Turneul Forumistilor: chuckyfan ne propune Ex Drummer

[robertsandu]

haha, da, am sesizat ca si in directia aia bate filmul, dar mie mi se pare ca nu functioneaza partea asta. abia asa devine filmul exploatativ, Daca se vroia a fi serios si a vorbi despre freaks, trebuia sa ramana cu picioarele pe pamant. Comedia ii tare aripile in privinta asta.

Spot on.

[Federico]

In aplecarea artei noi pentru ceea ce este greţos şi respingător din punct de vedere fizic, căreia apologeţii statu quo-ului nu ştiu să-i opună nimic altceva decît ideea că realitatea este atît de urîtă deja, încît arta ar fi obligată să se consacre Frumosului celui nobil, se întrevede motivul critic şi materialist, conform căruia arta denunţă dominaţia prin formele sale autonome, chiar şi pe cea sublimată la rang de principiu spiritual, depunînd mărturie despre tot ce respectiva dominaţie refulează şi reneagă.

Verdictul estetic asupra Urîtului se sprijină pe tendinţa, verificată de psihologia socială, de a considera Urîtul, pe drept cuvînt, ca expresie a suferinţei, şi, la modul proiectiv, de a-l dispreţui. Ca şi în cazul general al ideologiei burgheze, imperiul lui Hitler a furnizat şi aici dovada: cu cît s-a torturat mai mult prin beciuri, cu atît mai mare stradania, la suprafaţă, de a salva aparenţele.

[rvn]

artei noi

se simte o tendinta de dominare a inesteticului, sau nu sesizez eu bine? mai e putin si punem semn de egalitate intre termeni. arta noua= mai mult inestetic decat estetic, mai mult urat decat frumos, mai mult degradant decat nobil. e un semn ca omenirea s-a plictisit si n-o mai excita decat manifestarile bolnav-ciudate si umorul, negru sau albastru-n picatele, care se transforma in rictus de scarba cand nu mai suporta nici el atata voma care acopera ceea ar fi putut avea minim de decenta in exprimarea care chinuia talentul de fauritor de arta noua al artistului ratat?

[Mercutio]

