(Robert Bresson) A Man Escaped vs. Zerkalo (Andrei Tarkovsky)

[Chambord]

^Pare un film interesant

[Federico]

A Man Escaped
Toată meștereala asta e la fel de captivanta precum un manual de prelucrare a fontei de la Ed Stiinta si Tehnica.
[...]
Scenele se succed rapid, la citeva secunde, ca nu cumva sa ne absoarba si, doamne feri, sa avem parte de o experienta cinematografica.

Ha! Ha! Ha!
Mi-am luat RDA-ul de umor pe ziua de azi!

Da' stii ce?
O sa ma uit si io in seara asta la film, si presimt ca o sa-mi placa.
Fiindca am remuscari pt cat de dur l-am luat pe saracu' Bresson deunazi.
Asa s-a-ntamplat si cu Malick si TOL intr-o anumita masura. Sunt sigur.
Chestie de auto-sugestie subconstienta. Out of my control unfortunately...

[Chambord]

N-ai sange-n tine daca n-o dai cotita sa constati ca de fapt iti place la nebunie filmul si esti pe cale sa devii un mare fan Bresson, sa moara Gibilan ! Ar fi cel mai tare twist.

[Federico]

Citeam din ultimu' jurnal a lu' Cartarescu si am dat peste un pasaj care m-a dus cu gandu' la ermetismu' glacial si elitist a lu' Bresson:
Se vând mai departe mii de bucaţi din Femei. E de parca toţi ar fi aşteptat de la mine chiar cartea asta, deluşoru-asta pubian şi-nsorit, păsărica asta cheală, după ce-nainte avuseseră de străbătut Alpii. Şi Circus Maximus de pe Luna. Naiba să-i ia pe toţi. Asta vor: plăcere mediocră dar imediată, satisfacţie acum şi fără efort. Nu Kama-Sutra, ci o lină şi inofensivă ipsaţiune în care cel mai uşurel e giganticul clitoris de sub ţeasta. Mama voastra, în Orbitor n-aţi trecut de pagina 30, dar in colecţia asta din minciunile fraţilor Grimm "aţi inghiţit paginile" regretând doar că sunt aşa puţine. (pag. 103.)

PS: nu mi-a placut filmul. nici nu mi-a displacut, nu e facut aiurea (de fapt chiar are un realism bun pt vremea lui; de narator nu ma mai leg - doar ca m-a amuzat in unele momente cat de perfect pleonastic si redundant se lipea pe imaginea pe care incerca sa o descrie), dar nu e nimic care sa-mi placa, e absolut neinteresant. atat povestea in sine cat si exercitiul de a urmari felul in care intelege Bresson s-o nareze.

PPS: si ca sa fiu cat se poate de plictisitor si snob in seara asta vreau sa mai trantesc doua citate (de data asta legate direct de film) interesante (adica altfel decat filmul ) de care am dat cautandsa-mi explic dracoveniile cu care ma pune la-ncercare omu' asta.

What is important is that the emotion, even if it is to be felt by only one viewer out of twenty, is rarer and purer and, as a result, far from altering the work's nobility, it confers a grandeur on it that was not hinted at at the outset.
(din cronica lu' Truffaut: http://www.webcitation.org/5kkmg5jve)


Some art aims directly at arousing the feelings; some art appeals to the feelings through the route of the intelligence. There is art that involves, that creates empathy. There is art that detaches, that provokes reflection.
Great reflective art is not frigid. It can exalt the spectator, it can present images that appall, it can make him weep. But its emotional power is mediated. The pull toward emotional involvement is counterbalanced by elements in the work that promote distance, disinterestedness, impartiality. Emotional involvement is always, to a greater or lesser degree, postponed.
The contrast can be accounted for in terms of techniques or means—even of ideas. No doubt, though, the sensibility of the artist is, in the end, decisive. It is a reflective art, a detached art that Brecht is advocating when he talks about the “Alienation Effect.” The didactic aims which Brecht claimed for his theater are really a vehicle for the cool temperament that conceived those plays.
(dintr-un eseu de Sontag - pe care nu l-am citit inca -despre Bresson: http://www.coldbacon.com/writing/sontag-bresson.html)

pps: am rasfoit un pic si o cartulie cu meditatiile si reflexiile lui Bresson despre arta filmului, si se pare ca omul avea o obsesie - negativa - vizavi de obarsia teatrala a cinemaului pe care a tot incercat s-o anihileze. se gaseste pe net pdf-ul ("notes on cinematography")

