Din nou despre filmele rusesti: nasoale sau capodopere?

[M0n0]

Eu zic ca sunt neatragatoare...asta din cauza numarului pe care l-am vazut...cam 0.

[Liou]

da, pentru mine trailerul si aprecierea ta au fost o invitatie suficienta pentru a mi-l descarca (stiti voi de unde) si pentru a-l vedea. si merci, ca daca nu aflam asa de el, cine stie cand ajungeam sa-l vad.
pai mi-a placut filmul.
mi-a placut pentru:
-imaginile si aparenta saracie de culori - efectiv m-au relaxat si mi-au picat la fix,
-muzica- cateva si aceleasi acorduri de pian; deci putin si bine. dupa multa munca de autoconvingere, am tras concluzia ca muzica a mers cu tragismul experientei personale a personajului si cu sufletul "rus" ce a razbatut din film (initial n-am gasit-o potrivita, mi se parea cam "american style")
-jocul actorului principal, nu-i stiu numele si nici in ce film a mai jucat..
-filozofia filmului (am gasit ceva similaritati cu personajele lui Dostoievski,Zosima+Raskolnikov, gandindu-ma la amestecul de sacru si profan al celui ce a devenit parinte....(nu-i mai retin numele) si la teribilele mustari de constiinta pentru a se fi facut vinovat de moartea unui om.)

Pana la urma, m-am gandit ca ,de fapt, el a vrut sa devina "sfant" in sensul strict al eliberarii de vina, insa a trait convins ca asta, sfintenia, nu i-a reusit... nu i-a reusit cu mijloacele religioase impuse de soborul bisericesc, ci cu propriile lui mijloace (atat de) umane (vezi acele fake-uri de discutii-ce m-am distrat!- pe care le avea cu mai marele parinte si in urma carora gasea solutii pentru bietii oameni sau micile lui "ghidusii" -ungerea clantei cu unsoare, aruncarea acelui butuc ars, rugaciunile in biserica facute "stramb"). practic singurul lucru pe care l-a facut bine, a fost sa se roage intens, zilnic, in singuratate si intimitate.

nu am inteles insa alegerea mortii lui, dupa ce afla ca prietenul lui de fapt traieste and so on... pana la urma, in ce masura i-a reusit si liberul arbitru asupra propriei morti?? sau tocmai asta a fost ideea, a liberului arbitru?? sau atata timp cat esti impacat cu tine, D-zeu te iarta si poti face ce vrei, inclusiv sa-ti alegi propria moarte??
nu stiu, mie mi s-a parut un pic cam fortat sfarsitul sau poate nu l-am inteles eu..

[gionloc]

Cinematografie rusa isi revine incet dar sigur.
Dupa parerea mea cel mai important film al anului 2006.
http://www.ostrov-film.ru/

sigur, adica sigur revine, dar nu prin ostroave...
mai pogorise p-aci un tip, Moise, poate-l sti, tot cu ostrovu-n brate defila. l-am vazut si eu acu ceva vreme la insitenta unui prieten absolvent de teologie.

si, pentru mine, dupa cum ii scrisesem si lui Moise - casa zic asa - istoria plina de spoilere a ostrovului e asta:

decum a inceput povestea, cu un nene balmajind iertare catre Dumnezeu, am vrut sa opresc filmul.
in gura parintelui Serghi (nuvela omonima a lui Tolstoi), in gura lui Zosima, vorbele alea suna bine.. fiindca in lectura le dai tu glas.. mintea ta le da forma... dar sa le vezi pe ecran...sa le accepti de-a gata... sa iti inunde intimitatea... hmm.

filmul sta bine ca pilda, dar pentru un pravoslavnic - un tip e prins intr-un fel de depozit de carbuni la malul apei de niste soldati ss prin 1942; ca sa scape tre sa isi impuste superiorul... ceea ce, mai din greseala, mai din dorinta, chiar face. nemtii lasa o bomba in depozit, pina se tot tinguie tipul asta bomba explodeaza, el e recuperat de niste calugari din apropiere. cumva el primeste o a doua sansa, asa ca isi dedica viata Domnului...