Ion Baiesu are o schita umoristica, in care un profesor universitar ajungea tarziu acasa in fiecare seara, beat mort, ingrijorandu-i pe ai sai, sotie si parinti. Acestia din urma nu stiau ce se intampla cu el, pentru ca mai tarziu sa afle ca isi petrecea timpul undeva intr-un restaurant de mana a doua, langa gara, cu un carutas, neras si imbracat prost, sub pretext ca tipul, carutasul, era genial in materie de vulgaritate. Urmarind filmul de fata imediat mi-am amintit de povestirea respectiva, care se numeste Cura de vulgaritate. Unii oamenii de spirit simt la un moment dat nevoia de diversitate, de a cauta experiente noi, de a calatori, asa cum facea Hemingway, de a se izbi de alte realitati, de a evada din conventionalismul lumii civilizate. Pe aceasta idee se bazeaza filmul. Scriitorul nostru decide sa faca o cura de vulgaritate. Asa cum ne dezvaluie chiar el cand il intreaba prietena lui de ce vrea sa se alature celor trei loseri:"I don't really know. I think I want to step outside my happy world. Descend into the depths of stupidity, ugliness, obtuseness, unfaithfulness and fake.Latch onto the life of losers, but without belonging to that world and in the knowledge that I can always return to may own world". Ca urmare incepe sa se scalde in aceasta lume de handicapati si idioti. Cineva spunea ca cele trei personaje, cei trei handicapati, nu au nimic bun, ca sunt prezentate doar aspecte negative ale acestei lumi (mizerie, violenta, suferinta, prostie). Dar muzica? Cei trei sunt excelenti muzicieni si asta e extraordinar.
E ceea ce il atrage pe scriitor in aceasta experienta, pe de o parte. Pe de alta parte, cauta sa regaseasca o anume libertate de exprimare si comportament, lucrurile sunt mult mai simple pe acele taramuri, mai directe, se opereaza si se spun in fata, fara ocolisuri, fara complezenta. Se observa treptat o schimbare, o transformare, in comportamentul lui scriitorului. Desi la inceput are retineri si ramane doar pe post de observator, mai tarziu incepe sa se implice, inevitabil, in viata celor din formatie, incearca sa faca putina ordine in aceasta lume incalcita, lucru imposibil. Drept urmare devine agresiv la randul lui, capata obiceiul sa-i pocneasca pe cei care-l contrazic, se transforma, incet-incet, in unul de-al lor. Asta pana in momentul in care ii omoara pe toti. "Omoara" intre ghilimele, asa cum un scriitor isi "omoara" personajele in propriul roman sau povestire. Pentru ca trebuie sa observati de la bun inceput cum e prezentata aceasta istorie. Nu trebuie luata in serios in primul rand. Tonul e unul ca cel din comediile de inceput ale lui Woody Allen. Naratiunea se deruleaza strict din punctul de vedere al scriitorului, care e si personaj si povestitor. Deci toate derapajele pe care le intalnim de-a lungul filmului trebuie luate ca pornind din imaginatia lui. Il si vedem la un moment dat scriind un dialog la masina de scris, dialog care are loc in scena urmatoare. Toate efectele si trucurile folosite: filmul dat inapoi, atunci cand sunt prezentate biografiile celor trei membri ai formatiei, imaginea din vagin si cea cu penisul imens, tipul care batea femei filmat cu capul in jos, pentru ca asa il percepe scriitorul, nu-l vede ca fiind normal (interesant mijloc de expresie); toate astea denota si amintesc mereu ca e vorba de o fictiune si de personaje literare. De altfel chiar din prima scena realizam ca avem de-a face cu un discurs brechtian: scriitorul se adreseaza direct spectatorului. La fel la sfarsit, scenele acelea aparent teribile, dar extrem de comice, cu cadavrele pline de sange dand ultimile replici privind direct in camera. Dupa toate discutiile pe aici ma asteptam sa pierd vremea cu filmul acesta. Dar am fost placut surprins. E o realizare interesanta, plina de idei si comica in acelasi timp.

Thumb up

[robertsandu]

Foarte mișto scris, Mercutio. Însă aceasta cură de vulgaritate înseamnă, de fapt, să accepți vulgarul într-un film, nu pentru ceea ce exprimă el, cât pentru simplul fapt că este vulgar. Iar asta este din foarte multe puncte de vedere greșit.

Ce se întâmplă dacă eu nu am nevoie de o cură de vulgaritate, ci în schimb vreau minima decența să nu faci sacrilegiul de a batjocori familia, doar pentru a oferi o plăcere lipsită de sens celor care urmăresc o evadare din monotonie? S-ar putea ca în următorii zece ani să avem nevoie de o cură de optimism în stilul ăsta, pentru că observ o tendință dureroasă a peliculelor de a se orienta spre urât, spre boală, spre suferință sau dispreț. Unele chiar îndrăznesc să se autointituleze drept comedii pe baza a cum lucrează cu aceste concepte.

[rvn]

evadarea din monotonie este pretextul pentru tendinta de a admira uratul. ah, ne-am plictisit de banal, vrem ceva care sa ne trezeasca simturile, sa ni le excite cum n-a facut nimic altceva pana acum. si-atunci, e mult mai la indemana sa te agati de opusul normalului.
ca sa fiu in ton cu filmul: e ca si cum ai da nastere unui copil cu un singur ochi si eventual fara nas si cu o singura buza, dar, tu si altii care s-au plictisit sa vada numai copii frumosi, vad in al tau, cea mai frumoasa creatura. asa o fi. uratul e urat, oricat l-ai intoarce pe toate fetele. spoiala care il acopera e doar un strat subtire de vopsea, care se scorojeste cu timpul si ramane mai hidos decat era initial. am credinta ca arta, adevarata arta, n-are nimic de-a face cu asemenea creatii, fie ele categorisite de intectualii rafinati, ca, umor negru, doar fiindca au curajul sa infrunte banalul.