[Windom]

Hai, mah, la Tarkovski nu se baga nimeni?
Eu zic ca ar fi interesanta o abordare...fragmentara. Sa discutam asa, pe secvente. Banuiesc ca fiecare are o scena preferata, iar prin luarea la puricat a elementelor componente am putea ajunge la o explicare interesanta a intregului. Complexitatea, in cazul de fata, cred ca necesita o abordare de la micro la macro...
Eu vad acum filmul pentru a doua oara si experimentez cam aceleasi senzatii pe care le-am experimentat in cazul Inland Empire. Exista multe similaritati intre cele doua filme. Ambele funcționează la nivel senzorial, ambele jonglează cu oniricul. Atît în IE cît și în Zerkalo modelează timpul și spațiul prin editare și montaj. Și văd că și Tarkovski îmbrățișează acel endless loop, atît de drag lui Lynch...
Revenind la secvențe, pe mine două m-au bulversat pur și simplu: cea cu spălatul părului în lighean (văzută cu alți ochi post The Ring) și, probabil cea mai greu de descifrat și, în același timp, cea mai creepy, scena în care băiatul rămîne singur acasă și face cunoștință cu cele două apariții – bătrîna care-i cere să citească și baba de la ușă (via MD). ÎNCĂ n-am descoperit semnificația scenei respective și sînt curios cum au perceput-o alții. Oricum, am de gînd să revăd filmul, poate chiar zilele astea...

[Chambord]

E ceva timp de cand le-am vazut dar inca rememorez bine ca Zerkalo desi oniric are o coerenta pe care Inland Empire o pierde la un moment dat. In filmul lui Tarkovski, desi bucatile sunt din puzzle-uri diferite (sau mai bine zis din varste / faze diferite) ele se "pupa", se completeaza, stau pe ax. Pe cand Inland, dupa un inceput beton, incepe sa o dea in dadaisme, in wtf-uri, surubelnite, draci, polonezi, "daca nu-i poti convinge zapaceste-i". Momentul de muzica si dans din final e

[Windom]

E greu sa vorbesti de coerenta, de ax, cind jonglezi cu oniric și fragmente de memorie. Ai impresia ca ai vazut ceva coerent, insa daca te intreaba cineva despre ce-i filmul, ce zici? Despre un tip pe moarte care-si rememoreaza trecutul. Si cam atit, pentru ca in lipsa unei structuri narative e greu sa ai coerenta. Vezi secventa de inceput, in care baiatul se bilbiie, apoi e vindecat prin hipnoza si spune ceva de genul „Acum pot sa vorbesc!” Apoi pe ecran apare titlul. Parca Tarkovski ne-ar spune „Abandonati cuvintele and don't try to nail anything down. Inlocuiti rationamentul cu intuitia, SIMTITI, nu INTELEGETI. Doar astfel o sa `vedeti` filmul cu adevarat."
Legat de Inland Empire, exista si acolo coerenta, dar e sufocata de prea mult hocus-pocus...

[Federico]

Io am vazut filmul pt a treia oara si, desi era deja in cufarul cu dvd-uri de luat pe o insula pustie, acum mi-a placut mai mult ca oricand. Nu sunt mai aproape de a intelege mai multe decat prima oara (exceptand cateva detalii "tehnice") si, sincer, nici nu-mi doresc. Cu cat e mai mult inefabil la mijloc cu de-atat mai multe ori o sa pot sa-l revad. Si cand ma refer la a intelege am in vedere doar meta-semnificatiile, conotatiile, pt ca realitatea filmului e chiar atat de simpla:

Despre un tip pe moarte care-si rememoreaza trecutul.

Revenind la secvențe, pe mine două m-au bulversat pur și simplu: cea cu spălatul părului în lighean (văzută cu alți ochi post The Ring) și, probabil cea mai greu de descifrat și, în același timp, cea mai creepy, scena în care băiatul rămîne singur acasă și face cunoștință cu cele două apariții – bătrîna care-i cere să citească și baba de la ușă (via MD). ÎNCĂ n-am descoperit semnificația scenei respective și sînt curios cum au perceput-o alții. Oricum, am de gînd să revăd filmul, poate chiar zilele astea...