constructia sa ca personaj e e un amestec intre scrierile lui Tolstoi de dupa 1880, cele in care figurile si motivele religioase abunda, si figura lui Raskolnikov din a doua parte romanului Crima si Pedeapsa (redemptiunea). tipu e un fel de sfint, face minuni, e vizionar, scoade ghiavolu' din femeie, moare cind are chef - evident, intr-un final a la Ivan Ilici, abia dupa ce isi afla impacarea sufleteasca (de fapt superiorul lui nu murise!!)... si ca desfasurarea actiunii sa pilduiasca mai adecvat, un frate calugar il priveste cu pizma, staretu e patruns de intelepciunea sa... bla bla ...tot tacimu', evident, dupa 15 minute deja intuit in detaliu. si pina la final poti scrie pe marginea lui si o lucrare pentru cursu' de psihanaliza.

ceva imagini frumoase, dar pentru cineva care a trecut prin romancierii amintiti mai sus filmul ar garanta doo ore de plictiseala mareata.

eu prefer pilda din Funny Games: pai nu e normal ca Paul&Peter sa-i chinuie pe burghejii austrieci? 8) doar nu stiau nicio rugaciune!

[gionloc]

nu am inteles insa alegerea mortii lui, dupa ce afla ca prietenul lui de fapt traieste and so on... pana la urma, in ce masura i-a reusit si liberul arbitru asupra propriei morti?? sau tocmai asta a fost ideea, a liberului arbitru?? sau atata timp cat esti impacat cu tine, D-zeu te iarta si poti face ce vrei, inclusiv sa-ti alegi propria moarte??
nu stiu, mie mi s-a parut un pic cam fortat sfarsitul sau poate nu l-am inteles eu..

nu stiu daca Dumnezeu te iarta atita vreme cit esti impacat cu tine... din exemplele literare pe care le-am parcurs (casa zic asa), cred ca situatia e exact inversa! ca si in cazul tipului astuia. nelinistea il indreapta spre credinta, culpa...

s-apoi smecheria nu e sa faci ce vrei fiindca Dumnezeu oricum te iarta, ci sa il iubesti pe D, apoi sa faci ce vrei - caci atunci nu mai faci decit vrerea Lui, de fapt (o poveste plictisitoare din Fericitul Augustin). mai repede ar trebui sa il privesti pe tipul asta ca pe un fel de David Blaine rus - nu ai vazut - vorbeste limba ghiavolului, face minuni, sperie oamenii, moare cind are chef... daca ar fi facut Blaine trucul cu mersul pe apa, sigur il facea si calugarul din 'ostrov' cind era vorba sa salveze copilul mamei care voia sa nu-si piarda locul de munca.

problema liberului arbitru tine de alegerea umana in anumite imprejurari: in fata unei situatii alegi sa faci bine sau alegi sa faci rau (pentru o lume crestinizata - toate astea prin raportare la Constiinta Suprema). (filosofic vorbind, problema liberului arbitru e mult mai cuprinzatoare). oricum ai privi, nu are legatura cu alegera mortii in film... eventual, din perspectiva liberului arbitru poti interpreta scena in care el trage asupra camaradului sau... apoi poti privi toata povestea in mod determinist... dar nu stiu daca merita.

[sinaxis]