[Mercutio]

Foarte mișto scris, Mercutio. Însă aceasta cură de vulgaritate înseamnă, de fapt, să accepți vulgarul într-un film, nu pentru ceea ce exprimă el, cât pentru simplul fapt că este vulgar. Iar asta este din foarte multe puncte de vedere greșit.

Ce se întâmplă dacă eu nu am nevoie de o cură de vulgaritate, ci în schimb vreau minima decența să nu faci sacrilegiul de a batjocori familia, doar pentru a oferi o plăcere lipsită de sens celor care urmăresc o evadare din monotonie? S-ar putea ca în următorii zece ani să avem nevoie de o cură de optimism în stilul ăsta, pentru că observ o tendință dureroasă a peliculelor de a se orienta spre urât, spre boală, spre suferință sau dispreț. Unele chiar îndrăznesc să se autointituleze drept comedii pe baza a cum lucrează cu aceste concepte.

Nu cred ca ar trebui interzise - ar fi absurd - violenta, vulgaritatea, uratenia, mizeria, deviatiile de natura psihica ale oamenilor, etc. din filme sau opere de arta. Cum spunea cineva, 'sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este strain' (aproximativ citat). Dar omul este o fiinta rationala, totusi, cautand mereu o motivatie in faptele pe care le percepe.
Trebuie sa disociem filmele care au o idee, o motivatie, atunci cand prezinta elemente dezagreabile, ca sa zic asa, de cele care le prezinta in mod gratuit, doar exploatandu-le.
Exploitation movies sunt cele mai slabe filme in opinia mea. Lipsa de idei crasa!
Si exista filme care exploateaza elemente agreabile, unde totul e frumos, curat, la locul lui. La fel de proaste, si cred ca mai multe la numar.
Delimitarea nu e atat de clara, binenteles, sunt filme care isi gasesc o motivatie, chipurile, dar sunt slabe din lipsa de originalitate. Aceasi idee copiata mereu: catastrofa, serial killerul, zobiies, vampirii, etc.

[robertsandu]

Trebuie sa disociem filmele care au o idee, o motivatie, atunci cand prezinta elemente dezagreabile, ca sa zic asa, de cele care le prezinta in mod gratuit, doar exploatandu-le.
Exploitation movies sunt cele mai slabe filme in opinia mea.

Și totuși ai dat thumbs up unui film ca Ex Drummer, unde dezagreabilitățile ne sunt oferite din plin, sub forma unor justificări firave (ca să nu spun inexistente).

Crezi că regizorul a vrut doar să prezinte cum este lumea personajelor din film? Cred că nu. A dorit, îți spun eu ce, să facă mișto de ea, în cel mai deplorabil mod cu putință și întotdeauna de pe o poziție de superioritate (cum, de altfel, face și Dries în film). Realismul nu înseamnă să stai undeva comod la vreun conac și să batjocorești în continuu carețele unora infinit mai nefericiți ca tine. Asta se cheamă aroganță și tupeu, chiar și o formă de superficialitate dacă mă gândesc bine.

De filmat, ești liber să filmezi aproape orice, inclusiv cum trăiește un grup de handicapați - cât timp îți ții caterinca pentru tine. Până una alta, eu cred că Ex Drummer pare să încerce să transmită un singur mesaj, și anume că viața unor indivizi nefericiți poate consitui o formă ciudată de umor, când, de fapt, tot ce reușește să transmită este o profundă senzație de milă.

Filmul ăsta nu se abține la a descrie un mod de viață. Face mult mai mult de atât. Ceva inacceptabil in my book. Încearcă să-ți spună ce trebuie să simți și cum trebuie să gândești.

[rvn]

limba romana pe intelesul tuturor: N-A SCRIS NIMENI AICI DE INTERZICERE.
nici vorba de asa ceva.