Nu cred ca e vreo fotograma pe care sa n-o ador cu totul din filmu' asta, dar dac-ar fi sa selectez rapid cateva momente mai marcante imi vin in minte: convorbirea telefonica (imediat dupa scena cu spalatul parului – care-i importanta fiindca e prima oara cand Tarkovski incepe sa-ti scuture pamantul de sub picioare apeland la efecte vizuale) care se desfasoara pe fundalul vizual al unui panning de o apatie marca inregistrata, printr-o casa pustie; imediat dupa (ne)decapitarea cocosului, cand se face trecerea la secventa cu levitatia, cu trecerea pe ralenti, pe alb negru, prim planul cu mutra sinistra a barbatului la bustul gol, si purcederea Purcell-ului ala absolut naucitor de frumos; tot un slowmo decolorat cu baiatul cand era mic de tot si alearga inspre casa prin padurea batuta de o vijelie proaspat inceputa etc. etc. etc.

baba de la ușă (via MD).

Mulholland Drive? La ce te referi?
Despre "semnificatie"... nu nici io nu pot sa mi-o explic; e una din putinele secventa problematice in sine (la fel si cea cu pasarea eliberata pe patul de moarte).

LE: aaah, si Margarita Terekhova e...

[Windom]

Mulholland Drive? La ce te referi?

Da, mie mi-a fugit gindul la Coco.

[Federico]

Hmm, daca stau acu' sa ma gandesc parca-parca as vedea pe unde ai facut tu conexiunile, insa-i destul de pe departe. Nu mi-a trecut de loc prin cap, pe moment

[Windom]

Hellooooooooooo. Ce plm? This place is dead like heaven on a Saturday night. Nici 2 filme pe saptamina? Cit un futai serios si 2 stiri proteve. Da-i greu sa te decizi, bag sama...
Oricum it's no fun, si daca tot asa merg lucrurile, probabil o sa renunt. Am o lista serioasa de filme care asteapta si pe care le-am neglijat in favoarea celor din turneu. Daca n-ai cu cine, n-ai cu cine, asta e...

[anaemona]

Win, n-o lua asa in tragic. Uite, eu am vazut Zerkalo de 2 ori si m-a coplesit de fiecare data. Nu cred ca exista imagine din film care sa nu-mi fi placut dupa cum nu cred ca exista imagine din film pe care s-o consider de prisos. As putea sa vad filmul asta over and over again. Are in el tot ce-mi trebuie ca sa nu-mi mai trebuiasca altceva. Tu Win ziceai, despre ce poti spune ca e filmul? Cred ca e despre impacarea cu tine insuti dar si impacarea cu istoria tarii tale, adica neregretul ca n-ai fost in alta parte in alte timpuri, scrisoarea pe care o citeste Ignat e unul din argumente. M-a bulversat intercalarea istoriei, desi n-o cunosc, n-am fost niciodata destul de tenace sa o aprofundez, dar imaginile din film pe fondul poeziilor sint absolut cutremuratoare. Vreau sa stiu o mama/tata care n-a plins cind i-a vazut pe copiii aia de 5-6 ani cu valijoarele in mina luindu-si ramas bun, poate pentru totdeauna, de la parintii lor. Nu stiu daca imaginile erau de arhiva sau Tarkovsky repreoduce istoria, eu chiar am cunoscut un grec care a fost in situatia asta, e cutremurator. Copilul de 10-11 ani, Ignat/Alexei e pur si simplu nemaipomenit. Referitor doar la copil, cel mai mult mi-a placut scena in care Alexei si mama lui se duc sa incerce sa vinda bijuteriile si dupa ce femeile isi dau buna ziua spune si el cu jumate de gura buna ziua. Haha, m-am vazut total in scena aia, dar nu numai. Scenele care mi-au placut cel mai mult si mai mult sint visele repetitive, care incep cu vintul din gradina, rasturnarea lampii de pe masa, apoi copilul care ajunge in fata casei (bunica mea avea lampa la fel ca aia dar asta e doar o paranteza).

Ca sa inchei pe un ton rautacios Zerkalo e tot ce The tree of life nu e.