Pertinente comentariile de mai sus.
Eu as vrea insa sa se incerce, ca exercitiu, o paralela intre Patimile lui Mel si Ostrov a lui Pavel. Sau, de ce nu, intre Iisus din Nazaret a lui Zefirelli si Calauza lui Tarkovski. Se vede foarte clar ruptura sau distinctia intre spiritualitatea ortodoxa rasariteana mistica si cea catolica apuseana scolastica.
Pe mine Ostrov m-a cucerit. Parca-i o pagina de pateric iar imaginile icoane miscatoare. De fapt, fiecare secventa poate fi considerata o apoftegma. Filmul imi da multa liniste, pace. Odihneste. In comparatie cu Tarkovski unde imaginea e incarcata de simbol, simbol ce trebuie descifrat, simbol/imagine ce persista in memorie multa vreme dupa vizionare, film pentru cunoscatori unde neavizatul nu pricepe nimic si nu are ce cauta, Ostrov e un film simplu, imaginea iconica vorbeste de la sine, ca orice icoana ortodoxa ce nu trebuie explicata ci venerata si, prin aceasta, inteleasa si de cel mai simplu muritor.
Parintele Anatolie e sfantul in cea mai ortodoxa viziune. Un Hristos reincarcat in persoana parintelui Anatolie. Un om caruia i se da a doua sansa, prin apa botezului-caintei, din care scapa miraculos, intr-un spatiu gura de rai, om trecut prin tragismul pacatului, cu o constiinta de unde chiar daca cuiul a fost scos a ramas urma. Fochist pe barja, fochist la Manastire unde baga pe foc carbunele din propria-i barja esuata, el schimba dimensiunea existenþiala. Carbunele din barja tine cat tine viata lui! E clepsidra obtinerii iertarii, a caintei. Focul din cazan e purgatoriul ortodox a caintei din viata asta si nu de dincolo-ul catolic! Smerit, fuge de slava desarta precum pelicanii pustiei: disimuland, ascunzandu-si adevarata identitate, facand ghidusii, vorbind in dodii, rugandu-se in singuratatea ostrovului propriu, sau in camara intima de rugaciune, ascet la maxim cu sine (dormea pe carbuni, reducand la maxim grija pentru trup), bland cu vizitatorii (ii odihnea si-i servea cu ceai indulcit cu zahar! culmea rasfatului intr-o manastire), rugator infocat atat in rugaciunea bisericii cat si in cea personala (sa nu se inteleaga ca afirma o alta cale in afara Bisericii, nici vorba! El e integrat liturgic, dar se considera nevrednic de comuniunea cu "sfintii" si tine cont de modalitatea rugaciunii ecclesiale, se roaga deodata cu parintii chiar daca in chilia lui unde are ascultarea, se roaga cu parintii la rugaciunile de obste dar disimuleaza cantand pe nas sau alte cele si, ce-i mai important, se roaga CU rugaciunile Bisericii), un prooroc care pe toate le cunoaste precum ii descopera Dumnezeu, dar adancul intelepciunii Dumnezeiesti, nu cunoaste ca Tihon capitalul e viu! E ceea ce Dumnezeu ii ascunde ca sa fie tare, e ghimpele care-l impunge spre smerenia sfinteniei.
Iar sfarsitul e Genial! Cand Dumnezeu ii descopera ca nu a ucis in fapt, cand primeste iertarea si o da, rostul existentei sale e implinit. Se termina carbunele din barja, focul purgatoriului se poate stinge! El nu ar mai fi putut trai la fel dupa descoperiarea aceasta. Sfintii isi cunosc propriul sfarsit. Stiu sa citeasca semnele dumnezeiesti! Toata viata lor si-au ascutit aceste simturi vindecate in Hristos. Aveam icoana mortii ca trecere, ca Paste!
Iar drumul in barca, la umbra crucii, spre Ostrovul sau...
Am dus filmul la un schit si l-am pus parintilor. Le-a placut foarte mult. Circula in mediul monahal cu un succes remarcabil.
Sigur pe mine continua sa ma nelinisteasca (la modul figurat) Calauza si cand obosesc de neliniste mai iau o gura de pace vazand Ostrovul!

Vizionare cu folos!

[Proletar]

misto...imi si imaginez o caravana cinematografica circuland prin manastiri si proiectand filme calugarilor.
e una dintre cele mai comice secvente posibile.

[sinaxis]

Nu fi nostalgic! Epoca aceea a apus de mult! Acum se merge cu laptopul si proiectorul
Si, sincer, nu vad nimic comic in asta. Sau nu e cinematografia( o mica/mare parte din ea ) a 7-a arta?