[Malombra]

Ceva inacceptabil in my book. Încearcă să-ți spună ce trebuie să simți și cum trebuie să gândești.

unde exact face asta, dragă robert? aşa, orice film este propagatorul unui mod de viaţă. un film nu poate fi atotcuprinzător, nu poate include în sine TOATE tipurile de comportamente, atitudini, ţoale, vîrste, categorii sociale , etnii sau meserii, astfel încît prin această universalitate să arate că nu e biased, adică nu e înclinat să reprezinte ceva mai mult decît altceva. unde ar încăpea tot asta într-un film? nici măcara baraka sau koyaniqaatsi nu reuşesc asta, deşi călătoresc ca filme în jurul lumii. în două ceasuri tu vrei şi o trecere în revistă a istoriei, psilogiei şi civilizaţiei omenirii. scuze, dar nici marii antropologi nu au reuşit-o . filmul şi numai el e condamnat să aibă limite care să nu-i permită să poată vorbi despre tot. orice film decupează, de la tarkovski la nolan , de la dreyer la suwa. dar acest decupaj, această parţialitate necesară, nu impune un mod de viaţă. în orice caz nu acest film o face. the big lebowski e mult mai dogmatic în acest sens. el da, îţi impune un mod de viaţă. ex-drummer e totuşi destul de decent la capitolul ăsta: îi prezintă pe handicapaţi ca pe handicapaţi, nu ca pe nişte prinţi frumoşi, nişte inşi antisistemici care cunosc adevărul. sunt retardaţi, sunt ridicoli, sunt greţoşi, dar nici un moment acest fapt nu e cosmetizat. compară cu Oasis şi vezi diferenţa.

[robertsandu]

@Malombra, eu nu vreau ca un film să-i cosmetizeze pe handicapați, dar nici să mi-i prezinte ca niște semi-oameni, căci nici asta nu sunt. Imaginea care se desprinde din Ex Drummer despre acest grup social este una fabricată, falsă, intenționat dezumanizată. Nicio extremă nu este bună.

Eu nu mă așteptam ca Ex Drummer să fie atotcuprinzător. Mă așteptam, totuși, să nu fie de-a dreptul unidimensional. Mă așteptam să mă facă să simt ceva mai mult decât doar greață. Dacă am cerut prea mult... nu am nimic de comentat. Nu pot decât să dau acestui film nota pe care cred eu că o merită. Și da, cred că filmul ăsta poartă în conținutul său impresia regizorului vis-a-vis de handicapați, homosexuali ș.a. De asta și-a și ales omul imaginile care i-au convenit, adică cele care i-au pus pe acești oameni în ipostaze jenante. Rezultatul e doar un vehicul care transmite etichetări scandaloase.

Ex Drummer ar fi avut sens într-un registru al realismului de genul dur, dar adevărat. Însă pentru a face un astfel de film nu trebuie să vii cu o atitudine de superioritate. Personajele de tip realist sunt faimoase pentru complexitatea lor, la fel cum un om este complex în întregul lui. Ce complexitate ne oferă cei trei handicapați din Ex Drummer? Niciuna.

[Malombra]

asta pentru că filmul nu e numai despre complexităţile calofile ale umanităţii. şi nu de la exdrummer încoace, ci de mai demult. exdrummer e radical, nihilist, prea curajos pentru epoca sa (sic! epoca milei, măcar şi de suprafaţă, de corectitudine occidental-politică), infinit de cinic. este amoral, neconfortabil, nu te învaţă nimic. iar umorul lui negru, crud, nemilos, e unul care depăşeşte simpla farsă. filmul bate crunt reprezentările privitorului, multe replici din el, tot setul de inşi atinşi de patologie chiar sunt extrem de comice, deşi rîsul acesta e unul compensator, vine după ruptura dintre propriile reprezentări şi grotescul social al filmului. pentru că prostia şi iresponsabilitatea în doze suficiente genearează absurd, iar absurdul rîsul. eu nu privesc atît de încruntată filmul, pentru că am văzut şi auzit chestii care moral sunt de zeci de ori mai scandaloase, deşi la suprafaţă par curăţele, spălate , îngrijite. apoi, indiferenţa zilnică e iarăşi mult mai împuţită decît orice ar arăta acest film. a-ţi întoarce ochii nu te face mai uman, iar însăşi atitudinea scriitorului, care tranzitează vieţile celor 3 retardaţi fără a mişca un deget ca să-i îndrepte, corijeze, cred că e şocul esenţial al filmului. el trece pe lîngă ei, îi ia peste picior, apoi se întoarce acasă la femeia lui curată, calmă, arătoasă. acest tranzit imperturbabil creează falsa impresie că scriitorul e complice, pentru că non-intervenţia lui e interpretată ca un fel de acord tacit cu ce se întîmplă. dar e o interpretare falsă. filmul acesta e anti-pedagogic, amar, mizantrop. un exerciţiu triumfător şi fără regrete în dicţia mizantropiei. filmul e disperat şi sărit de pe fix, dar excentricitatea lui hipnotizează.