Sper sa vad azi A man escape, oricum ce nu mi-a placut la topicul asta si la discutiile despre Bresson e ca nici un argument pro-Bresson nu a venit cu exemple concrete din filmele lui si de ce nu chiar din asta. Il inteleg pe Federico, mai putin categorisirea de retardat, altfel, chiar ma intereseaza sa-l inteleg mai bine pe Bresson, in special pentru ca Tarkovsky l-a admirat; singurul film pe care l-am vazut, Pickpocket, nu m-a impresionat, desi in final chiar m-a emotionat, ceea ce nu cred ca era intentia autorului

[Windom]

No, un pic de impuls si lucrurile incep sa se miste. Chamb bacsi trebuia sa-l apare pe Bresson dar s-a suparat si a zis ca nu-si mai da cu parerea in meciul asta (DESI se pare ca a vazut ambele filme, dupa propriile-i declaratii). What can u do? vorba lu' Tony Soprano?
Da, istoria pare a fi inserata in film pentru a face o paralela intre framintarile si dramele individului si cele colective, ale Mamei Rusii. Oricum, chiar daca e vorba de secvente-document, au fost astfel alese incit sa exprime mult mai mult, exista poezie chiar si acolo (mai ales in secventa cu baloanele), nu au un scop strict informativ...

Vot: Tarkovski.

[varu]

Hellooooooooooo. Ce plm? This place is dead like heaven on a Saturday night. Nici 2 filme pe saptamina? Cit un futai serios si 2 stiri proteve. Da-i greu sa te decizi, bag sama...
Oricum it's no fun, si daca tot asa merg lucrurile, probabil o sa renunt. Am o lista serioasa de filme care asteapta si pe care le-am neglijat in favoarea celor din turneu. Daca n-ai cu cine, n-ai cu cine, asta e...

La mine de acum incolo e vorba de lipsa timpului.
Pana acum am fost destul de energic in cadrul turneului pentru ca eram intr-o deplasare de serviciu si aveam destul de mult timp liber in afara jobului. Dar de cand m-am intors in tara am foarte putin timp liber, plus ca am ramas in urma cu premierele ultimelor luni (in ultimele 10 zile am vazut si eu Drive, Melancholia si Midnight in Paris) si cum spui si tu am si eu lista mea de filme ce primeaza inaintea titlurilor propuse de turneu.
Cu toate astea o sa vad neaparat aceste doua filme pentru ca amandoi regizori ma intereseaza (Bresson imi place, in schimb nu am vazut niciun film al lui Tarkovski) si o sa le comentez si eu zilele urmatoare aici, fara sa votez.

Pentru filmele din meciurile din saptamanile urmatoare nu mai promit nimic.

[Chambord]

Ambele filme sunt pentru mine in cea mai de sus categorie. Zerkalo e unul dintre primele filme de Tarkovski pe care le-am vazut, eram mai tanar, mai in formare ca cinefil si influenta pe care a exercitat-o asupra mea a fost uriasa. Drept dovada, Tarkovski e in clipa de fata singurul mare regizor caruia i-am vazut toate lung-metrajele ! Si every single one of them poarta eticheta "esential". Pe unele le-am admirat cerebral (Andrei Rubliov, Copilaria lui Ivan, Solaris) iar in altele m-am scufundat cu toata inima (Stalker, Nostalghia, Zerkalo, Sacrifice). Zerkalo e unul din cele care au facut cu mine cam ce-au vrut, un diamant multi-fatetat, pe care cu cat il roteam cu atat parea mereu mai adanc.

A Man Escaped m-a atras prin aerul lui de faux-doc, prin precizia chirurgicala cu care descompunea repetabilitatea mereu diferita, incrementata a universului concentrationar si zbaterea muta a sufletului intr-un trup cuprins de ziduri. Ca si in restul filmelor de acest autor, imaginea are goliciunea cuvantului in literatura. Nu gandeste si nu simte pentru tine. Nu te ajuta. E cuvant gol si ceea ce simti sunt hainele cu care subconstientul tau il imbraca.
Perceptia filmului mi-a fost influentata si de istorisirile bunicului meu care a facut lagar in Siberia (prizonier la Cotul Donului) si ale altor cunoscuti care au suferit prin inchisorile comuniste.

Vot: Zerkalo

[MinRep]

Eu initial am vrut sa ma abtin tura asta, pentru ca nu am avut timp sa revad ambele filme (cum nu o sa revad nici "Alexandr Nevski" pentru saptamana viitoare). Am reusit intre timp vad macar "Oglinda", asa ca am sa scriu totusi cateva cuvinte, dupa care am sa votez si eu cu Tarkovski.