[Liou]

nu stiu daca Dumnezeu te iarta atita vreme cit esti impacat cu tine... din exemplele literare pe care le-am parcurs (casa zic asa), cred ca situatia e exact inversa! ca si in cazul tipului astuia. nelinistea il indreapta spre credinta, culpa...

s-apoi smecheria nu e sa faci ce vrei fiindca Dumnezeu oricum te iarta, ci sa il iubesti pe D, apoi sa faci ce vrei - caci atunci nu mai faci decit vrerea Lui, de fapt (o poveste plictisitoare din Fericitul Augustin). mai repede ar trebui sa il privesti pe tipul asta ca pe un fel de David Blaine rus - nu ai vazut - vorbeste limba ghiavolului, face minuni, sperie oamenii, moare cind are chef... daca ar fi facut Blaine trucul cu mersul pe apa, sigur il facea si calugarul din 'ostrov' cind era vorba sa salveze copilul mamei care voia sa nu-si piarda locul de munca.

problema liberului arbitru tine de alegerea umana in anumite imprejurari: in fata unei situatii alegi sa faci bine sau alegi sa faci rau (pentru o lume crestinizata - toate astea prin raportare la Constiinta Suprema). (filosofic vorbind, problema liberului arbitru e mult mai cuprinzatoare). oricum ai privi, nu are legatura cu alegera mortii in film... eventual, din perspectiva liberului arbitru poti interpreta scena in care el trage asupra camaradului sau... apoi poti privi toata povestea in mod determinist... dar nu stiu daca merita.

nu stiam ca ai mai vorbit si cu Moise despre ostrov. dar raspunsul meu se refera si la postarea ta de mai sus. cred ca filmul asta se vroia perceput nu prin raportare la exemple literare. Adevarul e ca raportarea unor tipologii dintr-un film la unele tipologii dintr-o carte -asta e(si) ‘cusuru’ meu (oare cine zicea asta, btw ?) Eu am fost mai ingaduitoare cu filmul cred…si asta se poate sa fi venit dintr-o perspectiva proprie (inclusiv a corelarii cu ‘aspecte’din literatura) mai saracacioasa sau dintr-o perceptie a filmului neexersata, ca sa zic asa; un fel de "literary weakness" la momentul vizionarii..

Aditional, din perspectiva relatiei film-literatura, a pretinde o reusita art-istica in realizarea unui film bazat pe un mare roman(si la propriu si la figurat) e o incercare sortita esecului inca de la inceput. Motivele sunt evidente, cred: la film, gramada de posibilitati de receptare din intimitatea lecturii, iti este retezata, "obligandu-te"/limitandu-te la o saracie de mijloace specifice facerii filmului (jocul actorilor, dialoguri, imagini, muzica, timpul afectat de max.2 ore , etc,); cum ai putea vreodata sa-l intruchipezi in cinema pe raskolnikov la adevarata lui amploare din roman?? raspunsul meu personal: never-ever! inca din start, e trasata inferioritatea mijloacelor.
Am intuit ca tipu asta intruchipeaza un melanj hibrid intre mai multe personaje din tolstoievsky . Dar nu stiu daca intuitia asta, ma crediteaza sa-l consider o nereusita in sine. Deci motivul intim al relationarii personajului cu literatura(si mai precis saracirea lui prin aceasta relationare) nu e de ajuns sa ma impiedice sa privesc personajul ca un produs nou. Un nou personaj, o noua poveste, alte detalii. E si asta o incercare(filmul I mean), nu stiu daca se cheama imitare, sau contrafacere sau altceva... Eu asa l-am privit: ca pe o alta posibilitate, ceva nou( nu in sens de avangarda), chiar daca m-am bucurat sa constat similitudini cu acele personaje romanesti.

Si la carte si la film,insa, iti ramane sa poti face un lucru : sa-l percepi personal, adica sa-ti placa anumite secvente, sa nu-ti placa altele,…etc etc..

Legat de "impacarea cu sine", eu am sarit, spunand asa, peste lantul cauzal la care ma gandeam, adica drumul parcurs de el de pacat la usurarea constiintei..ma rog, nu ma bag aici ca e o chestie prea filosofica legata de iubirea lui D. in adanc, eu cred ca tipu il iubeste pe D-zeu si face vrerea lui, insa nu cu mijloacele cunoscute. e un sfant nonconformist lol :w00t:

si cine-i David Blaine ca io n-am auzit de el :oops: ; da' care-i legatura cu mersu pe apa si copilul vindecat? ca parca l-a vindecat :? ...vroiai sa zici ca daca mai avea ce copia, copia? :?