[robertsandu]

asta pentru că filmul nu e numai despre complexităţile calofile ale umanităţii. şi nu de la exdrummer încoace, ci de mai demult. exdrummer e radical, nihilist, prea curajos pentru epoca sa (sic! epoca milei, măcar şi de suprafaţă, de corectitudine occidental-politică), infinit de cinic. este amoral, neconfortabil, nu te învaţă nimic. iar umorul lui negru, crud, nemilos, e unul care depăşeşte simpla farsă. filmul bate crunt reprezentările privitorului, multe replici din el, tot setul de inşi atinşi de patologie chiar sunt extrem de comice, deşi rîsul acesta e unul compensator, vine după ruptura dintre propriile reprezentări şi grotescul social al filmului. pentru că prostia şi iresponsabilitatea în doze suficiente genearează absurd, iar absurdul rîsul. eu nu privesc atît de încruntată filmul, pentru că am văzut şi auzit chestii care moral sunt de zeci de ori mai scandaloase, deşi la suprafaţă par curăţele, spălate , îngrijite. apoi, indiferenţa zilnică e iarăşi mult mai împuţită decît orice ar arăta acest film. a-ţi întoarce ochii nu te face mai uman, iar însăşi atitudinea scriitorului, care tranzitează vieţile celor 3 retardaţi fără a mişca un deget ca să-i îndrepte, corijeze, cred că e şocul esenţial al filmului. el trece pe lîngă ei, îi ia peste picior, apoi se întoarce acasă la femeia lui curată, calmă, arătoasă. acest tranzit imperturbabil creează falsa impresie că scriitorul e complice, pentru că non-intervenţia lui e interpretată ca un fel de acord tacit cu ce se întîmplă. dar e o interpretare falsă. filmul acesta e anti-pedagogic, amar, mizantrop. un exerciţiu triumfător şi fără regrete în dicţia mizantropiei. filmul e disperat şi sărit de pe fix, dar excentricitatea lui hipnotizează.

Malombra, you're reaching, cum ar zice englezii. Disperat, sărit de pe fix, nihilist, amoral, radical etc nu sunt proprietăți care să garanteze automat calitatea unui film de a fi foarte bun. Trebuie să existe și un "dar" în toată înșiruirea asta de adjective, mai degrabă cu sens negativ decât pozitiv.

Pentru tine, acest "dar" este dat de excentricitatea sa hipnotizantă. Pentru mine, nu există niciun "dar". Pentru că a fi excentric înseamnă a fi bizar, ciudat. Din nou, "bizar" nu este neapărat o calitate ce este recunoscută ca atare de toată lumea. Pentru unii bizar înseamnă grozav. Pentru mine bizar inseamna riscant - adică poate fi un tip de bizar bun, precum în Mulholland Dr. de pildă, sau un tip de bizar prost, ca în filmul de față.

[Mercutio]

Și totuși ai dat thumbs up unui film ca Ex Drummer, unde dezagreabilitățile ne sunt oferite din plin, sub forma unor justificări firave (ca să nu spun inexistente).

am dat thumbs up pentru ca mi-a placut filmul si consider ca are o idee destul de originala, un pretext, asa cum am spus mai sus. are, deci, o justificare care nu e deloc firava. dimpotriva, e atrenanta, e intriganta. anume calatoria unui om normal, inteligent (scriitorul) in lumea unor anormali, handicapati, idioti (cei trei rockeri). pe mine m-a prins de la inceput, mi-a starnit dorinta de a afla cum se va sfarsi toata peripetia asta. cum o va descrie el, scriitorul? pentru ca el reprezinta altceva decat un reporter de la antena 1 sau ceva, care urmareste doar fapte reprobabile si scandaluri pentru a fi prezentate la stiri.

