. S-ar putea ca filmul sa fie ruda mai bogata a teatrului... Cu siguranta isi propune catharsis-ul ca scop, evident nu ca unic scop. Vrea sa scoata si ceva bani din asta. Pentru a fi in acord cu subiectul propus de tine ma voi opri la catharsis. Ce ar trebui sa insemne asta? O stare de maxima emotie care sa "arda" ce predispune la "boala" in om. Interesant e ca teatrul, filmul nu pot vindeca "deja egoistul", "deja avarul", "deja mincinosul"( pentru asta e nevoie de mai mult decat niste spectacole, v.psihodrama si nu e singura cale). Vindeca insa posibilitatea imbolnavirii tale. Cand urmaresti un spectacol ti se acceseaza puterea ta de a imagina lucruri, capacitate a fiintei umane. Intri intr-un univers abstract, nu conteaza daca e creat de altcineva sau de tine, important e ca odata ajuns acolo te trezesti emotionandu-te ca si cum el aproape e real. Important mi se pare mie cum se realizeaza intrarea in acest univers. Cred ca singura cale de acces este conventia. Cu cat conventia( un sistem de legi) este mai bine pusa la punct, mai solida, cu atat mai puternic intri in acest univers. Iata de ce este atat de necesara povestea intr-un film, scenariul. Daca nu crezi in ce se intampla pe ecran sau pe scena, nu e vina ta ci a celui care a nascocit "povestea" sau a celui care o spune in imagini; pur si simplu nu reuseste sa te faca sa accepti legile propuse pentru ca pur si simplu nu sunt bine puse la punct. Cam asta se intampla cu filmul romanesc; neavand decat cativa scenaristi, sa zicem vreo trei, nu reuseste sa te prinda, sa te poarte spre catharsis.
Acum, sa revenim putin la al doilea scop al filmului, cel comercial. Ce se intampla cu sistemul de legi despre care am vorbit mai sus: dat fiind ca la un moment dat s-a observat ca tine o data, de doua ori, el devine "reteta". Spectacolul renunta de bunavoie la rolul cathartic si, folosindu-se de reteta, face doar bani. Publicul simte exact emotia pe care a simtit-o si cel care a nascocit reteta sau sistemul de legi; poate fi minora sau extrem de importanta.
Si in incheierea acestei teorii: un spectacol fara o costructie solida a povestii nu te poate prinde si purta spre punctul maxim; un astfel de spectacol nu indeparteaza publicul din sala, din contra. Asta il face sa aduca si bani! Desi aduce bani, nu putem vorbi de film comercial!
Pare ca m-am departat de tema, dar nu e decat o parere. Concluzia este ca in unele filme te vei regasi si vor deveni filme de neuitat pentru tine, in altele te vei ghici dar, ok, nu-ti va pasa prea mult, in altele nu vezi nimic pentru ca nu reusesc sa te prinda inlauntrul lor.
Parerea mea... care este

[Pitbull]

Fugiiiti, määääää.....!!!! :o :o :o

[Bulumulu]

cu medicamente

[Pitbull]

Telepatule, mi-ai citit gându'! Tu postai, si eu cugetam la diazepam, haloperidol si arsenic (färä dantelä veche!)

[Bulumulu]

:lol: inseamna k avem dreptate

[ovidiu bufnila]

Loool! Nu ai unde sa fugi, ecranul e pretutindeni.
OB

Fugiiiti, määäääää.....!!! :o :o :o

[st3fan]

OB

Always OB, lool.

[ovidiu bufnila]

Not probleme.
Ecranul fie cu tine!
OB
http://www.apsi.ro/index.php?option=...78&Itemi d=32

Always OB, lool.

[Pitbull]

http://www.apsi.ro/index.php?option=...78&Itemi d=32

Aveti, bäi, grijä, nu clicati pe chestia asta, cä se ia! Nici toate firewallurile newällurite si nici toate streptomicinele si stricninele din lume nu vä mai scapä! Cum îi zicea Costicä Marinescu, profu' nostru de filosofie din facultate, lu' fi-su', când era mic, arätându-i poza lui Nea Nicu: "Ai grijä, cä dacä nu te tii de carte, ca ästa ajungi!"