[Proletar]

In general, mi se pare o ciudatenie ca un preot dintr-o manastire sa se uite la un film despre preoti, calugari, Dumnezeu, etc...
Inteleg ca un croitor sa se uite la un film despre croitori, un cizmar sa se uite la un film despre cizmari...
Ce sa zica preotul-spectator despre preotul-actor? "Hm...aici nu i-a iesit prea bine rugaciunea..." ... "Aici poate trebuia rostit un pic mai apasat psalmul ala" ... "Hmmm...cam lipsit de har baiatul ala"..."Misto decorurile, icoanele alea au facut toti banii"...
Dar inteleg ca un preot sa se uite la filme care vorbesc indirect despre relatia omului cu Dumnezeu...un exemplu la intamplare: "Breaking the waves".

[Liou]

Iar sfarsitul e Genial! Cand Dumnezeu ii descopera ca nu a ucis in fapt, cand primeste iertarea si o da, rostul existentei sale e implinit. Se termina carbunele din barja, focul purgatoriului se poate stinge! El nu ar mai fi putut trai la fel dupa descoperiarea aceasta. Sfintii isi cunosc propriul sfarsit. Stiu sa citeasca semnele dumnezeiesti! Toata viata lor si-au ascutit aceste simturi vindecate in Hristos. Aveam icoana mortii ca trecere, ca Paste!
Iar drumul in barca, la umbra crucii, spre Ostrovul sau...
Am dus filmul la un schit si l-am pus parintilor. Le-a placut foarte mult. Circula in mediul monahal cu un succes remarcabil.
Sigur pe mine continua sa ma nelinisteasca (la modul figurat) Calauza si cand obosesc de neliniste mai iau o gura de pace vazand Ostrovul!

de ce zici ca nu ar mai fi putut trai la fel dupa descoperirera ca prietenul lui nu e mort? inteleg, desigur ca e o metafora, dar dupa mine ar fi fost mai profund, mai in concordanta cu ce am vazut pana la moartea lui daca ramanea sa traiasca!..inseamna ca el l-a iubit si slujit pe D-zeu numai atata timp cat si-a "rezolvat" constiinta... putem merge cu speculatiile si sa-l consideram un Isus care si-a atins 'menirea', dar eu zic ca e departe sa ne gandim la el asa, adica mi se pare fortata ideea.. sau daca tot murea, putea s-o faca altfel decat sa se puna intr-un sicriu si sa zica gata, lasati cortina... m-asteptam s-o faca altfel: sa se-mpiedice in timp ce se ruga(si asta corespundea si cu spiritul lui sugubatz) de niste carbuni la malul apei si sa se inece. scuze, e doar un exemplu.

Apropo de tarkovsky, eu Calauza n-am privit-o (asa de) religios, ci ca o cautare de sine.. este acolo o atmosfera f. angoasanta, si pt. mine i-un adevar asta- ma nelinisteste insa mai mult ca realizare, nu ca :?(si?) kontzinut .
In Oglinda este, in schimb, o lumina in acea miriste (in momentele intalnirii cu mama&sotia) cum rar am vazut in vreun film. mie cel putin mi se pare superba..lumina lui tarkovsky as alege-o mai degraba drept exemplu de..."odihna" . in ostrov e prea rece, evidenta si clara, dar nu inseamna ca nu mi-a placut.

[sinaxis]

Pentru un sfant a trai aici pe pamant isi are rost doar atat vreme cat mai are ceva de lucrat asupra luisi, sau mai bine zis, cata vreme mai are Dumnezeu de lucrat cu el, prin el si de el in lume. Moartea nu face decat ca sfantul dupa trecerea prin moarte ca Pasti sa aiba o impartasire "mai cu adevarat" de Dumnezeu, mai cu adevarat adica nu mijlocita de simturi si de creatie ci fata catre fata. Astfel moartea devine Intrarea in Odihna cea vesnic lucratoare a inaintarii in iubirea divina de necuprins. Sigur ca o conditie a nadejdii in trecerea aceasta e si impacarea cu Dumnezeu, cu semenii si cu tine insuti. Cu tine insuti adica cu constiinta ta!
Sunt multe exemple in patristica. Sunt multi sfinti care spun usurati: Acum slobozeste pe robul Tau Stapane!