Crezi că regizorul a vrut doar să prezinte cum este lumea personajelor din film? Cred că nu. A dorit, îți spun eu ce, să facă mișto de ea, în cel mai deplorabil mod cu putință și întotdeauna de pe o poziție de superioritate (cum, de altfel, face și Dries în film). Realismul nu înseamnă să stai undeva comod la vreun conac și să batjocorești în continuu carețele unora infinit mai nefericiți ca tine. Asta se cheamă aroganță și tupeu, chiar și o formă de superficialitate dacă mă gândesc bine.

De filmat, ești liber să filmezi aproape orice, inclusiv cum trăiește un grup de handicapați - cât timp îți ții caterinca pentru tine. Până una alta, eu cred că Ex Drummer pare să încerce să transmită un singur mesaj, și anume că viața unor indivizi nefericiți poate consitui o formă ciudată de umor, când, de fapt, tot ce reușește să transmită este o profundă senzație de milă.

Filmul ăsta nu se abține la a descrie un mod de viață. Face mult mai mult de atât. Ceva inacceptabil in my book. Încearcă să-ți spună ce trebuie să simți și cum trebuie să gândești.

nu sunt de acord cu tine. nu e vorba de superioritate fata de acei handicapati sau modul lor de viata. eu unul n-am regasit asa ceva in film. autorul a prezentat universul respectiv si pe cei care il locuiesc asa cum sunt. poate nu stii, dar oameni de felul acesta chiar exista si se comporta exact cum ai vazut in film. cele trei personaje sunt cat se poate de plauzibile. cat despre scriitor, faptul ca descrie lucrurile mai ironic, mai umoristic: asta e stilul lui. asa o descrie de altfel si pe fiica ministrului, care e la polul opus mediului social prezentat in film. si ca personaj in film scriitorul nu are o atitudine de superioritate. vorbeste cu ceilalti de la egal la egal, ii viziteaza pe fiecare, ii considera buni muzicieni, si pana la urma gratie lui ajunge formatia sa castige concursul de rock. ceea ce vrea sa spuna ca oamenii acestia fac si altceva decat sa bea, sa se drogheze, sa-si bata nevestele toata ziua. nu sunt atat de teribili, au si ceva bun in ei. acesta e mesajul filmului cred. cu asta ramai la sfarsit.

[Mercutio]

limba romana pe intelesul tuturor: N-A SCRIS NIMENI AICI DE INTERZICERE.
nici vorba de asa ceva.

e adevarat. n-a mentionat nimeni despre interzicere. nu stiu de unde mi-a venit.
probabil citind mesajele tale :

regret enorm o spun, vidul lasat urma de excluderea puritanismului ca mod de educatie in comunism, a fost inlocuit de un libertinaj educational prost inteles si luat ca atare.

mi se pare nociv ceea ce reuseste sa ascunda sub masca asta a falsei reprezentari prin grotesc.

trebuie sa avem bunul simt si cele mai importante valori sociale transmise prin intermediul acesteia. si cand intr-un film care pune accent pe comportamente sociopate care atenteaza la lucrurile astea spuse de mine, mi se pare intr-adevar nociv, chiar daca, expresia cinematografica, este, asa cum ai zis si tu, grotescul.
ce simplu este sa luam ca etalon asa ceva, atunci cand, si-acum raportez la zona noastra geaografica, de 20 de ani incoace, propovaduim occidentalizarea, inclusiv valorile ei sociale si morale. nu-i mare lucru ca sub masca dilimachismului, si-n absenta unei minime educatii pe care familia le-o mai poate da copiilor,, ca pe scoala, oricum nu se mai pune baza, sa ne trezim ca suntem asaltati de asa ceva, numai in virtutea faptului ca este distractiv.

am credinta ca arta, adevarata arta, n-are nimic de-a face cu asemenea creatii, fie ele categorisite de intectualii rafinati, ca, umor negru, doar fiindca au curajul sa infrunte banalul."