A Man Escaped
Acesta este unul dintre cele mai accesibile filme ale lui Bresson (in primul rand, pentru ca are la suprafata un conflict destul de clasic: nazisti - bad, tipu care incearca sa scape din inchisoarea lor - good), dar nu este neaparat unul dintre cele mai bune filme ale sale. Eu tind sa il compar cu filmul lui Jacques Becker, "Le Trou", care e mai putin metafizic, dar - cred eu - este mult mai bine regizat si ceva mai dibace in a folosit actori neprofesionisti. Totusi, "Un condamne a mort..." are cateva secvente de suspans extraordinare si, in general, este un film pe care iti face placere sa il urmaresti.


Zerkalo
Pentru mine, "Oglinda" nu este capodopera absoluta a lui Tarkovski (asa cum spun unii), dar acest lucru se datoreaza mai mult faptului ca sunt vreo 3-4 filme de Tarkovski pe care nu pot sa le departajez oricat as incerca. Din pacate, memoria mea a cam filtrat "Oglinda" prin filmele pe care le-am vazut intre timp, inclusiv cele ale lui Sokurov sau Malick, asa ca chiar am avut nevoie de revizonarea acesta pentru a mi-l improspata. Imi ramasesera in minte doar imaginile iconice (precum mama suspendata in aer, sau acele lungi travelling-uri care par sa calatoreasca in timp). Uitasem ce rol magnific face Margarita Terekhova si cat de bine organizata este de fapt strucutura "libera" a filmului. Este unul dintre acele filme care este si va ramane unic, indiferent cat de multi alti regizori incearca sa il copieze.


Vot: Oglinda

[Chambord]

Tarkovski e in clipa de fata singurul mare regizor caruia i-am vazut toate lung-metrajele !

Rectificare: Nu e asa, mi-am amintit dupa aia ca mai sunt si altii. Dar simplul fapt ca am avut impresia, spune ceva.

[anaemona]

Am reusit sa vad si filmul lui Bresson, cam tirziu, dar oricum nu mi-ar fi influentat nici un vot daca era sa votez.

Doar ca, filmul mi-a placut. Actorul neprofesionist mi s-a parut foarte bun si am remarcat chiar niste emotii pe fata lui, Bresson probabil ca le-a lasat intentionat. Stiu ca subiectul filmului e oarecum limitat/nedezvoltat, nu se intimpla nimic spectaculos, totul e lent, dar filmul e interesant de vazut si e si foarte facil, asa cum zicea minrep. Totul e relatat la persoana I in timp real si nu avem de-a face decit cu actiunile si gindurile unui singur personaj, restul personajelor fiind vazute strict prin interactiunile cu personajul nostru. Mi-a placut ideea asta si cele citeva momente de suspans iarasi mi s-au parut foarte bine dozate si captivante. Nu pot spune ca m-a tinut cu sufletul la gura mai ales ca finalul se cunostea chiar din titlu, dar micile schimbari de situatie au avut categoric un efect foarte bun. Nu m-a deranjat nici voice-overul, in definitiv erau gindurile personajului si din punctul asta de vedere, vocea si actiunea mi s-au parut mult mai bine structurate decit in alte filme (imi amintesc si-acum cit de tare m-a enervat vocea din Vicki, Christina Barcelona ) Sa nu rideti de mine, dar in timpul filmului am avut senzatia ca Bresson e precursorul jocurilor one-player din ziua de azi si chiar cred ca ar putea iesi un foarte frumos escape prison game fix cu actiunea asta (am cam luat-o razna, nu? )

[Chambord]

Deci sa recapitulam:

A Man Escaped este
1. o anticipare a filmelor cu androizi si principala sursa pentru Blade Runner
2. un titlu obligatoriu din bibliografia cursului de "Teoria Pilirii Metalelor" de la Politehnica
3. un precursor al RPG-urilor

Bravo domnii studenti, hai ca incepeti sa ganditi ... nu uitati la sfarsitul cursului sa-mi dati foaia cu prezenta ...

[Windom]

Actorul neprofesionist mi s-a parut foarte bun si am remarcat chiar niste emotii pe fata lui, Bresson probabil ca le-a lasat intentionat.

Fiind vorba de Bresson, emotiile le-as trece la goofs. Eu n-am remarcat nimic, dar ma rog, daca mi-a scapat mie, poate i-a scapat si lui Bresson...