Parintele Anatolie din film stia sa citeasca semnele divine, stia sa desfaca nodurile ratiunii dumnezeiesti. A doua sansa a caintei avea niste directoare. Barja esuata ca simbol al clepsidrei a timpului se goleste de continut.
Focul cazanului ca simbol al purgatoriului de aici a chinului constiintei ca si glas a lui Dumnezeu, nu mai are continut, carbunele se termina, iertarea se obtine. Constiinta se impaca cu Dumnezeu in inima ii canta ingeri. Semnul plecarii de aici este dat de Dumnezeu care-i descopera taina vietii sale, e dat de Dumnezeu care ii aduce alinarea constiintei.

Sa stii ca multi dintre sfinti chiar asa au murit! Isi imbratiseaza fratii, isi cer iertare, se impartasesc si... trec dincolo.

De asta am afirmat ca sfarsitul filmului e genial!
Pe Tarkovski nu ai cum sa-l intelegi daca nu-i privesti filmele din perspectiva credintei. E cheia intelegerii.

Toate cele bune!

[Liou]

Pentru un sfant a trai aici pe pamant isi are rost doar atat vreme cat mai are ceva de lucrat asupra luisi, sau mai bine zis, cata vreme mai are Dumnezeu de lucrat cu el, prin el si de el in lume. Moartea nu face decat ca sfantul dupa trecerea prin moarte ca Pasti sa aiba o impartasire "mai cu adevarat" de Dumnezeu, mai cu adevarat adica nu mijlocita de simturi si de creatie ci fata catre fata. Astfel moartea devine Intrarea in Odihna cea vesnic lucratoare a inaintarii in iubirea divina de necuprins. Sigur ca o conditie a nadejdii in trecerea aceasta e si impacarea cu Dumnezeu, cu semenii si cu tine insuti. Cu tine insuti adica cu constiinta ta!
Sunt multe exemple in patristica. Sunt multi sfinti care spun usurati: Acum slobozeste pe robul Tau Stapane!

Parintele Anatolie din film stia sa citeasca semnele divine, stia sa desfaca nodurile ratiunii dumnezeiesti. A doua sansa a caintei avea niste directoare. Barja esuata ca simbol al clepsidrei a timpului se goleste de continut.
Focul cazanului ca simbol al purgatoriului de aici a chinului constiintei ca si glas a lui Dumnezeu, nu mai are continut, carbunele se termina, iertarea se obtine. Constiinta se impaca cu Dumnezeu in inima ii canta ingeri. Semnul plecarii de aici este dat de Dumnezeu care-i descopera taina vietii sale, e dat de Dumnezeu care ii aduce alinarea constiintei.

Sa stii ca multi dintre sfinti chiar asa au murit! Isi imbratiseaza fratii, isi cer iertare, se impartasesc si... trec dincolo.

De asta am afirmat ca sfarsitul filmului e genial!

Poate nu m-am facut inteleasa(si cred ca intrebarile mele anterioare legate de liberul arbitru au nascut confuzii), dar eu raportam aprecierile mele negative(mai precis moartea din final) la o viziune mai cinematografica, nicidecum la una religioasa…

Am inteles legatura unica dintre un sfant si Dumnezeu, insa, daca cinematograful este o conventie- de fictiune-, atunci noi stim ca el(filmul) permite mai multe viziuni, inclusiv asupra unui adevar(in acest caz cel religios). In virtutea acestui fapt, eu ma asteptam sa vad o altfel de moarte decat aceea unanim recunoscuta si stiuta in mediul religios (ortodox daca vrei). Cu alte cuvinte, imi imaginam o moarte mai cinematografica, fara ca, in realitate, sa pun la indoiala caracterul metafizic,dumnezeiesc al mortii sfintilor, faptul ca un sfant face « vrerea » Domnului, ca este purtatorul unui destin pre-ordonat, etc, etc. Si de asta am afirmat eu ca finalul nu mi-a placut.