[robertsandu]

@Mercutio, da, grație lui ajung să câștige concursul de rock... și să moară subit la final. Da, eu zic că acest personaj, Dries, este de fapt un fel de bun samaritean. A scăpat lumea de câțiva fraieri. Eu închei aici discuția. Am zis tot ce aveam de zis, mai departe e o problemă de interpretare. Care interpretare la mine se întâmplă să fie diferită.

Apropo, Mercutio, de ce Dries nu este ironizat, batjocorit, doar este un criminal până la urmă, nu-i așa?, un pervers, un om cu tendințe nihiliste și chiar sociopate? De ce regizorul spală pe jos cu homosexualii, cu handicapații, de ce dezumanizează femeia? De ce nu face asta și cu personajul principal? Se poate pentru că Dries este favoritul său, pentru că el este cel care, de fapt, acționează ca și cum ar fi vocea regizorului?

De ce este acceptabil, ca Dries să acționeze strict ca observator în 90% din timp, pentru ca în final să se transforme în călău? Cu ce este mai bun un criminal, față de un pederast? De ce are Dries parte de un tratament preferențial, când el ar fi trebuit băgat în gloata celor care arată, pe față, comportamente de o devianță crasă?


Oare de ce am avut senzația ca regizorul l-a prezentat ca pe un om superior celor trei handicapați, când el este de fapt personajul negativ nr-ul 1 al filmului? Și, mai presus de toate - mă întreb - de ce un personaj negativ până în măduva oaselor mi-a fost prezentat, culmea culmilor, ca fiind unul pozitiv? Asta vis-a-vis de aparențe, Malombra.

[Mercutio]

@Mercutio, da, grație lui ajung să câștige concursul de rock... și să moară subit la final. Da, eu zic că acest personaj, Dries, este de fapt un fel de bun samaritean. A scăpat lumea de câțiva fraieri. Eu închei aici discuția. Am zis tot ce aveam de zis, mai departe e o problemă de interpretare. Care interpretare la mine se întâmplă să fie diferită.

Apropo, Mercutio, de ce Dries nu este ironizat, batjocorit, doar este un criminal până la urmă, nu-i așa?, un pervers, un om cu tendințe nihiliste și chiar sociopate? De ce regizorul spală pe jos cu homosexualii, cu handicapații, de ce dezumanizează femeia? De ce nu face asta și cu personajul principal? Se poate pentru că Dries este favoritul său, pentru că el este cel care, de fapt, acționează ca și cum ar fi vocea regizorului?

De ce este acceptabil, ca Dries să acționeze strict ca observator în 90% din timp, pentru ca în final să se transforme în călău? Cu ce este mai bun un criminal, față de un pederast? De ce are Dries parte de un tratament preferențial, când el ar fi trebuit băgat în gloata celor care arată, pe față, comportamente de o devianță crasă?


Oare de ce am avut senzația ca regizorul l-a prezentat ca pe un om superior celor trei handicapați, când el este de fapt personajul negativ nr-ul 1 al filmului? Și, mai presus de toate - mă întreb - de ce un personaj negativ până în măduva oaselor mi-a fost prezentat, culmea culmilor, ca fiind unul pozitiv? Asta vis-a-vis de aparențe, Malombra.

eu am interpretat altfel finalul filmului. am spus-o deja. exista o scena spre sfarsit in care il vedem pe scriitor scriind un dialog intre el si mama tipului cu mana teapana. imediat dupa asta urmeaza scena in care are loc acest dialog: in timp ce el pleca de la repetitii este chemat de ea si incep sa discute. cum interpretezi asta? asta vrea sa arate, dupa mine, ca ce se intampla in film este scris, imaginat, de scriitor dinainte. ca si cum ar fi scris scenariul a ceea ce urmeaza. la tot pasul iti este aminti ca toate faptele exagerate provin din imaginatia scriitorului. nu avem de a face cu un film dupa intamplari reale sau un reportaj. ai luat drept credibila scena din vagin? pentru ce ai lua in serios crimele de la sfarsit, mai ales ca mortii vorbesc dupa ce au fost omorati.