Aprecierile si perceptia unui film depind de fibra adanca a fiecaruia dintre noi, iar la finalul acestui film, fibra mea a simtit ca ceva scartaie. Chiar si faptul ca Anatolie e sfant, mi s-a parut ca scartaie, pentru ca imi veneau in minte actele lui buclucase si gratuite, nu prea onorabile pentru un sfant (aaa, si nu imbratisez ideea ca nu se simtea vrednic de ‘colegii’ lui si, ca atare, isi permitea sa fie altfel, sau ca a vrut, sa preschimbe slava desarta si ritualurile ceremonioase in altceva).

Probabil ca un preot ar zice acum ca eu ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu :huh: si implicit de caracterul mesianic al lui Antolie.
Mie nu mi se pare ciudat ca un preot sa se uite la un film despre preoti, dar ce mi se pare ciudat este ca preotii , cand se uita la un film, sa-si manifeste automat acea « deformatie profesionala » de a vedea intr-o biserica neaparat un simbol religios, intr-un foc, neaparat un purgatoriu. Ori, in film (in general, nu in asta!) o biserica poate fi folosita si drept simplu cadru fara incarcatura religioasa.

Pe Tarkovski nu ai cum sa-l intelegi daca nu-i privesti filmele din perspectiva credintei. E cheia intelegerii.

Da-mi voie sa te contrazic. Iti dau cel putin doua exemple in care Tarkovki poate fi privit si altfel decat din perspectiva credintei: Copilaria lui Ivan si Oglinda.


ps: de curiozitate- ne poti da exemple de sfinti(din patristica) care au murit asa cum zici tu?

[sinaxis]

Actele parintelui Anatolie nu sunt nici buclucase, nici gratuite. Ele au un rost adanc: smerenia. Inca inainte de sfintii nebuni intru Hristos, filozofii au intuit ca in nebunie se poate ascunde cel mai bine intelepciunea fara ca aceasta sa atraga slava de la oameni: adu-ti aminte de Diogen care umbla in piata, ziua in amiaza mare, cu lumanrea aprinsa! Pana aici nebunie. Dar ce zicea: caut un om si nu gasesc! intelepciunea. Citeste vietile sfintilor nebuni intru Hristos cum ar fi Simeon din Edessa sec VI sau Andrei din Constantinopol sec X. Sau o lectura exceptionala, pe langa Idiotul lui Dostoievski, romanul Nebunul lui Savatie Bastovoi aparut anul trecut.
Avem noi in schimb o deformatie protestatnta in a vedea in sfant un inefabil. Ii dematerializam, ii descarnam. Nimic mai fals!
Nu stiu daca e deformatie profesionala sau nu dar simbolul, in general,
trebuie talcuit in intelesul de a pricepe realitatea nevazuta pe care o reprezinta si cu care sta in legatura. Ori, filmul asta desi e linistitor, cu cadre putine, cu imagine iconnica etc... ma crezi sau nu, e plin de simboluri! Si ma refer la simboluri religioase.
Cat despre Tarkovski imi mentin parerea. Daca o sa am timp o sa exemplific.

ps. E foarte simplu sa-ti exemplific: Sfantul Calinic de la Cernica, sa-ti dau un exemplu autohton http://biserica.org/Publicatii/2005/NoI/13_index.html

Toate cele bune!

[sinaxis]

Semnalez un nou film rusesc destul de reusit dar cu un subiect grozav:
Chudo / The Miracle (2009)

(IMG:http://4.bp.blogspot.com/_cZuenMpLnL...s320/Chudo.jpg)

La baza acestui film stau intamplari reale. In anul 1955 in orasul Samara (Rusia) o fata danseaza cu icoana Sf. Nicolae si ramane intepenita pentru 128 de zile. Fenomenul este cunoscut sub numele de "Incremenirea Zoiei".

Actori : Konstantin Khabenskiy, Vitaly Kishchenko, Polina Kutepova
Director : Aleksandr Proshkin
Lungime film : 110 min
Link Imdb : http://www.imdb.com/title/tt1197626
Categorie : Drama