<<De ce regizorul spală pe jos cu homosexualii, cu handicapații, de ce dezumanizează femeia?>>
convingerile si credintele unui autor nu se idendifica neaparat cu cele ale personajelor lui. exista in zilele noastre o gramada de rasisti, sovinisti, homofobi. n-ar trebui sa apara in filme de fictiune?

pana la urma, asa cum ai spus, e o chestiune de interpretare.

[robertsandu]

@Mercutio, în cazul în care totul este imaginat de scriitor, atunci se duce dracului și ultima fărâmiță de realism pe care ar fi putut-o avea filmul. Atunci, îți pun întrebarea, dacă lucrurile alea nu s-au întâmplat, ci sunt, de fapt, rolul imaginației unui scriitor ratat, atunci care este scopul filmului? Ca să văd ce poate fabula un dobitoc? Sunt complet de acord cu Federico aici, filmul își pierde din valoare tocmai fiindcă nu se rezumă la a fi dur, dar realist.

Încearcă să treacă prea mult ca film de artă - de unde și nota pe care i-am dat-o. Lasă domnule ironiile, metaforele, filmările invers și spune-ne ce contează în cazul ăsta: povestea personajelor! Atunci cred că ar fi fost un film de thumbs up.

Legat de scena cu vaginul imens, ea este o metaforă cu subtrat comic (dacă spuneți voi), care are rolul de a hiperboliza membrul și așa foarte generos al lui Big Dick. Iar faza din final, când tipii aceia vorbesc după ce au murit este o încercare (complet ratată, zic eu) de a ne oferi câteva explicații cu privire la cum au ajuns în acea situație.

Cât despre cronologia inversată din scena cu discuția dintre Dries și tipa cheală, este exact atât: doar o cronologie inversată. Minus metaforele cu vaginul și cu morții vorbitori, n-am absolut niciun motiv să cred că anumite secvențe există doar în mintea scriitorului.

[reivan]

Daca mai citesc dialoguri "inteligente" intre oameni destepti si culti despre nimic turbez si va injur!
Nu-i chat aici sa ne certam despre non-sensuri. Mie-mi place haosul \/ . Dar nonsens-ul discutiilor voastre copilaresti frizeaza nebunia . Putem sa ne certam despre nimic si sa ne facem draci sau putem sa nu.

Scuzati-mi interventia neobrazata de copchil imatur care n-are ce cauta intr-o discutie de oameni mari...dar prea o dati in "ba` pa` ma-tii"

[Malombra]

robert, pentru mine bizareria nu înseamnă automat ovaţii extatice. filmul acesta e mai mult decît o sumă de adjective, am şi explicat parcă. nu a fost o succesiune goală de calificative, cu puţin noroc poate ai observat şi asta. dacă bizareria singură ar fi cheia succesului, atunci m-aş lăsa de vizionat filme şi m-aş apuca de cabinete de curiozităţi. suma calităţilor sale îl face excepţional. pentru că, altfel, am văzut separat filme şi nihiliste, şi amorale, şi bizare. deci nu are rost să pretinzi că singură stranietatea abordării (chiar nu e atît de stranie) mi-l face accesibil şi valid. iar dacă tu crezi că ce scot ăia pe gură regizorul încearcă să impună ca monedă curentă, atunci ai pierdut toată miza filmului. te indignează ceva ce e luat cu titlu de ironie. filmul e anti-pedagogic, parcă am mai spus. iar nota de dispreţ asociată adjectivului *retardat* e prezentă în afirmaţii uzuale, nescandaloase , gen *în acest concurs s-a vorbit atît de mult despre atîtea filme retardate*. nu? mă întreb unde era atunci simţul tău civic atît de acut. (întrebare retorică. nu te trag de barbă).

comportamente de o devianță crasă?

adică aceal de a fi observator lucid a ce se întîmplă în jur. de cînd observarea e crimă? nu e ea garantul autenticităţii relatării unui fenomen? e revoltătoare, bine, dar nu e necesară pentru o relatare ulterioară care să merite măcar două parale? zola vorbea despre prima menstruaţie şi pe vremea lui oripila pe toată lumea..